Puterea credinței care susține

De multe ori am auzit deținători ai preoției mulțumind pentru credința care susține a celor cărora le slujesc. Din tremurul glasului lor, știi că recunoștința lor este profundă și sinceră. Astăzi, scopul meu este să transmit mulțumirile Domnului pentru că îi susțineți pe slujitorii Săi din Biserica Sa. Este, de asemenea, să vă încurajez să exercitați și să creșteți în acea putere de a-i susține pe alții cu credința dumneavoastră.

Înainte de a vă naște, ați dat dovadă de o astfel de putere. Gândiți-vă la ceea ce știm despre lumea spiritelor de dinainte de a ne naște. Tatăl nostru Ceresc a prezentat un plan pentru copiii Săi. Noi am fost acolo. Lucifer, fratele nostru de spirit, s-a opus planului care ne oferea libertatea de a alege. Iehova, Fiul cel Preaiubit al Tatălui Ceresc, a susținut planul. Lucifer a condus o răzvrătire. Glasul de susținere al lui Iehova a triumfat, iar El S-a oferit să fie Salvatorul nostru.

Prezența dumneavoastră acum în viața muritoare ne asigură de faptul că I-ați susținut pe Tatăl și pe Salvator. A fost nevoie de credință în Isus Hristos pentru a susține planul fericirii și rolul lui Isus Hristos în el deși cunoșteați atât de puțin despre provocările pe care aveați să le înfruntați în viața muritoare.

Credința dumneavoastră de a susține slujitorii lui Dumnezeu a stat, de asemenea, la baza fericirii dumneavoastră din această viață. Când ați acceptat invitația unui misionar de a vă ruga pentru a ști că scriptura Cartea lui Mormon este cuvântul lui Dumnezeu, ați avut credința de a susține un slujitor al Domnului. Când ați acceptat invitația de a fi botezați, ați susținut un slujitor umil al lui Dumnezeu.

Când ați lăsat pe cineva să-și așeze mâinile pe cap și să spună „Primește-L pe Duhul Sfânt”, l-ați susținut în calitatea lui de deținător al Preoției lui Melhisedec.

Începând cu acea zi, ați susținut, slujind cu credință, pe cel care v-a conferit preoția și pe cei care v-au rânduit la câte un oficiu în cadrul acelei preoții.

La începutul experienței dumneavoastră în cadrul preoției, fiecare susținere a fost o simplă ocazie de a vă încrede într-un slujitor al lui Dumnezeu. Acum, mulți dintre dumneavoastră ați progresat la nivelul în care susținerea necesită mai mult.

Alegeți dacă să susțineți sau nu pe toți cei pe care Domnul îi cheamă – în orice chemare i-a chemat Domnul. Această alegere are loc în conferințe din întreaga lume. S-a întâmplat în aceasta. În astfel de adunări, nume de bărbați și de femei – slujitori ai lui Dumnezeu – sunt citite și dumneavoastră sunteți invitați să vă ridicați mâna pentru a-i susține. Puteți să nu vă oferiți votul de susținere sau puteți promite credința dumneavoastră care susține. Când vă ridicați mâna în semn de susținere, faceți o promisiune. Îi promiteți lui Dumnezeu, ai Cărui slujitori sunt aceștia, că îi veți susține.

Ei sunt oameni imperfecți, la fel ca dumneavoastră. Pentru a vă ține promisiunile, veți avea nevoie de credința de nestrămutat că Domnul i-a chemat. Ținerea acestor promisiuni aduce, de asemenea, cu sine fericire eternă. Neținerea lor, vă va aduce întristare, dumneavoastră și celor pe care-i iubiți – și chiar pierderi mai mari decât vă puteți imagina.

Ați fost întrebați, sau veți fi, dacă vă susțineți episcopul, președintele de țăruș, autoritățile generale și oficianții generali ai Bisericii. Se poate întâmpla când sunteți rugați să susțineți, în cadrul unei conferințe, oficianți și conducători. Uneori, acest lucru se întâmplă în cadrul unui interviu cu episcopul sau președintele de țăruș.

Sfatul meu este să vă adresați aceste întrebări înainte, cu atenție și gândindu-vă la ele cu ajutorul rugăciunii. Când faceți acest lucru, vă puteți analiza gândurile, cuvintele și faptele recente. Încercați să vă aduceți aminte și să formulați răspunsurile pe care le veți da când vă va intervieva Domnul, știind că, într-o bună zi, El o va face. Vă puteți pregăti adresându-vă întrebări precum cele de mai jos.

1. M-am gândit sau am vorbit despre slăbiciunile omenești ale celor pe care am promis să-i susțin?

2. Am căutat dovezi că Domnul îi conduce?

3. I-am urmat eu în calitatea lor de conducători în mod conștiincios și loial?

4. Am vorbit despre dovada pe care eu o văd că ei sunt slujitori ai lui Dumnezeu?

5. Mă rog pentru ei cu regularitate rostindu-le numele și având sentimente de dragoste?

Pe mulți dintre noi, aceste întrebări ne vor face să ne simțim jenați într-o oarecare măsură și să dorim să ne pocăim. Dumnezeu ne-a poruncit să nu-i judecăm pe ceilalți în mod nedrept, însă, în practică, ne este greu să evităm acest lucru. Aproape orice interacțiune cu oamenii ne face să-i evaluăm. Și, aproape în fiecare aspect al vieții noastre, ne comparăm cu alții. Este posibil să facem astfel din multe motive, unele dintre ele rezonabile, însă, adesea, acest lucru ne face să criticăm.

Președintele George Q. Cannon ne-a avertizat în legătură cu un lucru, avertizare pe care o susțin și o transmit și eu. Eu cred că el a spus adevărul: „Dumnezeu Și-a ales slujitorii. A Lui este prerogativa de a-i condamna, dacă trebuie să fie condamnați. El nu ne-a dat nouă, în mod individual, dreptul de a-i critica și condamna. Nimeni, indiferent cât de puternic este în credință, indiferent de oficiul și autoritatea preoției pe care o deține, nu poate vorbi de rău pe cei unși ai Domnului și căuta cusur autorității lui Dumnezeu pe pământ fără să-I provoace supărare. Spiritul Sfânt Se va retrage de la un astfel de om, iar el va intra în întuneric. Așadar, vedeți cât de important este ca noi să avem grijă?”¹.

Am observat că membrii Bisericii din întreaga lume sunt, în general, loiali unul altuia și celor care prezidează asupra lor. Cu toate acestea, sunt lucruri pe care putem și trebuie să le îmbunătățim. Ne putem ridica la un nivel mai înalt privind puterea noastră de a ne susține unul pe altul. Va fi nevoie de credință și efort. Ofer patru sugestii potrivit cărora să acționăm în timpul acestei conferințe.

1. Putem identifica acțiuni concrete pe care vorbitorii recomandă să le începem astăzi și să le continuăm până le îndeplinim. Când facem astfel, puterea noastră de a-i susține va crește.

2. Ne putem ruga pentru ei în timp ce vorbesc, pentru ca Duhul Sfânt să ducă ceea ce spun în inima unor oameni anume, pe care-i iubim. Când vom afla mai târziu că rugăciunea noastră și-a primit răspunsul, puterea noastră de a-i susține pe acei conducători va crește.

3. Ne putem ruga ca vorbitori anume să fie binecuvântați și ajutați să fie mai buni când își transmit mesajele. Când vedem că au fost ajutați să fie mai buni, vom crește în credința noastră de a-i susține și acest lucru va dăinui.

4. Putem auzi mesaje din partea vorbitorilor care vin ca răspuns la rugăciunile noastre personale pentru a primi ajutor. Când răspunsurile vin, și ele vor veni, vom crește în credința de a-i susține pe toți slujitorii Domnului.

În afara faptului de a-i susține mai bine pe cei care slujesc în cadrul Bisericii, vom afla că există încă un mediu în care putem crește într-o astfel de putere. Acolo, ne poate aduce binecuvântări și mai mari. Este în căminul și în familia noastră.

Mă adresez deținătorului mai tânăr al preoției care locuiește cu tatăl lui. Permite-mi să-ți spun, din proprie experiență, ce înseamnă pentru un tată să-ți simtă credința care susține. Tu poți crede că el este sigur pe sine. Însă, el are parte de mai multe încercări decât crezi. Uneori, el nu poate vedea soluțiile problemelor de care are parte.

Admirația ta față de el îl va ajuta puțin. Dragostea ta față de el îl va ajuta și mai mult. Însă lucrul care-l va ajuta cel mai mult sunt cuvinte sincere precum: „Tati, m-am rugat pentru tine și am simțit că Domnul te va ajuta. Totul va fi bine. Știu ca așa va fi”.

Astfel de cuvinte au, de asemenea, putere și în cealaltă direcție, de la tată la fiu. Când un fiu a făcut o greșeală gravă, poate din punct de vedere spiritual, el poate avea sentimentul că a eșuat. Ca tată al lui, în acel moment, îl puteți surprinde când, după ce v-ați rugat pentru a ști ce să faceți, Duhul Sfânt vă pune în gură următoarele cuvinte: „Fiule, sunt alături de tine. Domnul te iubește. Cu ajutorul Său, te poți îndrepta. Știu că poți și că o vei face. Te iubesc!”.

În cadrul preoției și al familiei, credința sporită de a ne susține unul pe altul este modul în care clădim Sionul pe care Domnul dorește să-l creăm. Cu ajutorul Său, putem și o vom face. Va fi nevoie să învățăm să-L iubim pe Domnul cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul și cu toată tăria noastră și să ne iubim unul pe altul așa cum ne iubim pe noi înșine.

Când creștem în acea dragoste pură a lui Hristos, inima ni se înmoaie. Acea dragoste ne va face să ne umilim și să ne pocăim. Încrederea noastră în Domnul și unul în celălalt va crește. Și, atunci, vom ajunge să devenim una, așa cum a promis Domnul că putem.²

Depun mărturie că Tatăl Ceresc vă cunoaște și vă iubește. Isus este Hristosul cel Viu. Aceasta este Biserica Sa. Noi deținem preoția Sa. El va aprecia acțiunile noastre de a crește în puterea noastră de a o exercita și de a ne susține unul pe altul. Depun astfel mărturie în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.