Mereu la mijloc

Când le vorbesc tinerilor noştri misionari, le spun adesea că ei se află la jumătatea misiunii lor. Fie că ei abia au sosit cu o zi înainte sau trebuie să plece acasă a doua zi, îi rog să se gândească că se află mereu la mijloc.

Misionarii noi pot avea senzaţia că nu au prea multă experienţă pentru a fi eficienţi şi, astfel, ei amână să vorbească sau să acţioneze având încredere şi curaj. Misionarii experimentaţi, care sunt aproape să-şi încheie misiunea, se pot simţi trişti că misiunea lor se apropie de sfârşit sau pot munci mai puţin gândindu-se la ce vor face după misiunea lor.

Indiferent de situaţii şi indiferent de unde slujesc, adevărul este că misionarii Domnului seamănă neîncetat în fiece zi seminţe de fapte bune. Dacă aceşti reprezentanţi credincioşi ai Domnului se gândesc că se află mereu la jumătatea misiunii lor, ei vor fi îmbărbătaţi şi vor avea energie. Precum este în cazul misionarilor cu timp deplin, la fel este şi pentru noi toţi.

Acest mod nou de a privi lucrurile este mai mult decât un simplu subterfugiu al minţii. Este un adevăr sublim în spatele ideii că noi ne aflăm mereu la mijloc. Dacă privim unde este locul nostru pe hartă, suntem tentaţi să spunem că suntem la început. Însă, dacă privim îndeaproape, oriunde ne aflăm suntem pur şi simplu în mijlocul unui loc mai mare.

Ca şi în cazul spaţiului, la fel se întâmplă şi cu timpul. Putem avea senzaţia că ne aflăm la începutul sau sfârşitul vieţii noastre însă, dacă privim unde ne aflăm în raport cu eternitatea – când înţelegem că spiritul nostru a existat în timp, dincolo de capacitatea noastră de a măsura şi că, datorită sacrificiului şi ispăşirii perfecte ale lui Isus Hristos, sufletul nostru va exista în eternitatea ce va veni – ne putem da seama că într-adevăr ne aflăm la mijloc.

De curând am simţit îndemnul de a reface piatra funerară de la mormântul părinţilor mei. Timpul şi-a pus amprenta asupra locului mormântului şi am simţit că o nouă piatră funerară ar fi mai potrivită cu viaţa lor exemplară. Când m-am uitat la datele de naştere şi deces de pe piatra funerară despărţite prin nesemnificativa, dar obişnuita, cratimă, acest mic simbol al unei lungi vieţi mi-a umplut instantaneu mintea şi inima cu o mulţime de amintiri frumoase. Fiecare dintre aceste amintiri preţioase oglindeşte un moment de la jumătatea vieţii părinţilor mei şi de la jumătatea vieţii mele.

Indiferent de vârsta noastră, indiferent de loc, când se întâmplă lucruri în viaţa noastră noi ne aflăm mereu la mijloc. Mai mult de atât, noi vom fi întotdeauna la mijloc.

Da, vor fi momente de început şi momente de sfârşit de-a lungul vieţii noastre, însă acestea sunt doar marcaje de-a lungul drumului marii jumătăţi a vieţii noastre eterne. Fie că ne aflăm la început sau la sfârşit, fie că suntem tineri sau vârstnici, Domnul ne poate utiliza în scopul Său dacă pur şi simplu nu dăm atenţie oricăror gânduri care ne limitează abilitatea de a sluji şi îi permitem Lui să ne modeleze vieţile.

Psalmistul a spus: „Aceasta este ziua, pe care a făcut-o Dumnezeu: să [putem să] ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmii 118:24). Amulec ne reaminteşte că „această viaţă este pentru oameni timpul în care să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu; da, iată ziua acestei vieţi este ziua în care oamenii trebuie să-şi facă muncile lor” (Alma 34:32; subliniere adăugată). Iar o poetă afirmă: „Veşnicia – este compusă din momente prezente”¹.

A fi mereu la mijloc înseamnă că jocul nu se termină niciodată, că speranţa nu moare niciodată, că nu eşti învins niciodată. Căci, indiferent unde ne aflăm sau indiferent de situaţiile în care ne aflăm, o eternitate de începuturi şi o eternitate de sfârşituri se întind înaintea noastră.

Noi ne aflăm mereu la mijloc.