Devotament şi hotărâre motivate de credinţă

Niciodată nu voi uita plimbarea făcută prin Winter Quarters, Nebraska, SUA, unde au locuit pionierii în urmă cu mulţi ani. Locul părea sacru, ca şi când aş fi vizitat un templu în aer liber.

Ochii mi s-au umplut de lacrimi, înceţoşându-mi vederea. Am văzut o statuie, dar nu am putut distinge feţele. După ce mi-am şters lacrimile, am văzut un bărbat şi o femeie ale căror feţe exprimau multă tristeţe. Privind mai de aproape, am observat imaginea unui copilaş aşezat într-un mormânt la picioarele lor.

Această scenă m-a făcut să simt multe emoţii: tristeţe, furie, recunoştinţă şi fericire. Am vrut să îndepărtez durerea pe care acei sfinţi au simţit-o, dar în acelaşi timp eram recunoscătoare pentru ceea ce sacrificaseră pentru Evanghelie.

Experienţa trăită la Winter Quarters m-a ajutat să înţeleg că Tatăl Ceresc le oferă copiilor Săi Evanghelia şi le dă libertatea de a alege pentru a o folosi cum cred ei de cuviinţă. Părinţii acelui copil puteau alege să urmeze o cale mai uşoară. Urmând învăţăturile profetului şi trăind conform Evangheliei, aceşti pionieri au trebuit să înainteze chiar şi atunci când şi-au îngropat propriului copil. Ei au ales să trăiască conform Evangheliei şi să accepte încercările. Am învăţat că, devotamentul sfinţilor faţă de Evanghelie şi hotărârea lor de a merge înainte au fost motivate de credinţă şi speranţă – speranţă pentru un viitor mai bun şi credinţă că Domnul îi cunoştea şi că putea să le uşureze durerea.