2010-2019
Roade
Conferința Generală, octombrie 2019


Roade

Păstrați-vă privirea și inima îndreptate către Salvatorul Isus Hristos și către bucuria eternă care vine doar prin El.

Știu la ce vă gândiți! Încă un vorbitor și îl vom auzi vorbind pe președintele Nelson. În speranța că vă voi menține atenți câteva minute înainte să-l ascultăm pe iubitul nostru profet, am ales un subiect foarte interesant: voi vorbi despre fructe sau roade.

Imagine
Rod

Culoarea, textura și gustul dulce al fructelor de pădure, bananelor, pepenilor și mangoului sau al altor fructe mai exotice precum kiwano sau rodia au făcut ca fructele să fie considerate de mult o delicatesă de preț.

În timpul slujirii Sale pe pământ, Salvatorul a comparat roadele bune cu lucruri de valoare eternă. El a spus: „Îi veți cunoaște după roadele lor”1. „Orice pom bun face roade bune.”2 El ne-a îndemnat să strângem „rod pentru viața veșnică”3.

Într-un vis clar din Cartea lui Mormon, pe care îl știm cu toții, profetul Lehi se afla „într-un pustiu întunecat și mohorât”. Acolo se găsește apă murdară, o negură de întuneric, drumuri necunoscute și cărări interzise, precum și o bară de fier4 de-a lungul unei cărări strâmte și înguste ce ducea la un frumos pom plin de „[fructe care făceau] pe oricine fericit”. Povestind visul, Lehi a spus: „am luat din fructul acela… era mai dulce decât orice gustasem eu vreodată… [Și] îmi umplea sufletul de o bucurie foarte mare”.Acest fruct era „vrednic de dorit mai presus decât orice alt fruct”5.

Imagine
Pomul vieții și fructul său delicios

Înțelesul pomului și al fructului

Ce simbolizează acest pom și fructul său atât de prețios? El reprezintă „dragostea lui Dumnezeu”6 și proclamă minunatul plan al mântuirii întocmit de Tatăl Ceresc. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”7

Acest fruct prețios simbolizează binecuvântările minunate ale ispășirii incomparabile ale Salvatorului? Nu doar că vom trăi din nou după viața noastră muritoare, ci, prin credința noastră în Isus Hristos, pocăința noastră și ținerea poruncilor, putem fi iertați de păcatele noastre și, într-o zi, putem sta curați și puri înaintea Tatălui și Fiului Său.

Luarea din fructul pomului înseamnă, de asemenea, că acceptăm rânduielile și legămintele Evangheliei restaurate – botezul, primirea darului Duhului Sfânt și intrarea în casa Domnului pentru a fi înzestrați cu putere de sus. Prin harul lui Isus Hristos și cinstirea legămintelor noastre, ni se face promisiunea incomensurabilă de a trăi pentru totdeauna cu membri neprihăniți ai familiei noastre.8

Nu este de mirare că îngerul a descris fructul ca fiind „[cel mai plăcut sufletului]”9. Este cu adevărat așa!

Provocarea de a rămâne fideli

Așa cum știm cu toții, chiar și după ce am gustat din fructul prețios al Evangheliei restaurate, tot nu este ușor să rămânem fideli și credincioși Domnului Isus Hristos. După cum s-a spus de multe ori în această conferință, continuăm să ne confruntăm cu distrageri și decepții, confuzii și tulburări, ademeniri și ispite care încearcă să ne îndepărteze inima de Salvator și de bucuriile și frumusețile pe care le-am trăit urmându-L pe El.

Ca urmarea a acestei adversități, visul lui Lehi include, de asemenea, o avertizare! De partea cealaltă a râului este o clădire spațioasă cu oameni de toate vârstele arătând cu degetul, disprețuind și batjocorind ucenicii neprihăniți ai lui Isus Hristos.

Oamenii din clădire ridiculizează și râd de cei care țin poruncile, sperând să discrediteze și să ia în derâdere credința lor în Isus Hristos și în Evanghelia Sa. Și, din pricina vorbelor pline de îndoială și dispreț aruncate asupra credincioșilor, unii dintre cei care au gustat din fruct încep să se rușineze de Evanghelia pe care au acceptat-o cândva. Ademenirile lumii îi seduc; se îndepărtează de pom și de fruct și, în cuvintele scripturilor, „[pornesc] pe căi nepermise și [se pierd]”10.

În lumea noastră de azi, echipe de construcții ale dușmanului lucrează peste program, extinzând cu rapiditate clădirea mare și spațioasă. Extinderea a trecut dincolo de râu, sperând să ne învăluie căminele, în timp ce aceia care arată cu degetul și batjocoresc urlă zi și noapte în megafoanele lor de pe Internet.11

Președintele Nelson a explicat: „Dușmanul își cvadruplează eforturile de a distruge mărturii și de a împiedica lucrarea Domnului”12. Haideți să ne amintim de cuvintele lui Lehi: „Noi nu i-am luat în seamă”13.

Deși nu trebuie să ne temem, trebuie să fim vigilenți. Uneori, lucruri mici ne pot distruge echilibrul spiritual. Vă rog să nu permiteți întrebărilor dumneavoastră, insultelor altora, prietenilor fără credință sau greșelilor regretabile și dezamăgirilor să vă depărteze de la binecuvântările plăcute, pure și satisfăcătoare pe care vi le oferă prețiosul fruct al pomului. Păstrați-vă privirea și inima îndreptate către Salvatorul Isus Hristos și către bucuria eternă care vine doar prin El.

Credința lui Jason Hall

În luna iunie, soția mea Kathy și cu mine am fost la înmormântarea lui Jason Hall. La momentul decesului său, el avea 48 de ani și slujea ca președinte în cvorumul vârstnicilor.

Iată cuvintele lui Jason despre un eveniment care i-a schimbat viața:

„[La 15 ani], m-am accidentat sărind în apă… Mi-am [fracturat] gâtul și am paralizat de la piept în jos. Am pierdut complet controlul picioarelor și parțial al brațelor. Nu mai puteam să merg, să stau în picioare… sau să mă hrănesc. Abia puteam respira sau vorbi”14.

«Dragă Tată [din Cer]», am implorat, «dacă aș putea să-mi folosesc mâinile, știu că m-aș descurca. Te rog, Tată, te rog…

Nu e nevoie să îmi vindeci picioarele, Tată; [mă rog] doar să-mi pot folosi brațele»”15.

Jason nu și-a mai putut folosi niciodată pe deplin mâinile. Puteți auzi glasurile din clădirea spațioasă? „Jason Hall, Dumnezeu nu îți aude rugăciunile! Dacă Dumnezeu este un Dumnezeu iubitor, cum de te lasă așa? De ce să ai credință în Hristos. Jason Hall le-a auzit glasurile, dar nu le-a luat în seamă. Ci s-a înfruptat din fructul pomului. Credința lui în Isus Hristos a devenit de neclintit. A absolvit universitatea și s-a căsătorit în templu cu Kolette Coleman, pe care a descris-o ca fiind dragostea vieții mele16. După 16 ani de căsătorie, a avut loc un alt miracol, nașterea prețiosului lor fiu, Coleman.

Imagine
Jason și Kolette Hall
Imagine
Familia Hall

Cum și-au dezvoltat credința? Kolette a explicat: „Am avut încredere în planul lui Dumnezeu. Iar acesta ne-a oferit speranță. Am știut că, [într-o zi], Jason, va fi vindecat… Știam că Dumnezeu ne-a dat un Salvator, al cărui sacrificiu ispășitor ne ajută să privim tot înainte când vrem să renunțăm”17.

Imagine
Coleman Hall

Vorbind la înmormântarea lui Jason, Coleman, în vârstă de 10 ani, a spus că tatăl său l-a învățat că „Tatăl Ceresc are un plan pentru noi, viața pe pământ va fi minunată și vom putea trăi ca familii… Dar… va trebui să trecem prin lucruri dificile și vom face greșeli”.

Coleman a continuat: „Tatăl Ceresc L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, pe pământ. Lucrarea Sa era să fie perfect. Să vindece oameni. Să-i iubească. Și, apoi, să sufere pentru toată durerea, tristețile și păcatele noastre. Apoi, a murit pentru noi”. Apoi, Coleman a adăugat: „Pentru că a făcut asta, Isus știe cum mă simt acum.

La trei zile după ce Isus a murit, El… a înviat având un trup perfect. Acest lucru este important pentru mine, pentru că știu că… trupul [tatălui] meu va fi perfect și că vom fi împreună ca familie…

Imagine
Familia Hall

Coleman a încheiat: „În fiecare seară, de când eram mic, tatăl meu îmi zicea: «Tati te iubește, Tatăl Ceresc te iubește și tu ești un băiat bun»18

Bucuria vine datorită lui Isus Hristos

Președintele Russell M. Nelson a descris de ce familia Hall simte bucurie și speranță. El a spus:

„Bucuria pe care o simțim nu are nimic de-a face cu împrejurările din viața noastră, ci are de-a face în totalitate cu țelul principal al vieții noastre.

Când avem ca țel principal al vieții noastre faptul de a ne concentra asupra planului salvării întocmit de Dumnezeu… și [asupra lui] Isus Hristos și [Evangheliei Sale], putem simți bucurie indiferent de ceea ce ni se întâmplă – sau nu ni se întâmplă – în viață. Bucuria vine de la El și datorită Lui. El este sursa întregii bucurii…

„Dacă privim către lume… nu vom cunoaște niciodată bucuria… [Bucuria] este darul care rezultă când încerci în mod sincer să trăiești o viață neprihănită, precum ne-a învățat Isus Hristos”19.

O promisiune în timp ce vă întoarceți

Dacă nu ați luat din fructul pomului de ceva timp, vă rog să nu uitați că brațele Salvatorului sunt mereu întinse spre dumneavoastră. El ne cheamă cu dragoste: „[Pocăiți-vă] și [veniți] la Mine”20. Fructele Sale se găsesc din belșug și în orice anotimp. Nu pot fi cumpărate cu bani și nimeni dintre cei care le doresc cu sinceritate nu este refuzat.21

Dacă doriți să vă întoarceți la pom și să gustați din nou din fruct, puteți începe rugându-vă Tatălui dumneavoastră Ceresc. Credeți în Isus Hristos și în puterea sacrificiului Său ispășitor. Vă promit că, pe măsură ce priviți către Salvator „în fiecare gând”22, fructul pomului va fi din nou al dumneavoastră, delicios la gust și plăcut sufletului dumneavoastră, „cel mai mare dintre toate darurile de la Dumnezeu”23.

Imagine
Vârstnicul Andersen alături de sfinți portughezi la dedicarea Templului Lisabona

Cu trei săptămâni în urmă, am văzut bucuria deplină care vine datorită fructelor Salvatorului, în timp ce Kathy și cu mine am participat la dedicarea Templului Lisabona, Portugalia. Adevărurile Evangheliei restaurate au putut fi propovăduite în Portugalia în anul 1975, când libertatea religioasă a fost instaurată. Mulți dintre nobilii sfinți care au gustat din fruct când cele mai apropiate congregații, capele sau temple erau la doar peste 1.600 de kilometri, s-au bucurat alături de noi pentru că, de acum înainte, prețioasele fructe ale pomului se găsesc acum în casa Domnului din Lisabona, Portugalia. Cinstesc și respect acești sfinți din zilele din urmă care și-au păstrat inima centrată asupra Salvatorului.

Salvatorul a spus: „Cine rămâne în Mine, și în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”24.

Adresându-se în această dimineață membrilor Bisericii din lumea întreagă, președintele Nelson a spus: „Dragii mei frați și dragile mele surori, dumneavoastră sunteți exemple vii ale roadelor care vin din faptul de a urma învățăturile lui Isus Hristos. Apoi, a adăugat: „Vă mulțumesc! Vă iubesc!”25.

Vă iubim, președinte Nelson.

Sunt martor ocular al puterii revelației cu care este învestit dragul nostru președinte. El este profetul lui Dumnezeu. Asemenea lui Lehi din vechime, președintele Russell M. Nelson ne face semn nouă și întregii familii a lui Dumnezeu, să venim și să luăm din fructul pomului. Fie ca noi să dăm dovadă de umilința și tăria de a-i urma sfatul.

Mărturisesc cu umilință că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Puterea Sa, dragostea Sa și harul Său aduc toate lucrurile cu valoare de durată. Depun astfel mărturie în numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. Matei 7:16.

  2. Matei 7:17.

  3. Ioan 4:36.

  4. La începutul lui ianuarie 2007, în timp ce mă pregăteam pentru o cuvântare în cadrul unei adunări de devoțiune la Universitatea Brigham Young ca membru în Președinția celor Șaptezeci, pe care urma să o rostesc pe 4 martie 2007, l-am întrebat pe vârstnicul David A. Bednar ce pregătea pentru cuvântarea sa din 4 februarie 2007, care avea să fie adresată aceluiași public. Am fost surprins când mi-a spus că avea să vorbească despre cum să ne ținem strâns de bara de fier. Era exact același titlu pe care îl alesesem pentru cuvântarea mea. După ce ne-am trimis unul altuia cuvântările, ne-am dat seama că abordările noastre erau diferite. Cuvântarea sa „Un rezervor de apă vie”, sublinia bara de fier sau cuvântul lui Dumnezeu, așa cum se găsește el în scripturi. În cuvântarea sa, dânsul a întrebat: „Dumneavoastră și cu mine citim, studiem și cercetăm zilnic scripturile într-un mod care ne permite să ne ținem bine de bara de fier?” (speeches.byu.edu).

    Apoi, la doar o săptămână după conversația mea cu vârstnicul Bednar, președintele Boyd K. Packer a oferit o cuvântare în cadrul unei adunări de devoțiune a UBY, numită „Lehi’s Dream and You”. Președintele Packer a subliniat bara de fier ca fiind revelația și inspirația personale pe care le primim prin Duhul Sfânt. Dânsul a spus: „Dacă vă țineți de bară, puteți simți că aveți acces la darul Duhului Sfânt… Prindeți-vă strâns de bara de fier și nu-i dați drumul. Prin puterea Duhului Sfânt puteți simți că progresați în viață” (16 ian. 2007, speeches.byu.edu).

    Cuvântarea mea din martie 2007, intitulată, „Hold Fast to the Words of the Prophets”, sublinia faptul că bara de fier reprezenta cuvintele profeților în viață (4 martie 2007, speeches.byu.edu).

    Legătura dintre aceste trei cuvântări nu este întâmplătoare. Se simțea mâna Domnului în pregătirea acestor trei cuvântări, destinate aceluiași public, care identificau trei aspecte ale barei de fier sau cuvântului lui Dumnezeu: (1) scripturile sau cuvintele profeților din vechime; (2) cuvintele profeților în viață și (3) puterea Duhului Sfânt. A fost o experiență de învățare importantă pentru mine.

  5. Vedeți 1 Nefi 8:4-12.

  6. 1 Nefi 11:25.

  7. Ioan 3:16.

  8. Vedeți David A. Bednar, „Visul lui Lehi: să ne ținem bine de bara de fier”, Liahona, oct. 2011, p. 32-37.

  9. 1 Nefi 11:23.

  10. 1 Nefi 8:28.

  11. Vedeți Boyd K. Packer, „Lehi’s Dream and You” (adunare de devoțiune desfășurată în cadrul Universității Brigham Young, 16 ian. 2007), speeches.byu.edu.

  12. Russell M. Nelson, „Putem face mai bine și putem fi mai buni”, Liahona, mai 2019, p. 68.

  13. 1 Nefi 8:33.

  14. Stephen Jason Hall, „The Gift of Home”, New Era, dec. 1994, p. 12.

  15. Stephen Jason Hall, „Helping Hands”, New Era, oct. 1995, p. 46, 47.

  16. Corespondență personală a vârstnicului Andersen de la Kolette Hall.

  17. Corespondență personală a vârstnicului Andersen de la Kolette Hall.

  18. Cuvântare a lui Coleman Hall rostită la slujba de înmormântare a tatălui său, împărtășită vârstnicului Andersen de Kolette Hall.

  19. Russell M. Nelson, „Bucurie și supraviețuire spirituală”, Liahona, nov. 2016, p. 82, 84.

  20. 3 Nefi 21:6.

  21. Vedeți 2 Nefi 26:25, 33.

  22. Doctrină și legăminte 6:36.

  23. 1 Nefi 15:36.

  24. Ioan 15:5.

  25. Russell M. Nelson, „Cea de-a doua mare poruncă”, Liahona, nov. 2019, 100.