Propriul meu exemplar al Cărţii lui Mormon

În august 2005, când preşedintele Gordon B. Hinckley (1910–2008) a oferit o provocare membrilor Bisericii de a citi Cartea lui Mormon înainte de sfârşitul anului, eu mi-am promis că voi citi cartea în întregime. Eram familiarizată cu povestirile din Cartea lui Mormon dar nu o citisem niciodată în întregime. Acum, intenţionam să-mi ţin promisiunea.

Am fost învăţată să pun în practică scripturile în viaţa mea şi să le personalizez. Aşa că, în timp ce citeam, am scris pe marginile paginii care credeam eu că este ideea principală a pasajului. Am subliniat şi cuvintele care se repetau şi propoziţiile pentru a se vedea accentuarea.

Mi-am scris numele lângă numele din scripturi, ca să mă ajute să-mi amintesc în ce fel cuvântul lui Dumnezeu rostit către alţii poate fi şi cuvântul rostit către mine. De exemplu, în 2 Nefi 2:28 mi-am scris numele: „Şi acum, [Hillary], doresc ca [tu] să [te uiţi] la marele Mijlocitor şi să [asculţi] poruncile lui mari”. Cu cât personalizam mai mult Cartea lui Mormon, cu atât eram mai entuziasmată să o citesc zilnic.

Citind-o zilnic, rugăciunile mele au devenit mai înflăcărate şi personale. Puteam să mă şi concentrez la ore şi să urmez îndemnurile Spiritului de a-i ajuta pe alţii. În ultima noapte din an, am terminat de citit Cartea lui Mormon.

Atunci am înţeles importanţa de a citi în întregime Cartea lui Mormon, cât şi alte scripturi, şi am dorit să repet acest lucru de multe ori în viaţa mea.