Vârstnicul Robert D. Hales – o viață onorabilă

Imagine

Robert D. Hales with his parents and siblings; as a child

Robert Dean Hales s-a născut în orașul New York, S.U.A., în data de 24 august 1932, fiind al treilea și ultimul copil al lui J. Rulon Hales și Vera Marie Holbrook Hales. Robert a crescut în apropiere de Long Island, într-o familie care trăia potrivit Evangheliei. Părinții săi au slujit în diferite chemări în cadrul Bisericii, inclusiv în calitate de misionari ai țărușului, și, în fiecare duminică, familia călătorea 32 de kilometri pentru a fi prezentă în Episcopia Queens.

„Am fost o familie unită”, a spus vârstnicul Hales. Dânsul a numit casa în care a copilărit „un loc frumos în care să crești”, iar pe familia sa, „o sursă de tărie”⁴.

Exemplele bune date de părinții săi au devenit amintiri care i-au îndrumat viața.⁵ „Au trăit potrivit Evangheliei, au studiat din scripturi și au depus mărturie despre Dumnezeu Tatăl și despre Fiul Său, Isus Hristos”, a spus vârstnicul Hales. „Ei au depus, de asemenea, mărturie despre profetul Joseph Smith.”⁶

La o vârstă fragedă, dânsul a învățat că „secretul întăririi familiei noastre constă în invitarea Spiritului Domnului în căminele noastre”⁷.

Mama sa, care a slujit peste 30 de ani în cadrul Societății de Alinare, l-a învățat pe Robert să iubească și să slujească în timp ce-l lua cu ea pentru a le sluji celor săraci și nevoiași.⁸ Tatăl său, pictor profesionist în orașul New York, l-a învățat pe Robert lecții trainice despre preoție și restaurare. Odată, l-a dus pe Robert la râul Susquehanna, unde Joseph Smith și Oliver Cowdery primiseră Preoția aaronică de la Ioan Botezătorul. Altă dată, el l-a dus pe Robert în Dumbrava Sacră.

„Ne-am rugat împreună în dumbravă și ne-am exprimat dorința de a fi fideli și credincioși preoției pe care o dețineam”, a spus dânsul. „Ulterior, tata a pictat un tablou cu locul în care ne-am rugat și mi l-a dat ca memento al promisiunilor pe care le-am făcut împreună în acea zi. Astăzi, este expus în biroul meu și-mi este în fiecare zi un memento al experienței sacre și al promisiunilor pe care le-am făcut atât tatălui meu pământean, cât și Tatălui meu Ceresc.”⁹

Imagine

Robert D. Hales as young baseball player; in Dodgers uniform

Fotografie de Sonja Eddings Brown

Când a fost tânăr, lui Robert i-a plăcut să joace baseball, jucând la un moment dat pentru Universitatea Utah. În autobuzul care-l ducea acasă după primul meci în deplasare, alături de cea mai bună echipă a liceului, elevul de clasa a noua a fost deranjat de comportamentul și limbajul coechipierilor săi. Pentru a-l întări pe Robert, tatăl său i-a desenat un cavaler.

„În timp ce el desena și citea din scripturi, am învățat cum să fiu un deținător al preoției credincios – să protejez și să apăr împărăția lui Dumnezeu. Cuvintele apostolului Pavel m-au îndrumat”. (Vezi Efeseni 6:13-17.)

După ani de zile, meditând la acea lecție, vârstnicul Hales ne-a învățat: „Dacă suntem credincioși în preoție, această armură ne va fi dată ca dar de la Dumnezeu. Avem nevoie de această armură!”¹⁰.

Vârstnicul Hales a deprins o altă însușire importantă din exemplul tatălui său.

„Am învățat să respect femeile datorită modului tandru în care tata avea grijă de mama, de sora mea și de surorile lui”, a spus dânsul. După ce mama vârstnicul Hales a avut un atac cerebral, „grija plină de dragoste [a tatălui său] față de partenera sa neprețuită” în ultimii ei doi ani de viață a devenit un exemplu pe care dânsul nu l-a uitat niciodată. „El mi-a spus că era o mică răsplată pentru cei peste cincizeci de ani de devotament plin de dragoste al mamei mele față de el.”¹¹

În anul 1952, în timp ce venise acasă de la facultate, Robert a cunoscut o tânără pe nume Mary Crandall, a cărei familie se mutase recent din California în New York. Cei doi s-au plăcut imediat.

„După ce am cunoscut-o, n-am mai ieșit cu nicio altă fată”, a spus vârstnicul Hales.¹²

La sfârșitul verii, amândoi s-au dus în Utah, la școală. Robert a studiat la Universitatea Utah, iar Mary la Universitatea Brigham Young, însă nu au permis distanței să-i despartă. La scurt timp după încheierea anului universitar, s-au căsătorit în Templul Salt Lake, în data de 10 iunie 1953. În următorii cinci ani, au fost binecuvântați cu doi fii, Stephen și David.

Imagine

Robert and Mary Hales on wedding day; Robert and Mary with their sons

După ce Robert a absolvit în anul 1954, luându-și licența în comunicare și afaceri, s-a înrolat în cadrul forțelor aeriene, devenind pilot de vânătoare. După ce și-a încheiat serviciul militar, patru ani mai târziu, s-a mutat cu familia din Florida în Massachusetts, pentru a-și lua masteratul în administrarea afacerilor. În timp ce era implicat total în studiile sale de la Universitatea de Studii Economice Harvard, a fost chemat să slujească în calitate de președinte al Cvorumului Vârstnicilor. Aceasta a fost singura dată din viața sa când s-a întrebat dacă să accepte o chemare în cadrul Bisericii.

„Există șansa de a nu avea succes la facultate dacă devin președinte al Cvorumului Vârstnicilor”, i-a spus dânsul lui Mary.

Mary i-a răspuns folosind cuvinte care aveau să-l ajute pentru tot restul vieții sale: „Bob, îmi doresc, mai degrabă, să am un deținător al preoției activ decât un bărbat care are un master la Harvard”. Apoi, dânsa l-a îmbrățișat și a spus: „Le vom face pe amândouă”¹³.

Și așa au făcut.

A doua zi, Mary a amenajat un spațiu în pivnița neterminată a apartamentului lor, astfel încât Robert să aibă un loc în care să studieze fără să fie deranjat.

„M-am lăsat în mâinile Domnului când am luat acea hotărâre” de a accepta chemarea, a spus vârstnicul Hales 30 de ani mai târziu. „Acea hotărâre a fost mult mai greu de luat atunci decât în momentul în care, după mai mulți ani, am acceptat chemarea de a sluji ca asistent al Celor Doisprezece și am renunțat la cariera mea în afaceri.”¹⁴

După mai mulți ani, după ce familia sa era independentă financiar, vârstnicul Hales a plănuit să-i cumpere lui Mary un palton scump. Când a întrebat-o ce credea despre ceea ce planificase să cumpere, dânsa i-a răspuns: „Îl cumperi pentru mine sau pentru tine?”.

Vârstnicul Hales a numit întrebarea dânsei „o lecție de neuitat”. Dânsul a spus: „Cu alte cuvinte, ea mă întreba: «Scopul acestui dar este de a-ți arăta dragostea față de mine sau de a-mi arăta că ești un soț bun care poate să ofere ori de a demonstra ceva lumii?». Am cugetat la întrebarea ei și mi-am dat seama că mă gândisem mai puțin la ea și la familia noastră și mai mult la mine”¹⁵.

Vârstnicul Hales a recunoscut că soția sa era comoara sa cea mai de preț.¹⁶ „Fără ea, nu aș fi ceea ce sunt”, a spus dânsul. „O iubesc atât de mult! Ea are daruri ale Spiritului. Studiem din scripturi împreună și multe dintre conceptele pe care eu le predau au rezultat datorită faptului că am studiat și ne-am rugat împreună, ca soț și soție. De aceea sunt cine sunt.”¹⁷

Vârstnicul Hales a considerat că cea mai mare parte a ceea ce dânsul și Mary au realizat în viață s-a datorat relației strânse care exista între dânșii. „Am fost întotdeauna o echipă și așa vom fi mereu. Cred că faptul de a-mi asculta soția, pe lângă cel de a-I da ascultare Duhului Sfânt, a avut cea mai mare influență asupra vieții mele.”¹⁸

Imagine

Robert D. Hales with Mary in front of temple; with Mary and President and Sister Kimball

După ce Robert și-a dobândit masteratul în administrarea afacerilor, în anul 1960, i s-au ivit repede multe ocazii legate de carieră. De-a lungul următorilor 15 ani, dânsul a fost director executiv al mai multor companii importante din Statele Unite. Cariera sa însemnată în afaceri i-a dus, pe dânsul și pe familia dânsului, în mai multe orașe americane, precum și în Anglia, Germania și Spania. Acele mutări au adus cu sine chemări de conducere în cadrul Bisericii, pe care Robert le-a acceptat bucuros.

Dânsul a slujit în cadrul președințiilor de ramură în Spania, Germania și în Statele Unite, în Georgia și Massachusetts. A slujit în calitate de episcop în Frankfurt, Germania, precum și în Massachusetts și Illinois, S.U.A. A slujit în calitate de înalt consilier în Londra, Anglia, și în Boston, Massachusetts, unde a slujit, de asemenea, în cadrul președinției țărușului. În Minnesota și Louisiana, S.U.A., dânsul a slujit în calitate de reprezentant regional.

În anul 1975, în timp ce participa la o întâlnire a unui consiliu de administrație, Robert a fost înștiințat că președintele Marion G. Romney (1897-1988), care slujea atunci în calitate de al doilea consilier în Prima Președinție, îl aștepta la telefon. Când Robert a răspuns la telefon, președintele Romney l-a chemat să slujească în calitate de președinte de misiune. Robert a acceptat chemarea, însă până să-și înceapă îndatoririle, mai târziu în acel an, ca președinte al Misiunii Londra, Anglia, dânsul a primit un alt apel telefonic din orașul Salt Lake, de data aceasta de la președintele Spencer W. Kimball (1895-1985).

„Te-ar deranja dacă te-am ruga să slujești mai mult de trei ani?”, l-a întrebat președintele Kimball. După ce Robert a răspuns că nu l-ar deranja, președintele Kimball l-a chemat să slujească în calitate de asistent al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli.

„Președintele Kimball mi-a spus că știa că sunt dezamăgit, pentru că-mi doream să slujesc în calitate de președinte de misiune”, a spus vârstnicul Hales. Însă, președintele Kimball l-a liniștit: „Nu-ți face griji în această privință; vei avea multe misiuni”¹⁹.

După un an, vârstnicul Hales a fost chemat să slujească în cadrul Primului Cvorum al celor Șaptezeci. În acea funcție, trei ani mai târziu, dânsul a fost chemat din nou să slujească în calitate de președinte al Misiunii Londra, Anglia, și, apoi, în calitate de supervizor zonal în Europa, conlucrând cu vârstnicul Thomas S. Monson în vederea vestirii Evangheliei în națiuni în care Biserica nu avusese acces și construirii unui templu în Germania de Est.²⁰

„Una dintre cele mai mari bucurii ale slujirii mele în cadrul Bisericii a fost în timpul primilor trei ani în care am slujit în calitate de autoritate generală, când am ajutat la planificarea a douăzeci și șapte de conferințe de zonă”, a spus vârstnicul Hales. „Mi-a plăcut să călătoresc alături de membri ai Primei Președinții, de apostoli, de autorități generale și de alți conducători și să am ocazia să-i cunosc, pe dânșii și pe soțiile dânșilor. A fost minunat să văd profeți, văzători și revelatori depunând mărturie sfinților, în țară după țară, despre veridicitatea Evangheliei.”²¹

În anul 1985, vârstnicul Hales a fost chemat să slujească în calitate de episcop care prezidează al Bisericii. Experiența sa profesională, stilul său corect de management și negociere, precum și dragostea sa pentru oameni l-au făcut să se potrivească bine acestei chemări.

Imagine

Robert D. Hales with Mary and others at Freiberg temple dedication

Președintele Henry B. Eyring, primul consilier în Prima Președinție, a slujit în Episcopatul care prezidează alături de vârstnicul Hales. Dânsul l-a descris pe vârstnicul Hales ca fiind un om de afaceri înțelept, umil și loial care era atent la nevoile oamenilor și care știa cum să rezolve lucrurile. „Dânsul a adus acele calități în modul de conducere al Episcopatului care prezidează”, a spus președintele Eyring.²²

„El nu are nici cea mai mică dorință de a înșela”, a spus Mary, soția sa. „El are inima pură și dorește doar să facă ceea ce este drept.”²³

Printre doctrinele pe care vârstnicul Hales le-a subliniat în calitate de episcop care prezidează au fost principiile bunăstării. „Tu mă încurajezi și mă ajuți și eu te voi încuraja și te voi ajuta, iar astfel vom progresa împreună”, a spus dânsul adesea, citând unul dintre proverbele sale preferate.²⁴

Dânsul s-a rugat ca sfinții „să poată înțelege că avem puterea și responsabilitatea de a-i ajuta pe cei nevoiași, în calitate de îngeri care slujesc pentru Domnul Isus Hristos, că vom fi iubiți pentru că iubim, că vom fi consolați pentru că dăm dovadă de compasiune, că vom fi iertați pentru că am demonstrat că avem capacitatea de a ierta”²⁵.

Nouă ani mai târziu, când vârstnicul Hales a fost susținut ca membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, în data de 2 aprilie 1994, noua sa chemare l-a făcut să se simtă neliniștit.

„Acum, am șaizeci și unu de ani și mă simt din nou copil”, a spus dânsul în prima sa cuvântare ca apostol în cadrul conferinței generale. „Sunt bărbați în acest prezidiu care sunt apostoli și membri ai Primei Președinții de o perioadă egală cu jumătatea vârstei mele.”

Dânsul a spus că faptul de a fi apostol al lui Isus Hristos este un proces – „un proces de a mă pocăi și de a deveni umil, un proces de a mă autoanaliza, așa cum am fost instruiți, și de a cere iertare și tăria de a fi ceea ce ar trebui să fiu”. El a făcut apel la rugăciunile sfinților pentru a putea „avea tăria spirituală necesară pentru ca glasul meu și mărturia mea despre Domnul Isus Hristos să pătrundă în inima celor care mă vor auzi”²⁶.

Timp de peste 20 de ani, mărturia apostolică a vârstnicului Hales despre Salvator și cea despre Evanghelia restaurată au pătruns în inima sfinților din zilele din urmă din întreaga lume. Predicile sale au inclus subiecte cum ar fi familia și credința, încercările și mărturia, dragostea și răbdarea îndelungată, slujirea și supunerea, integritatea și libertatea de a alege.

Propovăduind despre folosirea înțeleaptă a libertății de a alege, vârstnicul Hales a împărtășit o povestire despre un prieten care a slujit alături de el în cadrul forțelor aeriene.

„În timp ce mă pregăteam să devin pilot pe avioane de vânătoare… am exersat procedurile pentru momentul în care trebuia să hotărăsc catapultarea din avion în cazul în care se aprindea becul de incendiu și avionul începea să se rotească fără a-l mai putea controla”, a spus dânsul. „Îmi amintesc de un prieten drag, care nu a făcut aceste pregătiri. Găsea scuze pentru a nu se pregăti în simulator și, apoi, mergea să joace golf sau să înoate. El nu a învățat niciodată procedurile pentru situații de urgență! Câteva luni mai târziu, în avionul său a izbucnit un incendiu și avionul se rotea spre pământ, în flăcări. Observând becul ce avertiza existența incendiului, colegul lui mai tânăr, care învățase cum să reacționeze în astfel de situații, a știut când trebuia să se catapulteze din avion și s-a parașutat în siguranță. Dar, prietenul meu, care nu se pregătise pentru o astfel de hotărâre, a rămas în avion și a murit când acesta s-a prăbușit.”

Faptul de a ști cum să acționați și când să acționați atunci când aveți de făcut o alegere importantă poate să aibă consecințe eterne, a mai spus vârstnicul Hales.²⁷

„Fiind un băiat din New York, am crescut fiind unul dintre cei doi sau trei membri ai Bisericii dintr-un liceu de câteva mii de elevi. Cu ocazia reuniunii de 50 de ani, foștii mei colegi și-au adus aminte cum trăiam eu potrivit valorilor și crezurilor mele. Mi-am dat seama că o singură încălcare a Cuvântului de înțelepciune sau o singură încălcare a valorilor morale ar fi însemnat să nu fi putut spune niciodată: «Aceasta este ceea ce cred» și să fiu crezut de prietenii mei.

Putem împărtăși Evanghelia doar în măsura în care trăim potrivit ei.”²⁸

De-a lungul ultimilor ani ai slujirii vârstnicului Hales, dânsul i-a încurajat pe sfinți să trăiască astfel încât să fie demni de „darul minunat care este Duhul Sfânt”²⁹. Dânsul i-a încurajat, de asemenea, pe membrii Bisericii să fie ucenici mai buni devenind creștini mai buni, având curaj creștin și stând fermi în locuri sfinte.

„Aceasta este chemarea adresată de Hristos fiecărui creștin astăzi: «Paște mielușeii Mei… Paște oile Mele» – împărtășiți Evanghelia Mea celor tineri și celor în vârstă înălțându-i, binecuvântându-i, alinându-i, încurajându-i și edificându-i, în special pe cei care gândesc și cred altfel decât noi”, ne-a învățat dânsul.³⁰

Imagine

Robert D. Hales visiting with Boy Scouts

Fotografie de Jeffrey D. Allred, Deseret News

În legătură cu cei care „doresc să coborâm de pe terenul înalt și să ne alăturăm lor într-o dispută teologică degradantă”, vârstnicul Hales i-a sfătuit pe sfinții din zilele din urmă să le răspundă cu propriile mărturii și să stea de partea Salvatorului.

„Demonstrăm dragostea Lui, care este singura putere care poate învinge dușmanul și poate răspunde acuzatorilor noștri fără să-i acuzăm la rândul nostru. Nu este o slăbiciune. Acesta este curajul creștin.”³¹

Tot așa cum Salvatorul a fost „disprețuit și părăsit de oameni” (Isaia 53:3; Mosia 14:3), la fel și sfinții din zilele din urmă pot avea parte de neînțelegeri, critică și acuzații false. „Este privilegiul nostru sacru să-I fim alături!”, a spus vârstnicul Hales.³²

Când vârstnicul Hales a vorbit despre faptul de a nădăjdui în Domnul, dânsul și-a cunoscut bine tema. Problemele cu inima, intervențiile chirurgicale importante și vechile probleme de sănătate care l-au împiedicat să vorbească în cadrul conferinței generale din luna aprilie a anului 2011 i-au cauzat suferință fizică, însă l-au inspirat din punct de vedere spiritual.

După ce, în anul 2000, s-a refăcut după trei intervenții chirurgicale importante, dânsul le-a spus sfinților din zilele din urmă: „În ultimii doi ani, mi-am pus nădejdea în Domnul să mă învețe lecții despre viața muritoare în timpul perioadelor de durere fizică, de chin mental și de cugetare. Am învățat că durerea constantă, intensă este o mare forță sfântă, purificatoare care ne umilește și ne apropie de Spiritul lui Dumnezeu”³³.

Vârstnicul Hales ne-a învățat că nu trebuie să înfruntăm încercările singuri, deoarece putem apela la „Îngrijitorul suprem”³⁴. „Uneori, când Domnul dorea, eram alinat de vizitele oștilor cerești care îmi aduceau alinare și asigurări eterne atunci când aveam nevoie.”³⁵

Deși este posibil să nu știm când și cum vom primi răspunsuri la rugăciuni, vârstnicul Hales a depus mărturie că răspunsurile vor veni în modul Domnului și la timpul stabilit de El. „Pentru unele răspunsuri va trebui să așteptăm până după moarte… Să nu-L abandonăm pe Domnul. Binecuvântările Sale sunt eterne și nu temporare.”³⁶

Imagine

Robert D. Hales and various Church leaders

Fotografie prin amabilitatea Arhivelor Deseret News

Fotografie de Stuart Johnson, Deseret News

În calitate de episcop care prezidează, vârstnicul Hales a depus o mărturie evocatoare despre Alma cel Tânăr. Dânsul a spus: „O, dacă aș avea glasul și trâmbița unui înger pentru a putea spune întregii omeniri că [Isus Hristos] a înviat și că El trăiește; că El este Fiul lui Dumnezeu, Singurul Născut al Tatălui, Mesia cel promis, Mântuitorul și Salvatorul nostru; că El a venit în această lume pentru a predica Evanghelia prin exemplu. Misiunea Sa divină are drept scop ca dumneavoastră și cu mine să venim la El, iar El ne va duce către viața eternă”³⁷.

În prima sa cuvântare în cadrul conferinței generale, după ce a fost chemat să slujească în calitate de membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, dânsul l-a citat pe Mormon făcând din mărturia profetului din vechime propria mărturie: „Iată, eu sunt un ucenic al lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Am fost chemat de către El să duc printre oameni cuvântul Lui, ca să afle despre viața veșnică” (3 Nefi 5:13)³⁸.

Timp de patru decenii în care a slujit în calitate de autoritate generală, vârstnicul Robert D. Hales a declarat, cu mult curaj și cu putere, cuvintele Salvatorului prin intermediul cuvântărilor sale și a vieții sale exemplare. Și, dânsul a pus în practică propriul sfat în viața sa personală, profesională și eclesiastică: „Prin intermediul supunerii pline de credință și al îndurării până la sfârșit, vom putea, într-o bună zi, să ne întoarcem cu onoare în prezența Tatălui nostru Ceresc și a Fiului Său, Isus Hristos”³⁹.

Pentru sfinții din zilele din urmă care îi împărtășesc credința în Salvator, vârstnicul Hales nu a dispărut. Dânsul s-a întors acasă – și a făcut-o cu onoare.