Faceţi-vă timp pentru Salvator

Este iarăşi Crăciun şi un an nou va începe în curând. Pare că a fost doar ieri când sărbătoream naşterea Salvatorului şi stabileam ţeluri de îndeplinit în noul an.

Printre ţelurile de îndeplinit în acest an, ni l-am stabilit şi pe acela de a ne face timp în vieţile noastre şi loc în inimile noastre pentru Salvator? Indiferent cât de mult succes am fi avut până acum cu un asemenea ţel, sunt sigur că toţi dorim să-l îndeplinim mai bine. Perioada Crăciunului este perfectă pentru a examina şi reînnoi eforturile noastre.

În vieţile noastre ocupate, în care mereu există lucruri care ne solicită atenţia, este esenţial să facem eforturi conştiente, devotate pentru a-L aduce pe Hristos în vieţile şi în căminele noastre. Şi este vital ca noi, asemenea magilor din Răsărit, să urmăm steaua Lui şi să „[venim] să ne închinăm Lui”¹.

De-a lungul timpului şi din generaţie în generaţie, mesajul lui Isus a fost acelaşi. Lui Petru şi Andrei, pe ţărmurile Galileii, El le-a spus: „Veniţi după Mine”². Pentru Filip a venit chemarea: „Vino după Mine”³. Lui Matei, care stătea la vamă, i-a dat porunca: „Vino după Mine”⁴. Dumneavoastră şi mie, cu condiţia să ascultăm, ni se va face aceeaşi invitaţie: „Veniţi după Mine”⁵.

Pe măsură ce vom călca pe urmele Sale astăzi şi vom urma exemplul Său, vom avea prilejuri de a binecuvânta vieţile altora. Isus ne invită să dăm din noi înşine: „Iată, Domnul cere inima şi un suflet binevoitor”⁶.

Există o persoană căreia ar trebui să-i oferiţi slujire Crăciunul acesta? Există cineva care aşteaptă vizita dumneavoastră?

Cu ani în urmă, de Crăciun, i-am făcut o vizită unei văduve în vârstă. În timp ce eram acolo, a sunat soneria. La uşă stătea un doctor foarte ocupat şi foarte cunoscut. El nu fusese chemat; mai degrabă, simţise îndemnul de a face o vizită unei paciente care era singură.

În această perioadă, cei care nu-şi pot părăsi căminele doresc cu ardoare să fie vizitaţi de Crăciun. Odată, cu ocazia Crăciunului, în timp ce vizitam un cămin de bătrâni, am stat şi am vorbit cu cinci doamne în vârstă, dintre care cea mai în vârstă avea 101 ani. Ea era nevăzătoare, totuşi mi-a recunoscut vocea.

„Episcope, aţi întârziat puţin anul acesta!”, a spus ea. „Credeam că nu mai veniţi.”

Am petrecut un timp minunat împreună. Totuşi, una dintre paciente, se uita pe fereastră cu o dorinţă arzătoare şi repeta într-una: „Ştiu că băiatul meu va veni să mă vadă astăzi”. Mă întrebam dacă avea să vină, pentru că fuseseră alte Crăciunuri în care nu venise.

Încă mai este timp anul acesta să oferim o mână de ajutor, o inimă iubitoare şi un spirit binevoitor – cu alte cuvinte, să urmăm exemplul stabilit de Salvatorul nostru şi să slujim aşa cum El ar vrea să slujim. Când Îl vom sluji pe El, nu vom pierde ocazia, aşa cum a făcut hangiul din vechime⁷, de a ne face timp în vieţile noastre şi loc în inimile noastre pentru Salvator.

Putem noi să înţelegem promisiunea măreaţă cuprinsă în mesajul pe care îngerul l-a dus păstorilor care stăteau pe câmp: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie… Astăzi… vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul”?⁸ 

Atunci când primim şi oferim daruri de Crăciun, sper să ne amintim, să apreciem şi să primim cel mai mare dintre toate darurile – darul care este Salvatorul şi Mântuitorul nostru – astfel încât să putem avea viaţă eternă.

„Pentru că, la ce îi serveşte unui om dacă i se acordă un dar, şi el nu primeşte darul? Iată, el nu se bucură de ceea ce i se dă lui, nici de acela care îi dă darul.”⁹

Sper că noi Îl vom urma, Îl vom sluji, Îl vom onora şi vom primi în vieţile noastre darurile Sale pentru noi, astfel încât noi să putem fi, cum a spus tatăl Lehi, „[îmbrăţişaţi] pentru veşnicie în braţele dragostei Lui”¹⁰.