Glasuri ale sfinților din zilele din urmă
Îndrumate către Monica
Rosana Soares
Utah, S.U.A.
Ilustrație de Stan Fellows
Când locuiam în São Paulo, Brazilia, am cunoscut o femeie deosebită pe nume Graça. Era o femeie drăguță și bună și prietenă cu toată lumea.
Graça era colega mea cu care făceam învățământul prin vizite. Ea era mama a trei copii, lucra cu jumătate de normă și nu avea o mașină sau un telefon, dar nimic din toate acestea nu o împiedicau să slujească.
De la balconul meu, puteam vedea o singură fereastră a casei ei. Când era disponibilă, Graça punea o bucată de pânză roșie la aceea fereastră prin care îmi transmitea că era gata să meargă în vizite. Ea nu a găsit niciodată o scuză pentru a nu sluji. M-am gândit deseori la semnalul lui Graça și la exemplul ei minunat de slujire făcută cu credință și simplitate.
Îmi aduc aminte în mod deosebit de o experiență. Ne-am pregătit și ne-am rugat înainte de a merge în vizită la una dintre surorile desemnate nouă. Când ne-am apropiat de casa acesteia, ne-am dat seama că, de fapt, am condus la casa unei alte surori. Fusesem desemnate să vizităm această soră, o mamă a doi copii mici mai puțin activă, dar nu planificasem să o vizităm în aceea zi. Întrucât eram acolo, am bătut la ușă, dar nimeni nu a răspuns.
Am hotărât să fim perseverente și am așteptat. Sora, pe nume Monica, a venit în cele din urmă și ne-a spus că era ocupată. Am observat că era obosită și că mai avea puțin și plângea. Când am spus că ne aflam acolo să o ajutăm, ne-a lăsat să intrăm. Bebelușul ei plângea, așa că i-am spus să meargă să aibă grijă de bebeluș și noi vom aștepta. Când Monica s-a dus sus cu bebelușul, ne-am apucat de treabă, am făcut curat în câteva camere și am împăturit toate hainele pe care le-am văzut.
Când Monica a văzut ce frumos arăta casa ei, a început să plângă, și-a deschis sufletul în fața noastră și ne-a vorbit despre unele dintre încercările ei. Noi am promis că o vom ajuta și am vorbit cu președinta Societății de Alinare despre încercările ei. Următoarea duminică, Monica a fost la Biserică.
Monica a devenit o soră activă, fericită și noi am continuat să-i slujim cu dragoste și grijă. Ea încă avea aceleași încercări, dar a putut să se descurce cu acestea având mai multă credință și mai mult curaj datorită activității ei din cadrul Bisericii.
Sunt atât de recunoscătoare pentru exemplul lui Graça din timpul în care am slujit împreună. Ne-am rugat pentru îndrumare și Dumnezeu ne-a condus la Monica.