Una în Hristos
Dragi colegi în lucrarea Domnului, cred că putem fi mult mai buni și trebuie să fim mai buni când întâmpinăm prieteni noi în Biserică.
Bună ziua, dragi frați și surori! După cum spunem în limba mea maternă, portugheza, „Boa tarde!”. Mă simt binecuvântat că ne-am adunat la această minunată conferință generală a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, sub îndrumarea preaiubitului nostru profet, președintele Russell M. Nelson. Mă minunez de minunata ocazie, pe care fiecare dintre noi o are, de a asculta glasul Domnului prin intermediul slujitorilor Săi pe pământ în aceste zile din urmă în care trăim.
Țara mea natală, Brazilia, este foarte bogată în resurse naturale. Una dintre ele este faimosul fluviu Amazon, unul dintre cele mai mari și mai lungi fluvii din lume. Acesta este format de doi afluenți diferiți, Solimões și Negro. Este interesant faptul că aceștia curg împreună câțiva kilometri înainte ca apele să se unească, deoarece afluenții au izvoare, viteze, temperaturi și compoziții chimice foarte diferite. După mai mulți kilometri, în cele din urmă apele se unesc, devenind un fluviu diferit de părțile care l-au format. Numai după ce aceste părți se unesc, fluviul Amazon devine atât de puternic încât, atunci când ajunge la Oceanul Atlantic, împinge apa mării înapoi, pentru ca apa proaspătă să poată fi găsită mulți kilometri în ocean.
În același mod în care afluenții Solimões și Negro curg împreună pentru a forma marele fluviu Amazon, copiii lui Dumnezeu se adună în Biserica restaurată a lui Isus Hristos din diferite medii sociale, tradiții și culturi, formând această comunitate minunată de sfinți în Hristos. În cele din urmă, pe măsură ce ne încurajăm, ne sprijinim și ne iubim unii pe alții, ne unim pentru a deveni o forță măreață a binelui în lume. În calitate de ucenici ai lui Isus Hristos, înaintând ca una în acest râu al bunătății, vom putea să oferim „apa proaspătă” a Evangheliei unei lumi însetate.
Domnul i-a inspirat pe profeții Săi să ne învețe cum putem să ne sprijinim și să ne iubim unii pe alții, astfel încât să devenim uniți în credința și scopul de a-L urma pe Isus Hristos. Pavel, apostolul din Noul Testament, ne-a învățat că cei care „[au] fost botezați pentru Hristos, [s-au] îmbrăcat cu Hristos… fiindcă toți [sunt] una în Hristos Isus”1.
Când promitem la botez să-L urmăm pe Salvator, noi depunem mărturie în fața Tatălui că suntem dispuși să luăm asupra noastră numele lui Hristos.2 Pe măsură ce ne străduim să dobândim atributele Sale divine în viața noastră, devenim altfel decât am fost, prin ispășirea lui Hristos Domnul, iar iubirea noastră față de toți oamenii crește în mod firesc.3 Simțim o preocupare sinceră pentru bunăstarea și fericirea tuturor. Ne vedem unii pe alții ca frați și surori, copii ai lui Dumnezeu cu origine, atribute și potențial divine. Dorim să avem grijă unul de altul și să purtăm poverile unul altuia.4
Acest lucru a fost ceea ce Pavel a descris ca fiind caritate.5 Mormon, un profet din Cartea lui Mormon, a descris-o ca fiind „dragostea pură a lui Hristos”6, care este cea mai minunată, nobilă și puternică formă de iubire. Profetul nostru actual, președintele Russell M. Nelson, a spus recent că o manifestare a acestei dragoste pure a lui Hristos este slujirea, care este o abordare mai concentrată și mai sfântă a dragostei și a îngrijirii față de alte persoane, la fel cum a făcut Salvatorul.7
Să ne gândim la acest principiu al dragostei și al grijii, la fel cum a făcut Salvatorul, în contextul încurajării, ajutorării și sprijinirii celor recent convertiți și a celor care încep să manifeste interesul de a participa la adunările Bisericii noastre.
Când acești noi prieteni nu mai urmează căile lumii și acceptă pe deplin Evanghelia lui Isus Hristos, alăturându-se Bisericii Sale, ei devin ucenicii Săi, fiind născuți din nou prin El.8 Ei lasă în urmă o lume pe care au cunoscut-o bine și aleg să-L urmeze pe Isus Hristos cu toată inima, alăturându-se unui „fluviu” nou, asemenea mărețului fluviu Amazon – un fluviu care este o forță cutezătoare de bunătate și neprihănire care curge spre prezența lui Dumnezeu. Apostolul Petru îi descrie ca fiind „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu și l-a câștigat ca să fie al Lui”9. Pe măsură ce acești noi prieteni se unesc cu acest fluviu nou și necunoscut, s-ar putea simți puțin pierduți la început. Acești noi prieteni se regăsesc într-un fluviu care are propriile izvoare, temperaturi și compoziții chimice – un fluviu care are propriile tradiții, propria cultură și propriul vocabular. Această nouă viață în Hristos poate părea copleșitoare pentru ei. Gândiți-vă un moment la cum se pot simți când aud pentru prima dată expresii precum „seară în familie”, „Comitetul pentru tineri al episcopatului”, „duminică de post”, „botez pentru cei morți”, „triplă combinație”, și așa mai departe.
Este ușor de înțeles de ce ar putea simți că nu este locul lor. În astfel de situații, ei se pot întreba: „Este locul meu aici? Sunt potrivit pentru Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă? Are Biserica nevoie de mine? Voi găsi prieteni noi dispuși să mă ajute și să mă sprijine?”.
Dragi prieteni, în astfel de momente, aceia dintre noi care se află în diferite puncte ale călătoriei lungi pe calea uceniciei trebuie să ofere cu prietenie o mână caldă noilor noștri prieteni, să-i accepte așa cum sunt și să-i ajute, să-i iubească și să-i includă în viața lor. Toți acești noi prieteni sunt fiice prețioase și fii prețioși ai lui Dumnezeu.10 Nu ne putem permite să pierdem nici măcar unul dintre ei, deoarece, la fel ca râul Amazon, care depinde de afluenții care îl hrănesc, avem nevoie de ei la fel de mult cum ei au nevoie de noi, pentru a deveni o forță măreață a binelui în lume.
Noii noștri prieteni aduc cu ei talentele, sentimentele și bunătatea pe care le-au primit de la Dumnezeu. Entuziasmul lor față de Evanghelie poate fi contagios, ajutându-ne astfel să ne reînnoim propriile mărturii. De asemenea, ei aduc perspective noi în ceea ce privește înțelegerea noastră despre viață și Evanghelie.
Am fost învățați cu mult timp în urmă cum îi putem ajuta pe noii noștri prieteni să se simtă bineveniți și iubiți în Biserica restaurată a lui Isus Hristos. Ei au nevoie de trei lucruri pentru a rămâne puternici și credincioși pe parcursul vieții lor.
În primul rând, au nevoie de frați și surori din cadrul Bisericii care se interesează cu sinceritate de ei, prieteni adevărați și devotați spre care se pot îndrepta în mod constant, care vor fi lângă ei și care le vor răspunde la întrebări. Ca membri, trebuie să fim mereu atenți și să căutăm chipuri noi când participăm la activități și adunări ale Bisericii, indiferent de responsabilitățile, însărcinările sau preocupările pe care le-am putea avea. Putem face lucruri simple pentru a-i ajuta pe acești noi prieteni să se simtă acceptați și bineveniți în Biserică, cum ar fi să-i întâmpinăm cu căldură, să le zâmbim sincer, să stăm împreună când cântăm și preaslăvim, să-i prezentăm altor membri și așa mai departe. Pe măsură ce ne deschidem inimile noilor noștri prieteni în unele dintre aceste moduri, acționăm în spiritul slujirii. Când le slujim așa cum a făcut Salvatorul, nu se vor simți „străini în Biserica noastră”. Ei vor simți că se pot integra și își pot face noi prieteni, și, cel mai important, ei vor simți dragostea Salvatorului datorită grijii noastre sincere.
În al doilea rând, noii prieteni au nevoie de o însărcinare – o ocazie de a sluji altora. Slujirea este unul dintre marile particularități ale Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Este procesul prin care credința noastră poate deveni mai puternică. Fiecare prieten nou merită această ocazie. În timp ce episcopul și consiliul episcopiei au responsabilitatea directă de a le oferi chemări la scurt timp după botezul lor, nimic nu ne împiedică, în calitate de membri, să-i invităm pe noii noștri prieteni să ne ajute să slujim altora, în mod informal sau prin proiecte de slujire.
În al treilea rând, noii prieteni trebuie să fie „hrăniți de cuvântul cel bun al lui Dumnezeu”11. Îi putem ajuta să le placă scripturile și să se familiarizeze cu ele pe măsură ce citim și discutăm cu ei despre învățături, oferind conținut povestirilor și explicând cuvinte dificile. De asemenea, îi putem învăța cum să primească îndrumări personale prin studiul cu regularitate al scripturilor. Pe lângă aceasta, îi putem ajuta pe noii noștri prieteni în căminele lor și îi putem invita, din când în când, în căminele noastre, în afara adunărilor și activităților Bisericii planificate cu regularitate, ajutându-i să intre în mărețul fluviu al comunității de sfinți.
Înțelegând schimbările și încercările prin care noii noștri prieteni trec în procesul de a deveni membri ai familiei lui Dumnezeu și frați și surori cu noi, le putem împărtăși cum am depășit încercări asemănătoare din viața noastră. Acest lucru îi va ajuta să știe că nu sunt singuri și că Dumnezeu îi va binecuvânta pe măsură ce exercită credință în promisiunile Sale.12
Când afluenții Solimões și Negro se unesc, fluviul Amazon devine măreț și puternic. În mod asemănător, când noi și noii noștri prieteni ne unim cu adevărat, Biserica restaurată a lui Isus Hristos devine mai puternică și mai statornică. Draga mea, Rosana, și cu mine suntem atât de recunoscători tuturor celor care ne-au ajutat să intrăm în acest nou fluviu, cu mulți ani în urmă, când am îmbrățișat Evanghelia lui Isus Hristos în țara noastră natală, Brazilia. De-a lungul anilor, acești oameni minunați ne-au slujit cu adevărat și ne-au ajutat să continuăm să înaintăm în neprihănire. Le suntem profund recunoscători.
Profeții din emisfera vestică au știut bine cum să aibă grijă ca noii prieteni să înainteze împreună cu credință în acest nou fluviu al bunătății spre viața eternă. De exemplu, văzând zilele noastre și știind că ne vom confrunta cu încercări asemănătoare13, Moroni a inclus câțiva pași importanți în scrierile sale din Cartea lui Mormon:
„Și după ce ei au fost primiți pentru botez și au fost influențați și curățați prin puterea Duhului Sfânt, ei au fost numărați printre oamenii Bisericii lui Hristos; iar numele lor au fost luate pentru ca ei să poată fi ținuți minte și hrăniți de cuvântul cel bun al lui Dumnezeu, pentru ca să-i păstreze pe ei pe calea cea bună, pentru ca să-i păstreze pe ei atenți tot timpul în rugăciune, sprijinindu-se numai pe meritele lui Hristos, care era Căpetenia și Desăvârșirea credinței lor.
Iar Biserica s-a adunat laolaltă deseori ca să postească și să se roage și să vorbească unul cu altul despre bunăstarea sufletelor lor”14.
Dragi colegi în lucrarea Domnului, cred că putem fi mult mai buni și trebuie să fim mai buni când întâmpinăm prieteni noi în Biserică. Vă invit să vă gândiți la ce putem face pentru a fi mai calzi, mai deschiși și mai binevoitori cu ei, începând chiar de duminica următoare. Aveți grijă să nu permiteți ca însărcinările pe care le aveți în Biserică să vă împiedice să întâmpinați noii prieteni la adunările și activitățile Bisericii. La urma urmei, aceste suflete sunt prețioase în ochii lui Dumnezeu și sunt mult mai importante decât programele și activitățile. Dacă slujim noilor noștri prieteni cu inimile pline de dragoste pură, așa cum a făcut Salvatorul, vă promit, în numele Lui, că El ne va ajuta în eforturile noastre. Când acționăm ca slujitori credincioși, așa cum a făcut Salvatorul, noii noștri prieteni vor avea parte de ajutorul de care au nevoie pentru a rămâne puternici, devotați și credincioși până la sfârșit. Ei ni se vor alătura și vom deveni un popor măreț al lui Dumnezeu și ne vor ajuta să aducem apă proaspătă într-o lume care are nevoie cu disperare de binecuvântările Evangheliei lui Isus Hristos. Acești copii ai lui Dumnezeu vor simți că „nu mai [sunt] nici străini, nici oaspeți ai casei, ci [sunt] împreună cetățeni cu sfinții”15. Vă promit că vor simți prezența Salvatorului nostru, Isus Hristos, în Biserica Sa. Ei vor continua să înainteze alături de noi precum un fluviu spre izvorul tuturor lucrurilor bune până când vor fi primiți cu brațele deschise de către Domnul nostru, Isus Hristos, și-L vor auzi pe Tatăl spunând: „Voi veți avea viață veșnică”16.
Vă invit să căutați ajutorul Domnului pentru a-i iubi pe alții așa cum v-a iubit El. Să urmăm sfatul pe care Mormon ni l-a dat: „De aceea, frații mei preaiubiți [și surorile mele preaiubite], rugați-vă la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca voi să fiți plini de dragostea Lui pe care El a dăruit-o tuturor acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos”17. Despre aceste adevăruri, depun mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.