„Doamne, la cine să ne ducem?”

După hrănirea miraculoasă a celor cinci mii de oameni, Isus a rostit minunata predică despre Pâinea vieții. El a subliniat că mulți L-au urmat nu datorită mesajului, „ci pentru că ați mâncat din pâinile acelea și v-ați săturat” ¹ . Din acest motiv, El a explicat că El era adevărata Pâine a vieții și că binecuvântările temporale primite în această viață, chiar într-un mod miraculos, nu aveau să-i salveze: „Părinții voștri au mâncat mană în pustiu și au murit” ² .

Impactul mesajului Său a fost atât de puternic, încât „din clipa aceea, mulți din ucenicii Lui s-au întors înapoi și nu mai umblau cu El” ³ .

Observând această reacție, Isus S-a uitat la Cei Doisprezece, care erau cu El, și i-a întrebat: „Voi nu vreți să vă duceți?” Petru și-a asumat imediat responsabilitatea, a făcut un pas înainte și, exprimând ceea ce toți simțeau, a exclamat: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” ⁴ .

Cu toții am trecut și vom trece prin situații dificile în viața noastră, în care așteptările noastre nu vor găsi o corelare cu realitatea noastră actuală.

Vor fi momente în care vă veți simți obosiți, dezamăgiți, descurajați sau goi. Mai mult, poate că va fi o perioadă în care vom gândi precum cei din vechime: „Ați zis: «Degeaba slujim lui Dumnezeu și ce am câștigat dacă am păzit poruncile Lui și am umblat triști înaintea Domnului oștirilor?»” ⁵ .

Acestea sunt momentele în care îngenunchem și strigăm:

„Unde găsesc pace?

Și consolare?

Când, singur în lume, mă întristez?

Când inima-i frântă și-n supărare

Sufletu-mi încercat

Îmi cercetez? ⁶

Permiteți-mi să vă împărtășesc câteva principii care, dacă sunt înțelese, ne vor ajuta să îndurăm în timp ce privim înainte către vremuri mai bune.

Scopul acestei vieți. Președintele Russell M. Nelson ne-a amintit: „Bucuria pe care o simțim are puțin de-a face cu împrejurările din viața noastră, dar are de-a face în totalitate cu obiectivul vieții noastre”. ⁷

Nu vă pierdeți niciodată concentrarea asupra faptului că acest pământ, pe care trăim, a fost creat și pregătit pentru noi pentru a îndeplini planul salvării: „Și îi vom pune la probă prin aceasta pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor” ⁸  în pofida încercărilor condiționate de împrejurările vieții. Pe de altă parte, așa cum i-a fost explicat profetului Joseph Smith, „toate aceste lucruri îți vor da experiență și vor fi pentru binele tău” ⁹ . Încercările sunt dificile prin natura lor. Înțelegând acest lucru, ajungem să recunoaștem că nu este ceva în neregulă cu noi, ci că îndeplinim adevăratul scop pentru care suntem aici.

Nu săriți niciodată dintr-o corabie în mijlocul unei furtuni. Imaginați-vă pentru un moment că vă aflați pe o corabie care traversează o furtună foarte puternică în mijlocul oceanului. Imaginați-vă că „furtuna vuiește! Valuri înalte izbesc! Cerul este în întuneric, Adăpost eu nu găsesc” ¹⁰ . Sunt sigur că vă vin în minte multe impresii și sentimente, dar faptul de a sări din corabie nu ar fi unul dintre acestea. Corabia Evangheliei ne va oferi mereu protecție și adăpost în mijlocul furtunilor vieții.

Țineți-vă bine de credința și cunoașterea pe care le aveți deja. Regele Beniamin ne-a îndemnat să credem în Dumnezeu, să credem că El are toată înțelepciunea și toată puterea și să credem că „omul nu înțelege toate lucrurile pe care Domnul le poate înțelege” ¹¹ . Într-un fel, înțelegerea ignoranței noastre trebuie să facă parte din mărturia noastră.

Ca parte a acestei experiențe din viața muritoare, nu avem răspunsuri imediate la toate întrebările din viață. De aceea, „țineți-vă bine de ceea ce știți deja și fiți puternici până când veți primi mai multă cunoaștere”12.

Lucrurile pe care le cunoaștem sunt mai importante și mai puternice decât lucrurile pe care s-ar putea să nu le înțelegem încă.

Mă rog ca, îmbrățișând aceste principii, să spunem în mod repetat asemenea lui Petru: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieții veșnice” ¹² .