Jurnal, 9-11 noiembrie 1835

Gândindu-mă foarte mult la subiectul religiei și analizând diferitele sisteme care le erau predicate copiilor oamenilor, nu știam cine avea dreptate sau cine greșea. Și considerând că era foarte important să cunosc adevărul în ceea ce privește lucrurile care au consecințe eterne, fiind astfel nedumerit în mintea mea, m-am retras într-o dumbravă liniștită și am îngenuncheat înaintea Domnului, dându-mi seama că El a spus (dacă Biblia este adevărată): „Cereți și veți primi; bateți și vi se va deschide, căutați, și veți găsi” și, iarăși, „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată”.

În acel moment, ceea ce îmi doream cel mai mult era să primesc informații și, fiind foarte hotărât să le obțin, L-am chemat pe Domnul pentru prima dată în locul menționat mai sus. Sau, cu alte cuvinte, am încercat, fără să reușesc, să mă rog; limba părea că mi se umflă în gură ca să nu pot vorbi. Am auzit un zgomot în spatele meu, ca al unei persoane care se îndrepta spre mine. Am încercat din nou, dar nu m-am putut ruga. Zgomotul pașilor părea să se apropie. Am sărit în picioare și m-am uitat în jur, dar nu am văzut nicio persoană sau lucru care să poată să producă zgomotul mersului.

Am îngenuncheat din nou. Gura mi s-a deschis și limba mi-a fost dezlegată și l-am chemat pe Domnul în rugăciune fierbinte. Un stâlp de foc a apărut deasupra capului meu. În acel moment, s-a oprit deasupra mea și m-a umplut cu o bucurie de negrăit. Un personaj a apărut în mijlocul acestui stâlp de foc, care se răspândea împrejur și, cu toate acestea, nimic nu ardea. La scurt timp, a apărut un alt personaj, la fel ca primul. El mi-a spus: „Păcatele îți sunt iertate”. El mi-a depus mărturie că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Și am văzut mulți îngeri în această viziune. Aveam aproape paisprezece ani când am primit această primă viziune.