Răspunsuri din partea conducătorilor Bisericii
Cum să găsim pacea adevărată
Din cuvântarea adresată în cadrul Conferinţei Generale din luna aprilie a anului 2013.
Dorinţa dreaptă a oamenilor buni de pretutindeni a fost şi va fi mereu aceea de a fi pace în lume. Nu trebuie să renunţăm niciodată la îndeplinirea acestui obiectiv. Însă, preşedintele Joseph F. Smith (1838-1918) ne-a învăţat: „Acel spirit al păcii şi al dragostei nu va putea veni deloc în lume… până când omenirea nu va primi adevărul şi mesajul lui Dumnezeu… şi nu va recunoaşte puterea şi autoritatea Sa, care sunt divine”.
Sperăm şi ne rugăm, cu sinceritate, să avem pace universală, dar ca indivizi sau familie putem primi acea pace care ne este promisă ca răsplată a neprihănirii. Această pace este un dar promis al misiunii Salvatorului şi al sacrificiului Său ispăşitor.
Pacea nu înseamnă doar siguranţă sau lipsa războiului, a violenţei sau a conflictelor. Pacea rezultă din cunoaşterea faptului că Salvatorul ştie cine suntem, că ştie că avem credinţă în El, că Îl iubim şi că ţinem poruncile Sale, mai ales în timpul încercărilor şi tragediilor devastatoare din viaţă (vezi D&L 121:7-8).
„Unde găsesc pace? Şi consolare? Când, singur în lume, mă întristez?” („Unde găsesc pace?”, Imnuri, nr. 81). Răspunsul este la Salvator, care este sursa şi Dumnezeul păcii. El este „Domnul păcii” (Isaia 9:6).
Umilirea de bunăvoie în faţa lui Dumnezeu, rugăciunea continuă, pocăinţa, intrarea în apele botezului având o inimă frântă şi un spirit smerit şi faptul de a deveni ucenici adevăraţi ai lui Isus Hristos sunt exemple profunde de neprihănire care este răsplătită cu pace trainică.
Biserica este un loc de refugiu unde cei care-L urmează pe Hristos găsesc pace. Unii tineri din lume spun că sunt spirituali, dar nu religioşi. Să ne simţim spirituali este un prim pas bun. Totuşi, Biserica este locul în care suntem înfrăţiţi, învăţaţi şi hrăniţi de cuvântul cel bun al lui Dumnezeu. Şi mai important, autoritatea preoţiei din Biserică este cea care ne pune la dispoziţie rânduielile şi legămintele sacre care unesc familii şi ne fac să fim demni să ne întoarcem la Dumnezeu Tatăl şi la Isus Hristos în împărăţia celestială. Aceste rânduieli aduc pace, deoarece sunt legăminte făcute cu Domnul.
Templele sunt locurile în care sunt înfăptuite aceste rânduieli sacre şi sunt, de asemenea, locurile în care te poţi adăposti de lume. Cei care vizitează împrejurimile templului sau participă la o casă deschisă a templului pot simţi această pace.
Salvatorul este sursa păcii adevărate. Chiar şi cu greutăţile vieţii, datorită ispăşirii Salvatorului şi harului Său, trăirea unei vieţi neprihănite va fi răsplătită cu pace personală (vezi Ioan 14:26-27; 16:33).