Grăbirea lucrării de salvare
Atunci când îi invităm şi îi iubim pe ceilalţi şi atunci când slujim altora devenim ucenici adevăraţi ai lui Isus Hristos şi ajutăm la grăbirea lucrării de salvare.
Deşi vestea că misionarii cu timp deplin vor lucra pe Internet şi vor întâmpina şi vor ghida vizitatorii prin casele de întruniri a fost primită cu entuziasm, aceste schimbări nu reprezintă decât o foarte mică parte din imaginea de ansamblu a muncii de salvare. Mult mai important este rolul nostru, în calitate de membri, în imaginea de ansamblu a grăbirii lucrării de salvare. Nu ni se cere să ne implicăm într-un program nou. Pur şi simplu, suntem îndemnaţi să fim adevăraţi ucenici ai lui Isus Hristos. Rolul nostru este să ne lăsăm absorbiţi de dragoste pentru cei din jurul nostru şi de slujire oferită acestora – alinând un coleg de serviciu într-un moment dificil, invitându-i pe prietenii noştri la o ceremonie de botez, ajutând un vecin mai în vârstă la treburi, invitând un membru mai puţin activ la masă sau ajutând o vecină la întocmirea istoriei familiei ei. Toate acestea sunt moduri fireşti, pline de bucurie, de a invita membrii mai puţin activi şi persoanele de altă credinţă să intre în viaţa noastră şi, după aceea, să cunoască lumina Evangheliei. Împărtăşirea momentelor distractive şi a celor sacre din vieţile noastre poate fi, de fapt, cel mai eficient mod prin care fiecare dintre noi poate să „muncească în via [lui Isus Hristos] pentru salvarea sufletelor oamenilor [bărbaţilor şi femeilor]” (D&L 138:56).
Ce este lucrarea de salvare?
Lucrarea de salvare este lucrarea Tatălui Ceresc „[de a realiza] nemurirea şi viaţa veşnică a omului” (Moise 1:39). Această lucrare importantă include munca misionară făcută de membri, păstrarea convertiţilor, activarea membrilor mai puţin activi, munca din templu şi munca de întocmire a istoriei familiei şi propovăduirea Evangheliei.1 Prea des, considerăm că nu există nicio legătură între aceste aspecte ale Evangheliei. Dar, în Lucrarea de salvare, transmisiunea adunării de pregătire a conducătorilor din întreaga lume din 23 iunie 2013, vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învăţat că „lucrarea este cu adevărat indivizibilă. Aceste eforturi nu sunt separate; ele, toate, fac parte din lucrarea de salvare”2.
Sintagma „Grăbirea lucrării de salvare” – numele paginii de internet care însoţeşte transmisiunea acestei adunări (hasteningthework.lds.org) – se referă la promisiunea Domnului: „Iată, voi grăbi lucrarea Mea, la timpul ei” (D&L 88:73).
Rânduielile esenţiale înfăptuite prin autoritatea preoţiei – botezul, confirmarea, rânduirea la preoţie (pentru bărbaţi) şi rânduielile din templu – sunt evenimente de mare însemnătate de-a lungul cărării noastre de întoarcere la Tatăl nostru Ceresc. Când participăm la lucrarea de salvare, noi urmăm şi îi inspirăm pe alţii să urmeze această cărare a legămintelor.
Membri şi misionari lucrează împreună sub conducerea celor care deţin cheile preoţiei
A sosit timpul să ne concentrăm din nou pe principiul fundamental care ne arată că a fi membru în Biserica Domnului înseamnă a fi chemat să fii pe deplin angajat în munca Sa de salvare. Preşedinţii de ţăruş şi episcopie deţin cheile muncii misionare în unităţile Bisericii aflate în administrarea lor3 şi îi ajută pe membri să facă ceea ce fac adevăraţii ucenici ai lui Hristos – să împărtăşească lumina Evangheliei. Preşedinţii de misiune deţin chei ale preoţiei care le permit să îndrume munca misionarilor pe care îi conduc.4 Misionarii cu timp deplin sunt instruiţi să le propovăduiască acelora care au fost pregătiţi să primească Evanghelia. Ei îi ajută pe membri în munca misionară pe care o fac membrii, nu invers. Misionarii cu timp deplin şi membrii misionari sunt astfel parteneri în aducerea Evangheliei în vieţile celor pe care Domnul i-a pregătit să o primească.
În timpul transmisiunii, preşedintele Thomas S. Monson a spus: „Acum este momentul ca membrii şi misionarii să se unească, să lucreze împreună, să muncească în via Domnului pentru a aduce suflete la El. El ne-a pregătit mijloace de a împărtăşi Evanghelia într-o multitudine de moduri şi El ne va ajuta în munca noastră dacă noi vom acţiona cu credinţă pentru a îndeplini lucrarea Sa”5.
Vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a vorbit despre importanţa dragostei. El a spus: „Lucrăm împreună în credinţă şi unitate – credinţă că Domnul ne va îndruma paşii şi unitate între noi şi împreună cu misionarii, fiind mereu motivaţi de dragoste faţă de [Isus Hristos], unul faţă de celălalt şi faţă de cei cărora le slujim”6.
Consiliile episcopiilor se pun pe treabă, conducătorii muncii misionare ai episcopiei coordonează munca
Sub îndrumarea episcopului, consiliul episcopiei facilitează, sprijină şi coordonează eforturile membrilor episcopiei, planificând şi conducând lucrarea de salvare în episcopie.7
În calitate de membru al consiliului episcopiei, conducătorul muncii misionare din episcopie „coordonează eforturile membrilor din episcopie de a găsi, a le propovădui şi a boteza simpatizanţi. El coordonează această muncă cu cea a misionarilor cu timp deplin”8.
Adresându-se conducătorilor muncii misionare din episcopie, vârstnicul Nelson a spus: „Ajutaţi-i [pe misionari] să aibă în carnetul lor de activităţi prilejuri importante şi întâlniri cu simpatizanţi, astfel încât să nu aibă timp să bată din uşă în uşă în căutarea de persoane cărora să le propovăduiască… [Dumneavoastră sunteţi] legătura dintre misionari, consiliul episcopiei şi membrii episcopiei”9.
Adevăratul semn al succesului
Ca sfinţi din zilele din urmă, suntem binecuvântaţi să trăim în aceste timpuri în care Domnul grăbeşte lucrarea Sa. Deoarece Dumnezeu ne-a lăsat pe pământ în aceste timpuri cu un scop, avem capacitatea de a face mai mult bine decât credem noi că putem. Atâta timp cât ne întindem braţele cu bunătate şi dragoste spre cei care au nevoie de prietenia şi ajutorul nostru, noi nu vom eşua. Noi obţinem succes în munca misionară atunci când urmăm inspiraţia care se revarsă în minţile şi în inimile noastre şi, pur şi simplu, îi invităm pe alţii în vieţile noastre centrate pe Evanghelie. Semnul succesului este invitaţia, nu faptul că oamenii sunt botezaţi sau devin activi în Biserică. După cum a spus vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, cu privire la marea armată de misionari care intră acum în câmpul misiunii: „A sosit timpul să spunem: «Uite-i cum vin!». Cu toţii trebuie să planificăm şi să folosim această resursă dată de Dumnezeu în cel mai productiv mod cu putinţă”10.
Este timpul ca noi toţi să înţelegem mai exact rolul nostru în grăbirea lucrării de salvare. Pe măsură ce noi, membrii, facem din munca misionară, păstrarea convertiţilor, activarea membrilor mai puţin activi, din munca pentru întocmirea istoriei familiei şi propovăduirea Evangheliei o parte firească a vieţilor noastre, vom simţi o bucurie mare şi vom fi înzestraţi cu darurile spirituale de care avem nevoie pentru a întări Biserica în secolul al XXI-lea.
Ilustraţie foto de David Stoker
Ilustraţii foto de John Luke şi Cody Bell