2 Corinteni 1-7

• Poate că cineva din clasa dumneavoastră se confruntă cu o încercare grea. Experiențele pe care Pavel le-a descris în 2 Corinteni îi pot ajuta pe membrii clasei să se gândească la binecuvântările care vin care urmare a încercărilor lor. Pentru a începe o discuție, puteți să rugați un membru al clasei să vină pregătit să vorbească despre cum o încercare i-a binecuvântat viața sau despre ce a învățat de la cineva care s-a confruntat cu o încercare. Apoi, le puteți acorda membrilor clasei câteva minute să recapituleze 2 Corinteni 1:3-7; 4:6-10, 17-18 și 7:4-7 și să caute ceea ce Pavel ne-a învățat despre scopurile și binecuvântările încercărilor. (Pentru exemple ale învățăturilor sale, vedeți rezumatul din această săptămână din Vino și urmează-Mă – Pentru persoane și familii.) Rugați membrii clasei să împărtășească ce au învățat. Puteți să le sugerați să citească, cu glas tare, versetul în care au găsit o anumită învățătură și, apoi, să împărtășească o experiență sau o mărturie în legătură cu acea învățătură.

• Puteți să le acordați membrilor clasei timp să se gândească la modul în care încercările ne pot binecuvânta viața, inclusiv să recapituleze învățăturile lui Pavel din 2 Corinteni 1:3-7; 4:6-10, 17-18 și 7:4-7. În acest timp, pot scrie modul în care învățăturile lui Pavel pot fi de folos în cazul necazurilor de care au parte în viața lor.

• Pentru a dezvolta discuția, puteți cânta împreună cu membrii clasei imnuri preferate care depun mărturie despre alinarea și binecuvântările oferite de Tatăl Ceresc și Salvator în timpul încercărilor – de exemplu, „Ce trainică temelie” (Imnuri, nr. 47). După ce cântați împreună, puteți să invitați membrii clasei să caute o expresie, în 2 Corinteni 1 și 4, despre care simt că se potrivește cu mesajul imnului.

• Noi, toți, am avut parte de experiențe în care cineva „a fost o pricină de întristare” pentru noi sau pentru familia noastră (versetul 5). Membrii clasei pot studia 2 Corinteni 2:5-11 pentru a găsi sfatul lui Pavel despre modul în care trebuie să-i tratăm pe cei care ne-au jignit. Puteți să invitați membrii clasei să recapituleze Luca 15:11-32; Ioan 8:1-11 și citatul din vârstnicul Kevin R. Duncan (vedeți secțiunea „Resurse suplimentare”) pentru a învăța mai multe despre modul în care trebuie să-i tratăm pe cei care au păcătuit. Cum ne rănim, pe noi și pe alții, când nu suntem dispuși să iertăm?

• Mulți oameni vin la Biserică având dorința de a se simți mai aproape de Dumnezeu, iar o discuție despre 2 Corinteni 5:14-21 le-ar putea fi de folos. Pentru a începe, membrii clasei pot căuta înțelesul expresiei a împăca folosindu-se de un dicționar, dacă este nevoie. Ce înțelegere legată de faptul de a fi împăcați cu Dumnezeu ne oferă aceasta? Ce cunoștințe suplimentare dobândim din articolul de dicționar „Ispășire, (A) ispăși” din Ghid pentru scripturi? Cum ne ajută aceste cunoștințe să înțelegem 2 Corinteni 5:14-21? Puteți să invitați membrii clasei să-și împărtășească sentimentele legate de Salvator, a Cărui ispășire face posibil ca noi să ne întoarcem să fim, din nou, alături de Dumnezeu.

• 2 Corinteni 7:8-11 oferă o explicație utilă a ceea ce înseamnă să fii întristat după voia lui Dumnezeu și a rolului pe care această întristare o are în procesul pocăinței. Ce învățăm despre întristarea după voia lui Dumnezeu din 2 Corinteni 7:8-11 și din cuvintele președintelui Dieter F. Uchtdorf din secțiunea „Resurse suplimentare”? De ce este întristarea după voia lui Dumnezeu esențială în procesul pocăinței?

• Vă puteți simți îndemnat să încurajați o discuție mai aprofundată despre pocăință. În acest caz, puteți să încercați ceva de genul celor care urmează. Scrieți pe tablă: Pocăința este . Rugați membrii clasei să găsească posibile completări ale acestei propoziții sau fraze folosind lucruri pe care le-au învățat din 2 Corinteni 7:8-11 și, de asemenea, din scripturi și din alte resurse din secțiunea „Resurse suplimentare”. Cum ar putea să folosească aceste învățături pentru a ajuta pe cineva să înțeleagă cum să se pocăiască în mod sincer?

Vârstnicul Kevin R. Duncan ne-a învățat: „O cheie privind iertarea altora este aceea de a încerca să-i vedem așa cum îi vede Dumnezeu. Uneori, Dumnezeu poate să despartă vălul și să ne binecuvânteze cu darul de a vedea în inima, în sufletul unei persoane care ne-a jignit. Această cunoaștere poate chiar să ducă la o dragoste puternică față de acea persoană” („Leacul tămăduitor al iertării”, Ensign sau Liahona, mai 2016, p. 34).

Președintele Dieter F. Uchtdorf a explicat:

„Întristarea după voia lui Dumnezeu aduce cu sine schimbare și speranță prin intermediul ispășirii lui Isus Hristos. Întristarea lumii ne doboară, ne distruge speranța și ne convinge să cedăm mai multor ispite.

Întristarea după voia lui Dumnezeu duce la convertire și la o schimbare în inimă. Ne determină să urâm păcatul și să iubim bunătatea. Ne încurajează să ne ridicăm și să pășim în lumina dragostei lui Hristos. Adevărata pocăință înseamnă transformare, nu tortură sau suferință” („O puteți face acum!”, Ensign sau Liahona, nov. 2013, p. 56).

• Ezechiel 18:30-31

• Mosia 3:19; 5:2

• Alma 5:11-21; 42:29-30

• 3 Nefi 9:13-14, 20-22

• Doctrină și legăminte 58:42-43

• Ghid pentru scripturi „Pocăință, (A) se pocăi”

• „Repentance (Pocăință)”, Gospel Topics (Subiecte din Evanghelie), topics.lds.org

• Dale G. Renlund, „Pocăința: o alegere fericită”, Ensign sau Liahona, nov. 2016, p. 121-124

Vârstnicul Neil L. Andersen ne-a învățat:

„Când păcătuim, ne întoarcem fața de la Dumnezeu. Când ne pocăim, ne întoarcem, din nou, către Dumnezeu.

Invitația de a ne pocăi este rareori un glas care pedepsește, în schimb este o chemare plină de dragoste de a face cale întoarsă și de «a ne întoarce» la Dumnezeu [vedeți Helaman 7:17]. Această invitație este chemarea unui Tată iubitor și a Singurului Său Fiu născut de a fi mai presus decât suntem, de a ne ridica la un mod de viață mai bun, de a ne schimba și de a simți fericirea de a ține poruncile. Fiind ucenici ai lui Hristos, noi simțim bucurie pentru că avem binecuvântarea pocăinței și bucuria că suntem iertați. Acestea devin o parte din noi, modelându-ne felul de a gândi și de a simți…

Pentru majoritatea oamenilor, pocăința este mai mult o călătorie, decât un eveniment unic în viață. Ea nu este ușoară. Este greu să ne schimbăm. Aceasta presupune să alergăm împotriva vântului, să înotăm împotriva curentului. Isus a spus: «Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze» [Matei 16:24]. A ne pocăi înseamnă a ne îndepărta de lucruri precum necinstea, mândria, mânia și gândurile necurate și a ne îndrepta către alte lucruri precum bunătatea, altruismul, răbdarea și spiritualitatea. Aceasta înseamnă a ne «reîntoarce» către Dumnezeu” („Pocăiți-vă… ca Eu să vă pot vindeca”, Ensign sau Liahona, nov. 2009, p. 40-41).