Promisiunea pe care o avem atunci când ne întoarcem inimile către strămoşii noştri

Mama mea, Mildred Bennion Eyring, a crescut la o fermă din Granger, Utah, SUA. Unul dintre fraţii ei, Roy, a continuat afacerea familiei de creştere a oilor. Când era tânăr, el a petrecut multe săptămâni departe de casă. Cu timpul, el a început să fie mai puţin interesat de Biserică. În cele din urmă, s-a mutat în Idaho, SUA, s-a căsătorit şi a avut, acolo, trei copii. A murit la vârsta de 34 de ani, când soţia lui avea 28 de ani şi copiii lor erau mici.

Deşi mica familie a lui Roy era în Idaho şi mama mea se mutase la aproximativ 4.000 de km, la New Jersey, SUA, ea le scria deseori scrisori în care îşi exprima dragostea pentru ei şi îi încuraja. Familia unchiului meu se referea la ea numind-o cu afecţiune „mătuşa Mid”.

Anii au trecut şi, într-o zi, am primit un telefon de la unul dintre verii mei. Mi s-a spus că văduva lui Roy murise. Vărul meu a spus: „ Mătuşa Mid ar fi dorit ca tu să ştii”. Mătuşa Mid murise de mult timp, dar familia simţea încă dragostea ei şi au dorit să mă anunţe.

Am fost uimit de faptul că mama mea îndeplinise în familia ei un rol asemănător rolului îndeplinit de profeţii nefiţi în familiile lor, rămânând aproape de rudele pe care doreau să le ajute să cunoască Evanghelia. Nefi a scris o cronică, cu speranţa că aceasta îi va influenţa pe copiii fraţilor săi să se întoarcă la credinţa patriarhului lor, Lehi. Fiii lui Mosia au arătat aceeaşi dragoste în timp ce au propovăduit Evanghelia descendenţilor lui Lehi.

Domnul ne-a oferit o cale de a simţi dragoste în cadrul familiilor care pot fi împreună pentru eternitate. Astăzi, tinerii din Biserică simt că inimile lor se întorc către familiile lor. Ei caută numele membrilor familiei care nu au avut posibilitatea să primească rânduielile de salvare în această viaţă. Ei duc acele nume la templu. Când intră în apele botezului, ei au ocazia să simtă dragostea Domnului şi a membrilor familiei pentru care au înfăptuit rânduieli.

Eu îmi pot încă aminti dragostea din glasul vărului meu care m-a sunat şi mi-a spus: „Mama noastră a murit şi mătuşa Mid ar fi dorit că tu să ştii”.

Cei dintre dumneavoastră care realizaţi rânduieli pentru membrii familiei faceţi aceasta din dragoste, la fel cum au făcut fiii lui Mosia şi profetul Nefi. La fel ca şi ei, simţiţi bucurie pentru cei care acceptă darul dumneavoastră. Şi, puteţi simţi o satisfacţie mare asemenea lui Amon, care a spus despre slujirea sa misionară printre membrii îndepărtaţi ai familiei:

„De aceea, să ne slăvim, da, ne vom slăvi în Domnul, căci bucuria noastră este întreagă; da, noi Îl vom preamări pe Dumnezeul nostru în vecii vecilor. Iată, cine poate să slăvească prea mult pe Domnul? Da, cine poate să spună prea mult despre puterea Lui şi despre mila Lui şi despre răbdarea Lui în ceea ce-i priveşte pe copiii oamenilor? Iată, vă spun vouă, eu nu pot să spun nici cea mai mică parte din ceea ce simt” (Alma 26:16).

Eu depun mărturie că sentimentele de dragoste pe care le aveţi faţă de membrii familiei dumneavoastră – oriunde s-ar afla ei – sunt o împlinire a promisiunii că Ilie va veni. El a venit. Inimile copiilor se întorc către părinţii lor şi inimile părinţilor se întorc către copii (vezi Maleahi 4:5–6; Joseph Smith –Istorie 1:38–39). Când simţiţi dorinţa de a găsi numele strămoşilor dumneavoastră şi duceţi aceste nume la templu, simţiţi împlinirea acelei profeţii.

Este o binecuvântare să trăim în zilele în care promisiunea de întoarcerea a inimilor este împlinită. Mildred Bennion Eyring a simţit acea dorinţă în inima ei. Ea a iubit familia fratelui său şi i-a ajutat pe membrii acesteia. Ei au simţit că inimile lor se întorc cu dragoste către mătuşa Mid, deoarece ei ştiau că ea îi iubeşte.