2014
Faceţi din exercitarea credinţei prioritatea dumneavoastră principală
Noiembrie 2014


Faceţi din exercitarea credinţei prioritatea dumneavoastră principală

În ciuda tuturor încercărilor dificile din viaţă, trebuie să ne facem timp să ne exercităm credinţa în mod activ.

Când Adam şi Eva erau în Grădina Edenului, tot ceea ce aveau nevoie pentru hrana zilnică le era oferit din abundenţă. Nu aveau dificultăţi, provocări sau durere. Pentru că nu avuseseră niciodată parte de momente dificile, nu ştiau că puteau fi fericiţi. Nu avuseseră niciodată parte de frământări, aşadar nu puteau simţi pace.

În cele din urmă, Adam şi Eva au încălcat porunca de a nu mânca din fructul pomului cunoaşterii binelui şi răului. Făcând aceasta, ei nu se mai aflau într-o stare de nevinovăţie. Au început să înţeleagă principiile opoziţiei. Au început să aibă parte de boli care le-au afectat sănătatea. Au început să simtă atât tristeţe, cât şi bucurie.

Deoarece Adam şi Eva au luat din fructul interzis, în lume a pătruns cunoaşterea binelui şi răului. Alegerea lor a făcut posibil ca fiecare dintre noi să vină pe acest pământ pentru a fi încercat şi testat.1 Suntem binecuvântaţi cu libertatea de a alege, care este abilitatea noastră de a lua decizii şi de a deveni responsabili pentru acele decizii. Căderea a făcut posibil să avem parte în vieţile noastre atât de bucurie, cât şi de tristeţe. Putem înţelege sentimentul de pace deoarece avem parte de frământări.2

Tatăl nostru din Cer a ştiut că ni se va întâmpla acest lucru. Totul face parte din planul perfect al fericirii întocmit de El. El a pregătit o cale, prin viaţa Fiului Său, Isus Hristos, Salvatorul nostru, care a fost perfect supus, ca ispăşirea Lui să biruie toate dificultăţile de care am putea avea parte în viaţa muritoare.

Trăim în vremuri dificile. Nu este nevoie să menţionez toate sursele răului din lume. Nu este necesar să descriu toate posibilele încercări şi dureri care fac parte din viaţa muritoare. Fiecare dintre noi cunoaşte în detaliu propriile lupte pe care le poartă cu ispita, durerea şi tristeţea.

În viaţa premuritoare am fost învăţaţi că scopul venirii noastre aici este de a fi puşi la probă, încercaţi şi testaţi.3 Am ştiut că vom avea de înfruntat ticăloşiile duşmanului. Poate că uneori suntem mai conştienţi de lucrurile negative din viaţa muritoare decât suntem de cele pozitive. Profetul Lehi ne-a învăţat: „Căci trebuie să fie o opoziţie în toate lucrurile”4. În ciuda tuturor încercărilor dificile din viaţă, trebuie să ne facem timp să ne exercităm credinţa în mod activ. Un astfel de exerciţiu face loc puterii pozitive, pline de credinţă a ispăşirii lui Isus Hristos să intre în vieţile noastre.

Tatăl nostru din Cer ne-a oferit instrumente pentru a ne ajuta să venim la Hristos şi să avem credinţă în ispăşirea Sa. Când aceste instrumente devin obiceiuri de bază, ele oferă cea mai uşoară modalitate de a găsi pace în mijlocul încercărilor din viaţa muritoare. Am ales să vorbesc azi despre patru dintre aceste instrumente. În timp ce voi vorbi, aveţi în vedere să evaluaţi felul propriu în care folosiţi fiecare instrument, apoi căutaţi îndrumarea Domnului pentru a determina felul în care îl puteţi folosi mai bine pe fiecare dintre ele.

Rugăciunea

Primul instrument este rugăciunea. Alegeţi să vorbiţi des cu Tatăl dumneavoastră din Cer. Faceţi-vă timp în fiecare zi pentru a-I împărtăşi gândurile şi sentimentele dumneavoastră. Spuneţi-I tot ce vă preocupă. El este interesat atât de cele mai importante, cât şi de cele mai banale aspecte ale vieţii dumneavoastră. Împărtăşiţi-I toată gama de sentimente şi experienţe pe care le aveţi.

Deoarece vă respectă libertatea de a alege, Tatăl din Cer nu vă va obliga niciodată să vă rugaţi Lui. Dar, pe măsură ce vă exercitaţi libertatea de a alege şi Îl includeţi în fiecare aspect al vieţii dumneavoastră zilnice, inima dumneavoastră va începe să se umple de pace, un sentiment înălţător de pace. Acea pace va arunca o lumină eternă asupra încercărilor dumneavoastră. Acest lucru vă va ajuta să abordaţi aceste încercări dintr-o perspectivă eternă.

Stimaţi părinţi, apăraţi-vă copiii, protejându-i dimineaţa şi seara cu puterea rugăciunii în familie. Copiii sunt atacaţi în fiecare zi de păcatele plăcerilor trupeşti, lăcomiei, mândriei şi de o mulţime de alte obiceiuri păcătoase. Protejaţi-vă copiii de influenţele lumeşti zilnice, întărindu-i prin binecuvântările pline de putere ce rezultă de pe urma rugăciunii în familie. Rugăciunea în familie trebuie să fie o prioritate categorică în viaţa dumneavoastră zilnică.

Studiul scripturilor

Al doilea instrument este studiul cuvântului lui Dumnezeu, transmis prin scripturi şi prin profeţii în viaţă. Vorbim cu Dumnezeu prin rugăciune. De cele mai multe ori, El ne răspunde prin cuvântul Său scris. Pentru a şti cum sună şi cum este glasul Divinităţii, citiţi-I cuvintele, studiaţi scripturile şi cugetaţi asupra lor.5 Faceţi-le să devină o parte esenţială a vieţii dumneavoastră de zi cu zi. Dacă doriţi ca fiecare copil al dumneavoastră să recunoască, să înţeleagă şi să răspundă la îndemnurile Spiritului, trebuie să studiaţi scripturile cu ei.

Nu cedaţi ispitei Satanei că nu aveţi timp să studiaţi scripturile. Alegeţi să vă faceţi timp să le studiaţi. A vă ospăta din cuvântul lui Dumnezeu în fiecare zi este mai important decât somnul, şcoala, munca, emisiunile de televiziune sau reţelele de socializare. Poate va fi nevoie să vă reorganizaţi priorităţile pentru a vă face timp să studiaţi cuvântul lui Dumnezeu. Dacă este aşa, atunci faceţi-o!

Sunt multe promisiuni profetice cu privire la binecuvântările care vin de pe urma studiului zilnic al scripturilor.6

Adaug mărturia mea şi fac această promisiune: pe măsură ce vă dedicaţi timp în fiecare zi, personal şi cu familia, studiului cuvântului lui Dumnezeu, pacea va dăinui în viaţa dumneavoastră. Acea pace nu va veni din lume. Ea va veni din căminul, familia şi inima dumneavoastră. Va fi un dar al Spiritului. Alţi oameni din jur vor vedea pacea din viaţa dumneavoastră şi vor fi influenţaţi de aceasta. Veţi face ceva foarte însemnat contribuind la pacea întregii lumi.

Nu susţin că viaţa dumneavoastră va fi lipsită de încercări. Amintiţi-vă că, atunci când Adam şi Eva se aflau în Grădina Edenului, ei erau lipsiţi de încercări, totuşi nu puteau simţi fericire, bucurie şi pace.7 Încercările sunt o parte importantă a vieţii muritoare. Printr-un studiu zilnic şi consecvent al scripturilor, veţi găsi pace în mijlocul frământărilor dumneavoastră şi tărie pentru a rezista ispitelor. Vă veţi dezvolta o credinţă puternică în harul lui Dumnezeu şi veţi şti că, prin ispăşirea lui Isus Hristos, totul se va îndrepta la timpul ales de Dumnezeu.

Seara în familie

În timp ce depuneţi efort pentru a vă întări familia şi susţine pacea, amintiţi-vă acest al treilea instrument: seara în familie săptămânală. Aveţi grijă să nu faceţi din seara în familie doar o chestiune de ultim moment după o zi plină. Decideţi ca, în fiecare seară de luni, membrii familiei dumneavoastră să fie acasă, pentru a petrece timpul împreună. Nu permiteţi ca obligaţiile de serviciu, evenimentele sportive, activităţile extraşcolare, temele pentru acasă sau orice altceva să devină mai important decât timpul pe care îl petreceţi acasă, împreună cu familia dumneavoastră.

Felul în care petreceţi acea seară este mai puţin important decât timpul investit. Evanghelia trebuie predicată atât direct, cât şi indirect. Faceţi din acest lucru o experienţă însemnată pentru fiecare membru al familiei. Seara în familie este un timp preţios de a depune mărturie într-un cadru sigur; de a învăţa abilităţi de predare, planificare şi organizatorice; de a întări relaţiile de familie; de a crea tradiţii de familie; de a vorbi unii cu alţii şi, cel mai important, de a petrece un timp minunat împreună!

La ultima conferinţă generală din luna aprilie, sora Linda S. Reeves a declarat cu îndrăzneală: „Trebuie să depun mărturie cu privire la binecuvântările studiului zilnic din scripturi, rugăciunii şi serii în familie [săptămânale]. Acestea sunt obiceiurile care ajută la eliminarea stresului, dau îndrumare vieţii noastre şi protecţie căminelor noastre”8. Sora Reeves este o femeie foarte înţeleaptă. Vă îndemn din toată inima să dobândiţi mărturii personale despre aceste trei obiceiuri vitale.

Participarea la rânduielile din templu

Cel de-al patrulea instrument este participarea la rânduielile din templu. Cu toţii ştim că nu există niciun loc mai liniştit pe acest pământ decât în templele lui Dumnezeu. Dacă nu aveţi recomandare pentru templu, pregătiţi-vă pentru a deveni demni să primiţi una. Când aveţi recomandarea, folosiţi-o des.9 Planificaţi-vă un timp pentru a merge în mod regulat la templu. Nu permiteţi vreunui lucru sau vreunei persoane să vă împiedice să fiţi acolo.

În timp ce vă aflaţi în templu, ascultaţi cuvintele rânduielilor, reflectaţi asupra lor, rugaţi-vă cu privire la ele şi căutaţi să le înţelegeţi semnificaţia. Templul este unul dintre cele mai bune locuri în care puteţi înţelege puterea ispăşirii lui Isus Hristos. Căutaţi-L acolo. Amintiţi-vă că veţi primi mult mai multe binecuvântări venind la templu cu numele propriilor rude.

Aceste patru instrumente sunt obiceiuri fundamentale pentru a oferi vieţii dumneavoastră puterea ispăşirii lui Isus Hristos. Amintiţi-vă că Salvatorul nostru este Prinţul Păcii. În această viaţă muritoare, pacea se obţine prin sacrificiul Său ispăşitor. Când ne rugăm în mod regulat dimineaţa şi seara, studiem zilnic scripturile, desfăşurăm săptămânal seara în familie şi participăm cu regularitate la rânduielile din templu, noi răspundem în mod activ invitaţiei Sale: „Veniţi la Mine”. Cu cât ne dezvoltăm aceste obiceiuri, cu atât mai dornic este Satana să ne facă rău, dar cu atât mai mică este puterea lui să facă asta. Prin întrebuinţarea acestor instrumente, ne exercităm dreptul de a alege să acceptăm toate darurile oferite prin sacrificiul Său ispăşitor.

Nu sugerez că toate greutăţile vieţii vor dispărea pe măsură ce faceţi aceste lucruri. Am venit în viaţa muritoare anume pentru a creşte în urma încercărilor şi probelor prin care trecem. Încercările ne ajută să devenim mai asemănători Tatălui nostru din Cer, iar ispăşirea lui Isus Hristos face posibil ca noi să îndurăm aceste încercări.10 Depun mărturie că, pe măsură ce venim la El în mod activ, putem face faţă fiecărei ispite, fiecărei supărări, fiecărei încercări de care avem parte, în numele lui Isus Hristos, amin.

Note

  1. Vezi Moise 5:11.

  2. Vezi Moise 4–5.

  3. Vezi Avraam 3:25.

  4. 2 Nefi 2:11.

  5. Vezi Doctrină şi legăminte 18:36; vezi, de asemenea, versetele 34–35.

  6. Printre exemple, îi putem include pe:

    Preşedintele Thomas S. Monson, care a spus: „În timp ce citim şi medităm asupra scripturilor, auzim şoaptele dulci ale Spiritului către sufletele noastre. Putem găsi răspunsuri la întrebările noastre. Învăţăm despre binecuvântările pe care le primim dacă ţinem poruncile lui Dumnezeu. Dobândim o mărturie sigură despre Tatăl nostru Ceresc şi despre Salvatorul nostru, Isus Hristos, precum şi despre dragostea Lor pentru noi. Când studiul scripturilor este însoţit de rugăciunile noastre, putem şti cu siguranţă că Evanghelia lui Isus Hristos este adevărată… Când ne aducem aminte de rugăciune şi ne facem timp să studiem scripturile, vieţile noastre vor fi infinit mai binecuvântate şi poverile noastre vor fi făcute mai uşoare” („Nu suntem niciodată siguri”, Liahona, nov. 2013, p. 122).

    Preşedintele Gordon B. Hinckley, care a spus: „Fără nicio ezitare, vă promit că, dacă fiecare dintre dumneavoastră va respecta acest simplu program, indiferent de câte ori aţi citit poate înainte Cartea lui Mormon, în vieţile dumneavoastră şi în căminele dumneavoastră veţi avea parte în mai mare măsură de Spiritul Domnului, veţi avea o hotărâre mai puternică de a fi supuşi faţă de poruncile Sale şi o mărturie mai puternică despre realitatea vie a Fiului lui Dumnezeu” („A Testimony Vibrant and True”, Liahona, aug. 2005, p. 6).

    Preşedintele Howard W. Hunter a spus: „Familiile sunt binecuvântate din plin când taţii şi mamele îşi adună copiii şi citesc împreună din scripturi, iar apoi discută liber despre povestirile şi ideile frumoase pe care le cuprind, astfel încât cu toţii să le înţeleagă. Adesea, tinerii şi copiii mici au o înţelegere şi o apreciere extraordinare cu privire la scrierile religioase elementare” („Reading the Scriptures”, Ensign, nov. 1979, p. 64).

    Preşedintele Ezra Taft Benson, care a spus: „Deseori, facem eforturi mari în încercarea de a îmbunătăţi nivelul activităţilor în ţăruşii noştri. Muncim cu sârguinţă pentru a mări procentul celor care participă la adunările de împărtăşanie. Muncim pentru a trimite în misiune mai mulţi dintre tinerii noştri. Ne străduim să mărim numărul acelora care se căsătoresc în templu. Toate aceste eforturi sunt lăudabile şi sunt importante pentru creşterea împărăţiei. Dar, când fiecare membru al Bisericii şi familiile se cufundă în scripturi, cu regularitate şi [în mod consecvent], aceste alte domenii de activitate vor decurge de la sine. Mărturiile vor creşte. Dedicarea va fi mai mare. Familiile vor fi întărite. Revelaţia personală va fi dobândită” („The Power of the Word”, Ensign, mai 1986, p. 81).

    Preşedintele Spencer W. Kimball, care a declarat: „Observ că, atunci când devin neglijent în relaţia mea cu Dumnezeu şi, atunci când mi se pare că Dumnezeu nu mă aude şi nu îmi vorbeşte, sunt departe, foarte departe de El. Dacă mă cufund în scripturi, distanţa se micşorează şi spiritualitatea revine. Îmi dau seama că iubesc mai intens pe cei pe care trebuie să-i iubesc cu toată inima, cugetul şi puterea mea şi, iubindu-i mai mult, îmi este mai uşor să le urmez sfaturile” (Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 67).

    Preşedintele Marion G. Romney, care a spus: „Sunt sigur că, dacă în căminele noastre, părinţii vor citi din Cartea lui Mormon în spiritul rugăciunii şi cu regularitate, atât în mod individual, cât şi împreună cu copiii lor, spiritul acelei cărţi minunate va umple în întregime căminele noastre şi pe toţi cei care locuiesc în ele. Spiritul pioşeniei îşi va face simţită prezenţa mai din plin; respectul şi aprecierea reciproce se vor mări. Spiritul de ceartă va dispărea. Părinţii îi vor sfătui pe copiii lor cu mai multă dragoste şi înţelepciune. Copiii vor fi mult mai afectuoşi şi mai supuşi sfaturilor părinţilor lor. Dreptatea va abunda. Credinţa, speranţa şi caritatea – dragostea pură a lui Hristos – vor abunda în căminele şi în vieţile noastre, aducând pace, bucurie şi fericire” („The Book of Mormon”, Ensign, mai 1980, p. 67).

    Preşedintele Boyd K. Packer, care a spus: „Doctrina adevărată, bine înţeleasă, schimbă atitudinile şi comportamentul. Studiul doctrinelor Evangheliei va îmbunătăţi comportamentul mai repede decât [o va face] studierea conduitei” („Nu vă temeţi”, Liahona, mai 2004, p. 79).

    Vârstnicul David A. Bednar, care a spus: „Fiecare rugăciune în familie, fiecare episod din studiul scripturilor în familie şi fiecare seară în familie este o linie trasată de pensulă pe pânza sufletelor noastre. Niciun eveniment nu poate să apară ca fiind impresionant sau memorabil. Dar la fel cum liniile galbene şi aurii şi maro ale picturii se completează una pe alta şi produc o capodoperă impresionantă, tot aşa consecvenţa noastră în realizarea unor lucruri mici, fără legătură, poate conduce la rezultate spirituale importante” („Mai sârguincioşi şi preocupaţi acasă”, Liahona, nov. 2009, p. 19–20).

  7. Vezi 2 Nefi 2:13.

  8. Linda S. Reeves, „Un cămin centrat pe Hristos oferă protecţie împotriva pornografiei”, Liahona, mai 2014, p. 16–17.

  9. Preşedintele Howard W. Hunter a spus: „În spiritul acesta, invit sfinţii din zilele din urmă să considere templul Domnului ca fiind simbolul suprem al calităţii lor de membri. Dorinţa din adâncul inimii mele este ca fiecare membru al Bisericii să fie demn de a intra în templu. Acest lucru I-ar fi pe plac Domnului – dacă fiecare membru adult ar fi demn să deţină recomandare valabilă pentru templu şi ar purta-o la el. Lucrurile pe care trebuie să le facem şi să nu le facem pentru a fi demni de recomandarea pentru templu sunt tocmai lucrurile care ne vor asigura fericirea personală şi în cadrul familiei. Să fim un popor care merge la templu! Participaţi la rânduielile din templu cât de des vă permit circumstanţele personale. Ţineţi o fotografie a unui templu în casa dumneavoastră, astfel încât copiii dumneavoastră să o poată vedea. Învăţaţi-i despre scopurile casei Domnului. Ajutaţi-i să planifice de când sunt tineri să meargă acolo şi să rămână demni de acea binecuvântare” („Exceeding Great and Precious Promises”, Ensign, nov. 1994, p. 8).

  10. Vezi 2 Nefi 2:2.