Tatăl nostru, Mentorul nostru

Din fericire, Tatăl nostru Ceresc ne-a dat instrucţiuni minunate pentru a ne organiza vieţile şi a scoate la lumină tot ce este mai bun în noi. Acele instrucţiuni sunt valabile indiferent de vârsta sau de condiţiile noastre de viaţă. El ne-a dat Evanghelia şi Biserica lui Isus Hristos. El ne-a dat planul ispăşirii şi planul salvării, la care se face, de asemenea, referinţă ca fiind planul fericirii. El nu ne-a lăsat singuri cu incertitudinile şi provocările vieţii spunând: „Poftim, asta e. Succes. Descurcă-te”.

Dacă suntem suficient de răbdători şi privim cu inimă umilă şi o minte deschisă, vom vedea că Dumnezeu ne-a dat multe instrumente pentru a putea înţelege mai bine instrucţiunile Sale atotcuprinzătoare pentru fericirea noastră în această viaţă.

De ce ne-a dat Tatăl nostru Ceresc atât de mult ajutor? Pentru că El ne iubeşte. Şi pentru că El ne-a învăţat: „Aceasta este lucrarea Mea şi slava Mea – să realizez nemurirea şi viaţa veşnică a omului”².

Cu alte cuvinte, Tatăl nostru Ceresc este Dumnezeul nostru, iar Dumnezeu este un mentor pentru noi.

Tatăl nostru Ceresc ştie nevoile copiilor Săi mai bine decât oricine altcineva. Este lucrarea şi slava Sa de a ne ajuta la fiecare pas dându-ne resurse temporale şi spirituale minunate, care să ne ajute pe calea de întoarcere la El.

În unele părţi ale lumii, taţii sunt sărbătoriţi de către familie şi societate în luna iunie. Este întotdeauna bine să ne respectăm şi să ne cinstim părinţii. Taţii fac multe lucruri bune pentru familiile lor şi au multe calităţi admirabile. Două dintre cele mai importante roluri pe care le au taţii în vieţile copiilor lor sunt acelea de a fi un bun exemplu şi de a fi un mentor. Taţii fac mai mult decât să spună copiilor ce este bine şi ce este rău; ei fac mult mai mult decât să le dea un manual şi să se aştepte ca aceştia să se descurce singuri în viaţă.

Taţii sun mentori pentru copii lor preţioşi şi le arată prin exemplul lor bun cum se trăieşte o viaţă cinstită. Taţii nu îşi lasă copiii singuri, ci aleargă în ajutorul lor ajutându-i să-şi recapete echilibrul ori de câte ori se împiedică. Şi, uneori, când este înţelept să o facă, taţii le permit copiilor să lupte, dându-şi seama că poate fi pentru ei cel mai bun mod de a învăţa.

În timp ce taţii pământeni fac aceasta pentru proprii lor copii, spiritul de a fi mentor este ceva ce avem nevoie să oferim tuturor copiilor Domnului, indiferent de vârstă, locul unde se află sau circumstanţe. Amintiţi-vă, copiii lui Dumnezeu sunt fraţii şi surorile noastre; noi facem toţi parte din aceeaşi familie eternă.

În acest sens, să fim cu toţii mentori – dornici să ne oferim ajutorul celorlalţi şi să devenim cea mai bună variantă a noastră. Deoarece suntem copiii Tatălui Ceresc, noi avem potenţialul de a deveni ca El. Iubirea faţă de Dumnezeu şi de semenii noştri, respectarea poruncilor lui Dumnezeu şi urmarea exemplului lui Isus Hristos sunt căile drepte, înguste şi pline de bucurie care ne conduc înapoi în prezenţa părinţilor noştri cereşti.

Dacă Dumnezeului universului Îi pasă atât de mult de noi ca să ne fie Mentor, probabil că şi noi putem să întindem o mână aproapelui nostru, indiferent de culoarea lui, de rasă, de circumstanţele socio-economice, limbă sau religie. Mă rog să devenim mentori inspiraţi şi să binecuvântăm vieţile altora – nu doar ale copiilor noştri, ci ale tuturor copiilor lui Dumnezeu, din întreaga lume.