Zeciuiala, o lege dată pentru protecţia şi progresul nostru

La începutul lunii mai a anului 1899, preşedintele Lorenzo Snow a simţit îndemnul de a vizita oraşul St. George şi alte aşezări din sudul statului Utah. El a organizat repede un grup de oameni, inclusiv câteva autorităţi generale, să-l însoţească în lunga sa călătorie.

Când preşedintele Snow a făcut pregătirile pentru călătorie, el nu a spus nimănui motivul pentru care făceau această călătorie – el însuşi necunoscându-l. El a spus mai târziu: „Când am plecat din Salt Lake, nu am ştiut motivul exact pentru care urma să vizităm aceste aşezări din sud”¹. Dar, pe 17 mai, la scurt timp după ce grupul a sosit în St. George, voia Domnului a fost „manifestată deplin în mod clar” profetului Său.² Într-o adunare care a avut loc la data de 18 mai 1899, preşedintele Snow a declarat:

„Cuvântul Domnului pentru dumneavoastră, dragii mei fraţi şi dragile mele surori, este acela că trebuie să trăiţi în acord cu ceea ce vi se cere în calitatea dumneavoastră de popor ce are la dispoziţia sa această perspectivă a exaltării şi slavei. Despre ce este vorba? Ei bine, este vorba despre un lucru care v-a fost repetat constant până când, poate, v-aţi săturat să-l tot auziţi… Cuvântul Domnului pentru dumneavoastră nu are nimic nou; este pur şi simplu acesta: A SOSIT TIMPUL CA FIECARE SFÂNT DIN ZILELE DIN URMĂ, CARE DOREŞTE SĂ FIE PREGĂTIT PENTRU VIITOR ŞI CARE DOREŞTE SĂ-ŞI AIBĂ PICIOARELE BINE FIXATE PE O TEMELIE CORESPUNZĂTOARE, SĂ FACĂ VOIA DOMNULUI ŞI SĂ-ŞI PLĂTEASCĂ ZECIUIALA ÎN ÎNTREGIME. Acesta este cuvântul Domnului către dumneavoastră şi va fi cuvântul Domnului către fiecare aşezare din întregul ţinut al Sionului. După ce ne vom despărţi şi vă veţi putea gândi la ce v-am spus, veţi vedea că a venit timpul ca fiecare om să-şi asume răspunderea şi să-şi plătească zeciuiala integral. Domnul ne-a binecuvântat şi a avut milă de noi în trecut; dar a sosit vremea când Domnul doreşte ca noi să ne asumăm răspunderea, să facem ceea ce El a poruncit şi să nu mai amânăm. Ceea ce vă spun dumneavoastră, în acest ţăruş al Sionului, voi spune în fiecare ţăruş al Sionului care a fost organizat. Nimeni dintre cei care îmi aud cuvintele pe care le rostesc acum nu va fi mulţumit dacă nu-şi va plăti zeciuiala integral”³.

În cei 50 de ani în care a slujit înainte în calitate de apostol, preşedintele Snow a menţionat rareori legea zeciuielii în cuvântările sale. Acel lucru s-a schimbat în St. George, Utah, datorită revelaţiei pe care a primit-o. El a spus mai târziu: „Nu am avut niciodată o revelaţie atât de clară ca [revelaţia] pe care am primit-o cu privire la acest subiect al zeciuielii”⁴. Din St. George, el şi tovarăşii săi de călătorie au mers din oraş în oraş în partea de sud a statului Utah şi în drumul lor înapoi spre casă, în oraşul Salt Lake, desfăşurând 24 de adunări. Preşedintele Snow a rostit 26 de cuvântări. De fiecare dată când a vorbit, el i-a sfătuit pe sfinţi să se supună legii zeciuielii.

Grupul s-a întors în oraşul Salt Lake pe 27 mai. Un reporter a remarcat: „Preşedintele pare să fie mai plin de vigoare şi mai energic acum decât a fost în ziua când a plecat din Salt Lake”. Răspunzând unei remarci că „[făcuse] faţă călătoriei neaşteptat de bine”, profetul în vârstă de 85 de ani a spus: „Da, aşa spun toţi… Călătoria mi-a prins bine. Niciodată în viaţa mea nu m-am simţit atât de bine. Simt că Domnul mă sprijină ca răspuns la rugăciunile sfinţilor”⁵.

Pe lângă remarcile pe care le-a făcut cu privire la sănătatea sa, el a împărtăşit sentimentele sale despre credinţa şi neprihănirea sfinţilor din sudul statului Utah. El a spus că împreună cu tovarăşii săi de călătorie au fost primiţi „cu cele mai sincere manifestări de bucurie şi apreciere”⁶. El a transmis că, atunci când i-a sfătuit pe sfinţi să se supună legii zeciuielii, „Spiritul Domnul S-a revărsat asupra oamenilor şi ei s-au bucurat foarte mult şi au hotărât în inimile lor să se supună întocmai literei şi spiritului acestui principiu”⁷. Răspunzând la o întrebare despre situaţia generală a oamenilor, el a spus: „Trăiesc în case confortabile, se îmbracă deosebit de bine şi par să aibă roade din belşug pentru a mânca şi a bea. În ţăruşul St. George, oamenii suferă de [o] secetă mare, cea mai mare secetă care a lovit vreodată regiunea, dar ei au credinţa că, în curând, vor avea parte de ploaie”⁸.

În zilele de 29 şi 30 mai, preşedintele Snow a rostit două cuvântări despre legea zeciuielii; prima, pentru conducătoarele generale ale Asociaţiei Progresului Comun al Tinerelor Fete şi, a doua, pentru conducătorii Asociaţiei Progresului Comun al Tinerilor Băieţi.⁹ La încheierea celei de-a doua cuvântări, vârstnicul B. H. Roberts, din Cei Şaptezeci, a prezentat următoarea rezoluţie, care a fost susţinută în unanimitate de toţi cei prezenţi: „S-a decis ca noi să acceptăm doctrina zeciuielii, aşa cum tocmai ne-a fost prezentată de preşedintele Snow, ca fiind cuvântul şi voia Domnului cu privire la noi şi o acceptăm cu toată inima; ne vom supune ei şi vom face tot ce ne stă în putinţă să îi ajutăm pe sfinţii din zilele din urmă să facă la fel”.¹⁰ În data de 2 iulie, toate autorităţile generale şi reprezentanţi ai tuturor ţăruşilor şi episcopiilor din Biserică au participat la o adunare solemnă în templul din Salt Lake, după ce, în prealabil, s-au pregătit pentru adunare postind şi rugându-se. Acolo, ei au acceptat, în unanimitate, aceeaşi rezoluţie.¹¹ Preşedintele Snow a fost el însuşi fidel acestei rezoluţii propovăduind legea zeciuielii în mulţi ţăruşi şi îndrumându-i pe alţi conducători ai Bisericii în eforturile lor de a face acelaşi lucru.

În lunile care au urmat vizitei preşedintelui Snow în sudul statului Utah, i s-a adus la cunoştinţă faptul că sfinţii din zilele din urmă şi-au reînnoit angajamentul privind supunerea faţă de legea zeciuielii. Această veste i-a adus „cea mai mare bucurie şi satisfacţie”¹², căci el ştia că, prin supunere continuă faţă de această lege, „binecuvântările Celui Preaînalt [aveau] să fie revărsate asupra acestui popor, iar Biserica [avea] să progreseze cu o forţă şi o viteză nemaiîntâlnite până atunci”¹³.

Preşedintele Snow i-a încredinţat pe sfinţi, în repetate rânduri, că fiecare dintre ei va fi binecuvântat, atât temporal, cât şi spiritual, dacă se supuneau legii zeciuielii.¹⁴ O parte a acelei promisiuni s-a îndeplinit în luna august a anului 1899, când locuitorii din St. George au scăpat, pentru o perioadă, de secetă; credinţa lor a fost răsplătită cu precipitaţii care au acoperit pământul cu un strat de 7,44 cm de apă, mai mult decât avuseseră parte în toate cele 13 luni anterioare.¹⁵ Preşedintele Snow a promis, de asemenea, că supunerea faţă de legea zeciuielii va binecuvânta întreaga Biserică. El a fost sigur că zeciuielile celor credincioşi vor ajuta Biserica să se elibereze de datorii, care, în mare parte, au fost rezultatul persecuţiei.¹⁶ Acea promisiune s-a îndeplinit în anul 1906, la cinci ani după decesul său. La Conferinţa Generală din luna aprilie a anului 1907, preşedintele Joseph F. Smith a anunţat:

„Nu cred că a existat vreo perioadă în istoria Bisericii în care legea zeciuielii să fi fost respectată la un nivel atât de general şi cu atâta corectitudine cum este respectată în ultimul timp de sfinţii din zilele din urmă. Zeciuielile plătite de oameni în anul 1906 au depăşit zeciuiala din oricare alt an. Acest lucru este o dovadă bună că sfinţii din zilele din urmă îşi fac datoria, că au credinţă în Evanghelie, că sunt dornici să ţină poruncile lui Dumnezeu şi că se supun legii zeciuielii cu mai multă credinţă decât au făcut-o, probabil, înainte. Vreau să vă mai spun un alt lucru pentru a vă felicita şi anume că am reuşit, prin binecuvântarea Domnului şi prin credinţa sfinţilor de a-şi plăti zeciuiala, să plătim toate datoriile Bisericii. Astăzi, Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă nu datorează nicio sumă de bani pe care să n-o poată plăti imediat. În cele din urmă, avem posibilitatea de a evita datoriile. Nu trebuie să mai împrumutăm şi nici nu va mai trebui să facem acest lucru dacă sfinţii din zilele din urmă continuă să trăiască în acord cu religia lor şi să se supună acestei legi a zeciuielii”¹⁷. (Vezi sugestia 1 de la pagina 172.)

Gândiţi-vă la aceste idei în timp ce studiaţi acest capitol sau când vă pregătiţi să predaţi. Pentru ajutor suplimentar, vedeţi paginile v–vii.

1. Recapitulaţi povestirea preşedintelui Snow despre primirea revelaţiei privind zeciuiala (paginile 163–167). Gândiţi-vă la dorinţa sa de a călători la St. George şi la hotărârea oamenilor de a se supune legii zeciuielii. Ce putem învăţa din această relatare?

2. În ce fel zeciuiala „nu este o lege dificilă”? (Pentru unele exemple, vezi paginile 167–169.) De ce unii oameni pot crede că legea zeciuielii este o lege dificil de urmat? Cum ar putea ajuta învăţăturile preşedintelui Snow pe cineva să dobândească o mărturie cu privire la plata zeciuielii?

3. Studiaţi secţiunea de la pagina 169. Care sunt unele dintre binecuvântările pe care dumneavoastră şi cei dragi ai dumneavoastră le-aţi primit datorită clădirilor şi programelor finanţate prin intermediul zeciuielii? De ce plata zeciuielii este un privilegiu?

4. Preşedintele Snow a mărturisit că vom fi binecuvântaţi dacă ne supunem legii zeciuielii (paginile 170–172). Care sunt câteva dintre binecuvântările pe care le-aţi primit în viaţa dumneavoastră datorită legii zeciuielii? Care sunt câteva dintre binecuvântările pe care le-au primit membrii familiei şi prietenii dumneavoastră în vieţile lor?

5. Gândiţi-vă la sfatul preşedintelui Snow adresat părinţilor şi învăţătorilor (pagina 172). De ce credeţi că este important pentru copii să-şi plătească zeciuiala, „indiferent cât de mică ar fi aceasta”? Care sunt câteva dintre modurile prin care îi putem învăţa pe copii să plătească zeciuiala şi alte donaţii?

Scripturi suplimentare: Maleahi 3:8–10; D&L 64:23; 119:1–7