„O mare comoară”

În anul 1995, la doar două săptămâni după ce Vasile Doru a fost botezat în Montréal, Canada, el a primit o impresie spirituală clară că trebuia să se întoarcă în țara sa, România. „În inima mea, am simțit că Dumnezeu mi-a dat o comoară mare”, a spus Vasile, „și că ar fi frumos din partea mea să mă întorc… și să o împărtășesc celor din țara mea”. Aceasta nu a fost o decizie ușoară; faptul de a ajunge în Canada a fost dificil și el a ezitat la perspectiva de a se întoarce la sărăcia și foametea din România. Vasile a postit și s-a rugat pentru îndrumare. El a întrebat: „Doamne, ce s-a întâmplat?”. „Vine acest lucru de la Tine?” El a primit un răspuns chiar în aceea zi. „Domnul mi-a spus că nu voi avea o familie în Canada”, și-a amintit Vasile, „și că soția mea mă așteaptă în România”. El s-a hotărât să plece după încă un an. În acea perioadă, el a economisit bani, a slujit ca misionar la nivel de țăruș, a primit Preoția lui Melhisedec, și-a primit binecuvântarea patriarhală și a mers la templu pentru a-și primi înzestrarea. În luna noiembrie a anului 1996, Vasile s-a mutat la București și și-a început slujirea în Biserica de acolo.

În luna iunie a anului 1998, în timp ce conducea o seară la gura sobei, Vasile a văzut o femeie din ramură care a sosit târziu cu o prietenă pe care nu o văzuse înainte. După adunare, Vasile a cunoscut-o pe prietenă, Ana-Maria, care participase la câteva adunări ale Bisericii căutând adevărul. „Nicăieri nu am simțit ce am simțit aici”, a spus ea. „Am fost primită cu multă dragoste.” După experiența ei de la adunarea la gura sobei, ea era aproape convinsă că trebuie să se alăture Bisericii. Anei-Maria îi plăcea să participe la adunările Bisericii și să-i asculte pe oameni împărtășindu-și mărturiile, dar se întreba dacă ea va avea vreodată curajul să facă la fel. În luna noiembrie a acelui an, Vasile a botezat-o pe Ana-Maria. Când data se apropia, Ana-Maria a fost invitată să-și împărtășească mărturia în public pentru prima dată. Deși a avut emoții, ea s-a rugat și a primit o binecuvântare a preoției de la Vasile. Când momentul a sosit, ea a vorbit cu ușurință timp de 15 minute. O săptămână mai târziu, Vasile și Ana-Maria s-au căsătorit.

Vasile și Ana-Maria s-au sprijinit unul pe cealalt în slujirea lor din cadrul Bisericii și în obiectivele lor spirituale. Prima chemare a Anei-Maria a fost de a preda copiilor de la Societatea Primară. Ea a descoperit că slujirea ei i-a întărit credința. „Am progresat, de asemenea, din punct de vedere spiritual și am învățat cum să mă iert pe mine însămi”, și-a amintit ea. În același timp, Vasile a slujit în calitate de președinte la nivel de district, îndeplinindu-și dorința de a împărtăși Evanghelia în România. Uneori, slujirea sa misionară însemna botezarea noilor convertiți, dar, mai des, însemna doar să-i ajute cu dragoste pe cei din jurul său. De exemplu, într-o zi la serviciu, o femeie plângea și Vasile i-a oferit cuvinte de alinare. El i-a spus: „[Domnul] trăiește. El te iubește. El dorește ca tu să ai pace”.

Imagine

familia Doru

În luna aprilie a anului 2000, Vasile și Ana-Maria au călătorit împreună cu primul lor copil la Templul Freiberg, Germania, pentru a fi pecetluiți pentru eternitate. Ei s-au bucurat să crească o nouă generație în Biserică. Vasile a spus: „O bucurie imensă îmi umple inima văzând creșterea împărăției restaurate a Domnului pe pământul românesc”.