Seminare și institute
Lecţia 17 Porunca de a ne înmulţi şi a umple pământul


Lecţia 17

Porunca de a ne înmulţi şi a umple pământul

Introducere

Porunca de a ne înmulţi şi a umple pământul este o parte vitală a planului Tatălui Ceresc şi rămâne valabilă astăzi. Această lecţie îi va ajuta pe cursanţi să vadă că pot fi îndrumaţi în deciziile pe care le iau cu privire la a aduce copii în lume pe măsură ce studiază cuvintele profeţilor în viaţă şi caută îndrumarea Tatălui Ceresc în rugăciune.

Lecturi suplimentare

Sugestii pentru predare

Genesa 1:27-28; 9:1; 35:11

Porunca de a avea copii rămâne valabilă

Înainte de începerea lecţiei, scrieţi următoarele rânduri din „Familia – o declaraţie oficială către lume” pe tablă:

„Prima poruncă pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam şi Evei a fost cu privire la capacitatea lor de a deveni părinţi ca soţ şi soţie. Noi declarăm că porunca lui Dumnezeu către copiii Lui de a se înmulţi şi a umple pământul este încă valabilă”.

Începeţi lecţia adresând următoarele întrebări:

  • Ce vă vine în minte când vă gândiţi la aceste două fraze?

Invitaţi cursanţii să cerceteze Genesa 1:27-28, Genesa 9:1 şi Genesa 35:11, cautând numele persoanelor cărora Dumnezeu le-a poruncit să se înmulţească şi să umple pământul. Puteţi îndemna cursanţii să lege aceste referinţe din scripturi, formând un lanţ scriptural. Asiguraţi-vă că membrii clasei înţeleg faptul că această poruncă a fost dată în fiecare dispensaţie a Evangheliei.

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească cu glas tare:

Imagine
Vârstnicul Neil L. Andersen

„Pentru un soţ şi o soţie care pot avea copii este un privilegiu măreţ să poată oferi trupuri muritoare acestor copii de spirit ai lui Dumnezeu. Noi credem în familii şi credem în copii.

Când un copil se naşte în familia unui soţ şi a unei soţii, părinţii îndeplinesc acea parte a planului Tatălui nostru Ceresc de a aduce copii pe pământ” („Copiii”, Ensign sau Liahona, nov. 2011, p. 28).

Puneţi accent pe ultima propoziţie din această declaraţie prezentând următorul principiu: Când un soţ şi o soţie aduc un copil în lume, ei îndeplinesc o parte a planului fericirii întocmit de Tatăl Ceresc. Faceţi referire la frazele de pe tablă şi întrebaţi:

  • De ce credeţi că Domnul, prin intermediul profeţilor Săi din zilele noastre, a repetat porunca de a „ne înmulţi şi a umple pământul” în vremurile noastre moderne? (Ca exemplu, le puteţi spune cursanţilor că, din anul 1960, rata natalităţii la mamele căsătorite din Statele Unite ale Americii a scăzut cu 45%.)

  • Care sunt posibilele motive pentru care există tendinţa ca tinerii căsătoriţi să aibă mai puţini copii? (Răspunsurile pot include lucruri precum lipsa banilor, dorinţa de a-şi încheia studiile şi a începe o carieră.)

  • În ce fel o înţelegere a planului lui Dumnezeu pentru copiii Lui îi ajută pe un soţ şi o soţie care hotărăsc când şi câţi copii să aibă?

Explicaţi faptul că soţii şi soţiile vor primi binecuvântări de la Dumnezeu care le vor permite să ţină porunca de a avea copii, chiar şi în împrejurări dificile. Împărtăşiţi următoarea experienţă din viaţa vârstnicului James O. Mason, din Cei Şaptezeci, după cum a fost relatată de vârstnicul Neil L. Andersen:

Imagine
Vârstnicul Neil L. Andersen

„Vârstnicul Mason a avut [o]… experienţă, la numai câteva săptămâni după ce s-a căsătorit, care l-a ajutat să pună în ordinea priorităţii responsabilităţile familiei sale. El a spus:

«Marie şi cu mine ne-am dat seama că ea trebuia să-şi păstreze locul de muncă dacă doream ca eu să merg la facultatea de medicină. Deşi acest lucru nu era ce ne-am dorit, copiii aveau să vină mai târziu. [În timp ce răsfoiam o revistă a Bisericii în casa părinţilor mei], am văzut un articol al vârstnicului Spencer W. Kimball, pe atunci membru al Cvorumului celor Doisprezece, în care dânsul [sublinia] responsabilităţile căsătoriei. Conform vârstnicului Kimball, o responsabilitate sacră era aceea de a te înmulţi şi a umple pământul. Casa părinţilor mei era [aproape] de clădirea administrativă a Bisericii. Am mers imediat către birouri şi, la numai 30 de minute după ce i-am citit articolul, stăteam pe scaun în faţa biroului vârstnicului Spencer W. Kimball». (Acest lucru nu ar fi posibil astăzi fără o programare prealabilă.)

I-am explicat că doream să devin doctor. Nu exista altă variantă decât aceea de a amâna să avem copii. Vârstnicul Kimball a ascultat cu atenţie şi apoi, a răspuns cu un glas tandru: «Frate Mason, crezi că Domnul doreşte să încalci una dintre cele mai importante porunci ale Sale ca să poţi deveni doctor? Cu ajutorul Domnului, poţi să ai copii şi să devii şi doctor. Unde-ţi este credinţa?»”.

Vârstnicul Mason a continuat: «Primul nostru copil s-a născut la mai puţin de un an după aceea. Marie şi cu mine am muncit din greu şi Domnul a deschis zăgazurile cerurilor». Soţii Mason au fost binecuvântaţi cu încă doi copii înainte ca dânsul să absolve facultatea de medicină, patru ani mai târziu” („Copiii”, p. 29).

  • Ce vă impresionează în legătură cu această experienţă?

Subliniaţi că faptul de a fi căsătorit este o parte esenţială în ţinerea poruncii de a avea copii. Citiţi următoarea afirmaţie din declaraţia oficială despre familie:

„Copiii au dreptul de a se naşte din părinţi căsătoriţi şi au dreptul de a fi crescuţi de un tată şi o mamă care-şi onorează jurămintele căsătoriei cu toată fidelitatea”.

  • Ce avantaje au copiii când se nasc „din părinţi căsătoriţi”?

  • Ce gânduri şi sentimente aveţi cu privire la a-L ajuta pe Tatăl Ceresc să-Şi îndeplinească planul prin a aduce copii în această lume?

1 Nefi 15:11; Doctrină şi legăminte 29:6

Să căutăm îndrumarea Domnului

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Neil L. Andersen şi invitaţi un cursant să o citească cu glas tare:

Imagine
Vârstnicul Neil L. Andersen

Când să ai un copil şi câţi copii să ai sunt decizii personale care trebuie luate de soţ, soţie şi Domnul. Acestea sunt decizii sacre – decizii care trebuie luate cu ajutorul rugăciunii sincere şi puse în practică având o credinţă mare („Copiii”, p. 28; caractere cursive adăugate).

  • Ce înseamnă că aceste decizii trebuie „puse în practică având o credinţă mare”?

Rugaţi cursanţii să studieze 1 Nefi 15:11 şi Doctrină şi legăminte 29:6 pentru a învăţa câteva principii pe care le pot folosi soţii şi soţiile când caută răspunsuri la întrebări legate de când şi câţi copii să aibă.

  • Ce principii care îi pot ajuta pe soţi şi pe soţii să hotărască când şi câţi copii să aibă aţi găsit în aceste fragmente? (Subliniaţi următorul principiu: Pe măsură ce soţii şi soţiile exercită credinţă şi-L caută pe Domnul în rugăciune, El îi va îndruma în deciziile lor cu privire la faptul de a avea copii.)

  • De ce credeţi că este important ca soţii şi soţiile să se sfătuiască cu Domnul cu privire la aceste lucruri?

Expuneţi declaraţia de mai jos a vârstnicului Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, şi rugaţi un cursant să o citească, cu glas tare:

Imagine
Vârstnicul Dallin H. Oaks

„Câţi copii ar trebui să aibă un cuplu? Atât de mulţi de câţi pot avea grijă! Desigur, a avea grijă de copii înseamnă mai mult decât a le da viaţă pur şi simplu. Copiii trebuie iubiţi, crescuţi, învăţaţi, hrăniţi, îmbrăcaţi, adăpostiţi şi iniţiaţi în capacităţile lor de a fi buni părinţi ei înşişi” („The Great Plan of Happiness”, Ensign, nov. 1993, p. 75).

  • Cum ar putea ajuta învăţăturile preşedintelui Oaks un cuplu să stabilească numărul de copii pe care să îi aibă?

Pe parcursul acestei lecţii, daţi dovadă de sensibilitate faţă de cursanţii care s-ar putea să nu aibă ocazia de a fi părinţi în această viaţă. Vă poate fi de folos declaraţia de mai jos a vârstnicului Neil L. Andersen:

Imagine
Vârstnicul Neil L. Andersen

„A da naştere la copii poate fi… un subiect foarte trist pentru cuplurile neprihănite care se căsătoresc şi află că nu pot avea copiii pe care şi i-au dorit atât de mult sau pentru un soţ şi o soţie care plănuiesc să aibă o familie mare dar care sunt binecuvântaţi cu o familie mai mică.

Nu putem explica întotdeauna dificultăţile din viaţa noastră muritoare. Uneori, viaţa pare foarte nedreaptă – mai ales atunci când dorinţa noastră cea mai mare este să facem exact ce a poruncit Domnul. În calitate de slujitor al Domnului, vă asigur că următoarea promisiune este sigură: «Membrii credincioşi ale căror circumstanţe nu le permit să primească binecuvântările căsătoriei eterne şi ale calităţii de părinte în această viaţă, vor primi toate binecuvântările promise de-a lungul eternităţii, dacă ţin legămintele pe care le-au făcut cu Dumnezeu» [Manualul 2: Administrarea Bisericii (2010), 1.3.3]” („Copiii”, p. 30).

Psalmii 127:3; Doctrină şi legăminte 59:6

Caracterul sacru al vieţii

Invitaţi un cursant să citească, cu glas tare, Psalmii 127:3.

  • Ce înseamnă că „fiii sunt o moştenire de la Domnul”? (Copiii sunt un dar de la Dumnezeu.)

Citiţi următoarele din declaraţia oficială despre familie: „Noi afirmăm că viaţa este sfântă şi că este importantă în planul etern al lui Dumnezeu”. Depuneţi mărturie despre acest principiu: Când înţelegem că fiii şi fiicele sunt daruri de la Dumnezeu, înţelegem mai bine caracterul sacru al vieţii lor. În multe părţi ale lumii, avortul este acceptat şi, în fiecare an, se fac milioane de avorturi. Pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă regula Bisericii în ceea ce priveşte avortul, împărtăşiţi declaraţia de mai jos şi rugaţi cursanţii să asculte în ce împrejurări avortul ar fi justificat:

„Viaţa omului este un dar sacru de la Dumnezeu. Alegerea de a avorta din motive sociale sau de convenienţă este contrară voinţei şi poruncilor lui Dumnezeu… Profeţii din zilele din urmă au denunţat avortul, făcând referire la afirmaţia Domnului: «să nu omori şi nici să nu faci nimic asemănător» (D&L 59:6). Sfatul lor în legătură cu această problemă este clar: Membrii Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă nu trebuie să accepte să se realizeze asupra lor procedura avortului, nu trebuie sa realizeze procedura avortului, nu trebuie să încurajeze avortul, nu trebuie să achite costul acestuia şi nu trebuie să facă aranjamente pentru realizarea unui avort. Membrii Bisericii care încurajează avortul în orice fel, pot fi supuşi măsurilor disciplinare ale Bisericii.

Conducătorii Bisericii au spus că, în unele circumstanţe, avortul poate fi justificat, cum ar fi atunci când sarcina este rezultatul incestului sau al violului, când se apreciază de către o autoritate medicală competentă că viaţa sau sănătatea mamei sunt în pericol sau dacă se apreciază de către o autoritate medicală competentă că fetusul va avea deficienţe severe care nu ar permite copilului să supravieţuiască după naştere. Dar nici măcar aceste circumstanţe nu justifică în mod automat un avort. Persoanele care se află în astfel de împrejurări trebuie să ia avortul în considerare numai după ce s-au consultat cu conducătorii locali ai preoţiei şi după ce au primit confirmare prin rugăciune sinceră” (Gospel Topics, „Abortion (avort)” lds.org/topics).

  • În ce împrejurări excepţionale ar putea fi avortul justificat?

  • Chiar şi în acele împrejurări, al cui sfat trebuie căutat de către persoanele care se gândesc să facă avort?

Împărtăşiţi declaraţia de mai jos pentru a-i ajuta pe cursanţi să înţeleagă faptul că adopţia este o alternativă altruistă la avort:

„Noi… ne exprimăm sprijinul pentru părinţii necăsătoriţi care îşi plasează copiii spre adopţie în cămine cu o mamă şi un tată, în care există stabilitate. De asemenea, ne exprimăm sprijinul pentru mamele şi taţii care adoptă aceşti copii…

A avea o relaţie bazată pe nădejde, învăţare şi consecvenţă atât cu un tată, cât şi cu o mamă este esenţial pentru buna creştere a unui copil. Când aleg să dea spre adopţie, părinţii necăsătoriţi le oferă copiilor lor această binecuvântare importantă. Adopţia este o decizie altruistă, luată din dragoste, care binecuvântează copilul, îi binecuvântează pe părinţii naturali şi pe părinţii adoptivi în această viaţă şi de-a lungul eternităţii” (Declaraţie a Primei Preşedinţii, 4 oct. 2006, citată în Ensign, oct. 2008, p. 37).

În încheierea lecţiei, împărtăşiţi-vă mărturia despre bucuria pe care v-au adus-o copiii în viaţa dumneavoastră. Îndemnaţi-i pe cursanţi să se pregătească fiind demni pentru ocazia sacră de a aduce copii în această lume.

Materiale de citit pentru cursanţi