Îndeplineşte bine partea ta

Luând în considerare uriaşul potenţial de a face bine pe care îl aveţi dumneavoastră, generaţia tânără a Bisericii, care sunt preocupările mele legate de viitorul dumneavoastră? Ce sfat vă pot oferi? În primul rând, vă veţi confrunta cu mari presiuni de a face ce nu vă stă în caracter – chiar de a purta o mască – şi de a deveni cineva care nu reprezintă cu adevărat cine sunteţi sau ceea ce doriţi să fiţi.

La începuturile Bisericii, profetul Joseph, Emma şi gemenii lor în vârstă de 11 luni, Joseph şi Julia, se aflau în Hiram, Ohio, la casa lui John şi Alice Johnson. Ambii copii aveau pojar. Joseph şi băieţelul lui dormeau pe un pat pentru oaspeţi, lângă uşa de la intrare.

În timpul nopţii, un grup de bărbaţi cu feţele vopsite în negru au dat năvală pe uşă şi l-au târât pe profet afară, unde l-au bătut şi l-au uns cu smoală pe el şi pe Sidney Rigdon.

Cea mai tragică parte a acestei acţiuni a gloatei a fost că micuţul Joseph a fost expus aerului nopţii atunci când tatăl lui a fost târât afară şi a răcit foarte rău. Drept consecinţă, el a murit câteva zile mai târziu.²

Cei care au luat parte la martiriul profetului şi al fratelui său, Hyrum, şi-au vopsit feţele pentru a-şi ascunde adevărata identitate.³

În zilele noastre, când a fi anonim este mai uşor decât a fost vreodată, faptul de a nu purta o mască şi de a fi „fidel credinţei… pentru care martirii toţi au pierit”, implică principii importante⁴.

Unul dintre modurile în care vă puteţi proteja cel mai bine împotriva alegerilor greşite este de a nu purta nicio mască a anonimatului. Dacă veţi simţi vreodată că doriţi să faceţi acest lucru, vă rog să conştientizaţi că este un semn real al pericolului şi una dintre uneltele duşmanului de a vă determina să faceţi ceva ce nu ar trebui să faceţi.

Este un lucru obişnuit în zilele noastre ca cineva să-şi ascundă identitatea când scrie pe Internet mesaje răuvoitoare, critice, fanatice, sub anonimat. Unii se referă la aceasta ca fiind înflăcărare.

Apostolul Pavel a scris:

„Nu vă înşelaţi: «tovărăşiile rele strică obiceiurile bune».

Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sunt între voi unii care nu cunosc pe Dumnezeu” (1 Corinteni 15:33-34).

Este limpede că tovărăşiile rele nu sunt doar o problemă legată de obiceiurile rele. Dacă sfinţii din zilele din urmă sunt văzuţi în astfel de anturaje, îi pot influenţa în mod negativ pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu sau care nu au o mărturie despre Salvator.

Orice utilizare a Internetului cu scopul de a intimida, de a distruge o reputaţie sau de a pune o persoană într-o lumină defavorabilă este condamnabilă. Vedem în societate că atunci când oamenii poartă masca anonimatului, şansele sunt mult mai mari ca ei să aibă o astfel de conduită, care este atât de nocivă discuţiilor civilizate. Încalcă, de asemenea, principiile de bază predicate de Salvator.

Salvatorul a explicat că El nu a venit să judece lumea, ci să mântuiască lumea. Apoi, El a descris ce înseamnă judecata:

„Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3:19-21; vezi, de asemenea, versetele 17-18).

Cei neprihăniţi nu trebuie să poarte măşti pentru a-şi ascunde identitatea.

Acţionaţi conform adevăratelor dumneavoastră crezuri petrecându-vă timpul cu acele lucruri care vă vor clădi şi dezvolta caracterul şi care vă vor ajuta să deveniţi mai asemănători lui Hristos. Sper că nici unul dintre dumneavoastră nu percepe viaţa ca fiind, în primul rând, distracţie şi jocuri, ci ca fiind un timp în care „să [vă pregătiţi] să-L [întâlniţi] pe Dumnezeu” (Alma 34:32).

Un exemplu minunat referitor la faptul de a vă face partea şi de a folosi timpul în mod corespunzător este dat de o întâmplare din viaţa vârstnicului L. Tom Perry, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, când, fiind infanterist marin, a făcut parte din trupele de ocupaţie ale Statelor Unite în Japonia la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. Vârstnicul Perry a împărtăşit această întâmplare atunci când şi-a înregistrat mărturia specială despre Salvator.

„Am făcut parte din primul grup de soldaţi din infanteria marină care au intrat în Japonia după semnarea tratatului de pace de după cel de-al Doilea Război Mondial. Intrarea în oraşul Nagasaki, care era devastat, a fost una dintre cele mai triste experienţe din viaţa mea. O mare parte din oraş fusese distrusă complet. Unii dintre cei decedaţi nu fuseseră încă îngropaţi. Ca trupe de ocupaţie, ne-am stabilit sediul central şi am început lucrul.

Situaţia era foarte deprimantă, iar unii dintre noi voiau să ofere mai mult. Am mers la preotul militar al diviziei noastre şi am cerut permisiunea de a ajuta la reconstruirea bisericilor creştine. Din cauza restricţiilor guvernamentale din timpul războiului, aceste biserici aproape că încetaseră să mai funcţioneze. Puţinele clădiri ale acestora erau foarte grav afectate. Unii dintre noi s-au oferit voluntar să repare şi să tencuiască din nou aceste capele în timpul liber, astfel încât ele să fie disponibile din nou pentru susţinerea de slujbe creştine…

„I-am găsit pe preoţii care nu putuseră să slujească în timpul anilor de război şi i-am încurajat să se întoarcă la amvon. Am avut o experienţă extraordinară alături de aceşti oameni, în timp ce ei cunoşteau, din nou, libertarea de a-şi exercita crezurile religioase.

Când plecam din Nagasaki pentru a ne întoarce acasă, a avut loc o întâmplare de care îmi voi aminti întotdeauna. În timp ce ne urcam în trenul care urma să ne ducă spre vapoare pentru a ne întoarce acasă, mulţi dintre ceilalţi soldaţi din infanteria marină ne tachinau. Ei le aveau alături pe prietenele care-şi luau rămas-bun de la ei. Râdeau de noi şi ne sugerau că am ratat toată distracţia faptului de a ne afla în Japonia. Noi doar ne irosisem timpul muncind şi tencuind pereţi.

Pe când aceştia se aflau la punctul culminant al tachinărilor, de pe un deal mic din apropierea gării au venit aproximativ 200 dintre aceşti creştini japonezi minunaţi de la bisericile pe care le reparaserăm, cântând «Înainte, voi creştini». Au venit la noi şi ne-au oferit multe daruri. Apoi, s-au aliniat cu toţii de-a lungul căii ferate. Şi, pe când trenul începuse să înainteze pe şine, noi am întins mâinile şi le-am atins degetele în timp ce plecam. Nu puteam vorbi; emoţiile noastre erau prea puternice. Dar eram recunoscători că am putut ajuta, într-o mică măsură, la restabilirea creştinismului într-o naţiune după război”⁵.

Vă rog să cugetaţi şi să alegeţi cu mare atenţie modul în care vă petreceţi timpul. După cum puteţi vedea din exemplul vârstnicului Perry, nu vorbesc despre etalarea religiei pe mâneci sau despre o credinţă doar de suprafaţă. Aceste lucruri pot fi stânjenitoare pentru dumneavoastră şi pentru Biserică. Vorbesc despre faptul ca dumneavoastră să deveniţi ceea ce trebuie să fiţi.

Al treilea sfat al meu are legătură cu anumite obiective pe care ar trebui să le luaţi în considerare. În aproximativ aceeaşi perioadă în care vârstnicul Perry a fost în Japonia cu infanteria marină, preşedintele Boyd K. Packer, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, slujea în Japonia în cadrul forţelor aeriene la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

În anul 2004, i-am însoţit pe preşedintele Packer şi pe alţii în Japonia. Dânsul a avut ocazia de merge în unele locuri în care fusese şi de a se gândi la unele dintre experienţele pe care le-a avut şi la deciziile pe care le-a luat în acea perioadă. Având permisiunea dânsului, vă împărtăşesc câteva dintre gândurile şi sentimentele sale.

Preşedintele Packer a descris experienţele avute pe o insulă din largul coastei regiunii Okinawa. Dânsul consideră această insulă ca fiind muntele său din pustiu. Pregătirea sa personală şi întâlnirea sa cu alţi membri i-au aprofundat credinţa în învăţăturile Evangheliei. Ceea ce-i lipsea încă era confirmarea – cunoaşterea sigură a ceea ce dânsul ajunsese să simtă că este adevărat.

Biografa preşedintelui Packer descrie ceea ce s-a întâmplat: „Contrar liniştii confirmării pe care el a căutat-o, a dat nas în nas cu iadul războiului împotriva celor nevinovaţi. Căutând să fie singur pentru a putea cugeta, el s-a urcat, într-o zi, pe o colină deasupra oceanului. Acolo a găsit ruinele părăsite ale unui sat de ţărani, precum şi câmpul nelucrat de cartofi dulci. Şi a văzut zăcând în mijlocul plantelor uscate trupurile măcelărite ale unei mame şi ale celor doi copii ai ei. Priveliştea l-a umplut de o amărăciune profundă amestecată cu sentimente de dragoste pentru familia lui şi pentru toate familiile”⁶.

După aceea, dânsul s-a dus într-un buncăr improvizat, unde a contemplat, a cugetat şi s-a rugat. Gândindu-se la această întâmplare, preşedintele Packer a descris ceea ce eu aş numi o experienţă de confirmare spirituală. A simţit că a primit inspiraţie despre ceea ce trebuia să facă în privinţa vieţii sale. Desigur, dânsul habar nu avea că urma să fie chemat să slujească în chemarea măreaţă şi sfântă pe care o are în prezent. Viziunea sa a fost aceea că dorea să fie un învăţător care să accentueze învăţăturile Salvatorului. Dânsul şi-a stabilit obiectivul de a trăi o viaţă neprihănită.

A înţeles într-un mod profund că trebuia să-şi găsească o soţie neprihănită şi că împreună aveau să întemeieze o familie numeroasă. Acest tânăr soldat a înţeles că profesia pe care şi-a ales-o urma să îi ofere o remuneraţie modestă şi că iubita lui parteneră va trebui să împărtăşească aceleaşi priorităţi şi să dorească să trăiască fără anumite lucruri materiale. Sora Donna Packer a fost şi este partenera perfectă pentru preşedintele Packer. Nu au avut niciodată prea mulţi bani, însă dânşii nu au avut niciodată sentimentul că le-ar lipsi ceva. Au crescut 10 copii şi au fost nevoiţi să facă sacrificii. Dânşii au acum 60 de nepoţi şi peste 80 de strănepoţi.

Vă împărtăşesc această întâmplare adevărată, deoarece de prea multe ori obiectivele noastre se bazează pe ceea ce preţuieşte lumea. Elementele esenţiale sunt destul de simple pentru membrii care au primit rânduielile necesare salvării. Fiţi neprihăniţi. Întemeiaţi o familie. Găsiţi o modalitate corespunzătoare de a vă asigura traiul. Slujiţi în chemările dumneavoastră. Pregătiţi-vă să-L întâlniţi pe Dumnezeu.

Salvatorul ne-a învăţat că „viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui” (Luca 12:15).

Pe lângă însuşirile, calităţile şi deciziile personale, dacă doriţi să fiţi generaţia care trebuie să fiţi, vă veţi clădi ţara şi comunitatea în care trăiţi. Generaţia dumneavoastră va trebui să protejeze neprihănirea şi libertatea religioasă. Moştenirea iudaico-creştină pe care am primit-o nu este numai preţioasă, ci şi esenţială pentru planul Tatălui nostru din Cer. Trebuie să o protejăm pentru generaţiile viitoare. Trebuie să ne alăturăm oamenilor buni, incluzându-i pe aceia de toate credinţele – în special celor care se simt responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru conduita lor. Aceştia sunt oamenii care vor înţelege sfatul: „Orice parte ai avea, îndeplineşte bine partea ta”. Aplicarea cu succes a valorilor iudaico-creştine şi a libertăţii religioase vor face din generaţia dumneavoastră generaţia măreaţă care trebuie să fie.

Având în vedere provocările care există în lume astăzi, Prima Preşedinţie şi Cvorumul celor Doisprezece Apostoli se preocupă în mod deosebit ca dumneavoastră să vă implicaţi în mod potrivit în procesul politic din ţara în care trăiţi. Biserica este neutră în disputele politice şi nu sprijină candidaţi sau partide. Totuşi, ne aşteptăm ca membrii noştri să se implice în totalitate în sprijinirea candidaţilor şi partidelor conform alegerii lor bazată pe principii care vor asigura o conducere bună. Doctrina noastră este limpede: „trebuie să căutaţi cu sârguinţă oamenii cinstiţi şi înţelepţi” (D&L 98:10).

Avem mare încredere în dumneavoastră. Conducerea Bisericii crede în mod sincer că dumneavoastră puteţi clădi împărăţia aşa cum nu a făcut-o nicio generaţie anterioară. Aveţi de partea dumneavoastră nu numai dragostea şi încrederea noastră, ci şi rugăciunile şi binecuvântările noastre. Noi ştim că succesul generaţiei dumneavoastră este esenţial pentru stabilirea continuă a Bisericii şi pentru creşterea împărăţiei. Ne rugăm ca dumneavoastră să vă îndepliniţi bine partea, evitând să purtaţi măşti, să acţionaţi conform adevăratei voastre identităţi, să stabiliţi obiective corespunzătoare şi să clădiţi ţara şi comunitatea în care trăiţi.