Până când iar ne vom vedea

Stimaţi fraţi şi stimate surori, inima îmi este plină de recunoştinţă acum, când ne apropiem de încheierea acestei minunate conferinţe generale a Bisericii. Am fost hrăniţi spiritual în timp ce am ascultat sfaturile şi mărturiile celor care au participat la fiecare sesiune. Sunt sigur că vorbesc în numele tuturor membrilor de pretutindeni când exprim mulţumirile noastre pentru adevărurile care ne-au fost predate. Am putea repeta cuvintele, menţionate în Cartea lui Mormon, ale acelora care au ascultat cuvântarea marelui rege Beniamin şi „au strigat într-un singur glas zicând: Da, noi credem toate cuvintele pe care ni le-ai spus către noi; şi, de asemenea, ştim că ele sunt sigure şi adevărate datorită Spiritului Domnului cel Atotputernic”¹.

Sper că ne vom face timp pentru a citi cuvântările de la conferinţă, care vor fi retipărite în numărul din luna noiembrie al revistelor Ensign şi Liahona, pentru că ele merită să le studiem cu atenţie.

Cât suntem de binecuvântaţi să ne putem întâlni aici, în acest Centru de conferinţe magnific, în pace, linişte şi siguranţă. Conferinţa s-a bucurat de o atenţie fără precedent, ştirile despre ea ajungând pe toate continentele şi oceanele, la oameni de pretutindeni. Deşi ne aflăm la mare distanţă de mulţi dintre dumneavoastră, noi simţim sprijinul dumneavoastră şi vă transmitem dragostea şi recunoştinţa noastră.

Fraţilor noştri, care au fost eliberaţi în timpul acestei conferinţe din chemările pe care le aveau, le exprim recunoştinţa noastră, a tuturor, pentru mulţii ani de slujire devotată. Nenumăraţi sunt aceia care au fost binecuvântaţi de contribuţia dumneavoastră la lucrarea Domnului.

Corul Tabernacolui şi alte coruri care au participa la sesiuni au interpretat o muzică într-adevăr cerească, ce a înfrumuseţat tot ce a avut loc aici. Vă mulţumesc pentru că ne-aţi împărtăşit talentul dumneavoastră muzical şi priceperea.

Îi iubesc şi îi apreciez pe credincioşii mei consilieri, preşedintele Henry B. Eyring şi preşedintele Dieter F. Uchtdorf. Ei sunt, cu adevărat, oameni înţelepţi şi înţelegători iar slujirea lor este nepreţuită. Nu aş putea face tot ceea ce sunt chemat să fac fără sprijinul şi asistenţa lor. Îi iubesc şi îi admir pe fraţii mei din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli şi pe cei din cvorumurile Celor Şaptezeci şi din Episcopatul care prezidează. Ei slujesc cu altruism şi eficienţă. Îmi exprim, de asemenea, recunoştinţa pentru femeile şi bărbaţii care slujesc ca oficianţi generali în organizaţiile auxiliare.

Cât suntem de binecuvântaţi să avem Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Ea ne oferă răspunsuri la întrebări cu privire la locul din care venim, de ce ne aflăm aici şi unde vom merge când vom pleca din această viaţă. Ea dă sens, scop şi speranţă vieţilor noastre.

Trăim într-o lume tulbure, o lume în care există multe probleme. Ne aflăm aici, pe acest pământ, pentru a aborda provocările individuale cum putem mai bine, pentru a învăţa din ele şi a le înfrânge. Trebuie să îndurăm până la sfârşit pentru că obiectivul nostru este viaţa eternă în prezenţa Tatălui nostru din Cer. El ne iubeşte şi nu doreşte nimic mai mult decât ca noi să reuşim în împlinirea acestui obiectiv. El ne va ajuta şi ne va binecuvânta când îl vom chema în rugăciunile noastre, când vom studia cuvintele Sale şi când ne vom supune poruncilor Sale. În aceste lucruri se află protecţia; în aceste lucruri se găseşte pacea.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, dragii mei fraţi şi dragile mele surori. Vă mulţumesc pentru rugăciunile dumneavoastră în numele meu şi în numele tuturor autorităţilor generale. Suntem profund recunoscători pentru dumneavoastră şi pentru tot ce faceţi pentru ca Împărăţia lui Dumnezeu să crească pe pământ.

Fie ca binecuvântările cerului să fie cu dumneavoastră. Fie ca, în casele dumneavoastră, să existe dragoste şi armonie şi spiritul Domnului. Fie ca dumneavoastră să vă măriţi permanent mărturiile despre Evanghelie, pentru ca ele să vă protejeze împotriva persecuţiilor lui Satana.

Conferinţa se încheie acum. Fie ca noi să ne întoarcem în siguranţă la casele noastre. Fie ca spiritul pe care l-am simţit aici să fie şi să rămână cu noi acum, când revenim la acele lucruri cu care ne ocupăm în fiecare zi. Fie ca noi să manifestăm o mai mare bunătate unul faţă de celălalt; fie ca noi să facem mereu lucrarea Domnului.

Vă iubesc; mă rog pentru dumneavoastră. Vă spun la revedere „până când iar ne vom vedea” peste şase luni. În numele Domnului şi Salvatorului nostru, chiar Isus Hristos, amin.