O oaste cerească din zilele noastre
Bună seara, dragii mei frați și dragile mele surori! Mă simt binecuvântat că am ocazia să vă vorbesc în această seară, în timp ce sărbătorim cel mai glorios eveniment din istoria omenirii – venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu. Nașterea, viața și ispășirea lui Hristos sunt darul Tatălui nostru Ceresc pentru fiecare dintre noi.
În timp ce sărbătorim nașterea Salvatorului în această perioadă plină de bucurie a anului, dragostea trainică și nesfârșită a lui Dumnezeu pare să ne umple sufletele și mai din plin, ajutându-ne să ne îndreptăm inima către familia, prietenii și vecinii noștri și ajutându-ne să fim mai atenți la cei care poate se simt singuri, izolați sau care au nevoie de alinare și pace.
Am fost mereu impresionat de faptul că, prin relatarea evenimentelor despre nașterea Salvatorului, Evanghelia după Luca împărtășește mai multe exemple în care este oferită alinare și pace acelora care se aflau în aceste circumstanțe. Astfel de exemple pot fi observate când Tatăl nostru Ceresc iubitor Și-a trimis îngerii să viziteze păstorii care erau izolați din punct de vedere social, în timpul nopții, pentru a anunța nașterea Fiului Său și când păstorii, pe urmă, i-au vizitat pe Maria și Iosif, care se îngrijau de noul lor născut departe de casa lor din Galilea.
Călătoria lungă a lui Iosif și a Mariei din Nazaret la Betleem pentru a fi înscriși pentru recensământ nu a fost o simplă întâmplare, pentru că, timp de secole, a fost profețit de profeții din vechime că Salvatorul lumii avea să Se nască în Betleem, cetatea lui David.1 Vedem că Tatăl nostru Ceresc a cunoscut foarte bine toate detaliile privind nașterea Singurul Său Fiu Născut și a fost foarte implicat în acestea. „Pe când erau ei acolo, s-a împlinit vremea când trebuia să nască Maria.”2
Când mă gândesc la circumstanțele sociale ale păstorilor și ale tânărului cuplu, Maria și Iosif, mă gândesc cum faptul că păstorilor li s-a arătat o oaste cerească pe câmp și faptul că păstorii au mers la Maria și Iosif au adus alinare, pace și bucurie în viața fiecăruia.
Pentru păstori, poate că îngerii le-au adus alinarea de care aveau nevoie, aceea că Dumnezeu îi cunoștea și vedea valoarea lor, astfel încât să fie primii martori aleși ai Mielului lui Dumnezeu cel nou născut. Pentru Maria și Iosif, poate că păstorii au adus alinarea de care aveau mare nevoie, aceea că alții știau de miracolul divin pe care îl trăiau ei.3
Cu siguranță, și în zilele noastre sunt printre noi păstori – bărbați și femei care lucrează până seara târziu și până la primele ore ale dimineții pentru a avea un venit. Printre acești păstori din zilele noastre se pot număra paznicii, personalul de la spitale și de la urgențe, angajații magazinelor și benzinăriilor deschise toată noaptea și echipele de transmitere a știrilor. Uneori, cei care lucrează în tură de noapte se pot simți excluși de la interacțiunile sociale cu cei care de obicei lucrează la ore obișnuite în zilele lucrătoare. Pe lângă aceasta, și în zilele noastre, există persoane precum Iosif și Maria care s-au mutat din țara lor natală și care încearcă să se adapteze la o nouă viață în timp ce sărbătoresc zile importante precum Crăciunul, zile de naștere, căsătorii și comemorează decese.
Pe măsură ce se apropie Crăciunul, mă întreb dacă putem să devenim mai asemănători oștii cerești vizitându-i pe păstorii din zilele noastre pentru a le oferi vestea bună despre Hristos, pace și alinare. Și mă întreb, dacă putem să devenim mai asemănători păstorilor acceptând chemarea de a vizita și a sluji persoanelor ca Iosif și Maria din zilele noastre și din cartierele și comunitățile noastre, oferind confirmarea că Dumnezeu îi iubește și veghează asupra lor și Se îngrijește de ei.
În diferite ocazii, familia mea și cu mine am trăit aceste sentimente de alinare și pace care pot fi aduse de o oaste cerească din zilele noastre. În această seară, doresc să reflectez la una dintre acele ocazii. În anul 2003, ne-am mutat din țara noastră natală în Utah. În acea iarnă, am avut parte de una dintre cele mai mari furtuni de zăpadă care au avut loc în Utah în ultimii ani. Nu mai văzusem niciodată nimic asemănător cu aceasta, fiind crescuți printre palmieri și plaje cu nisip. Casa noastră se afla într-un colț pe un deal în Bountiful, care avea un trotuar foarte lung. Când a început să ningă, soția mea a început cu mult curaj să curețe zăpada de pe alee și de pe trotuare cu mașina de curățat zăpada, pentru că alunecasem pe gheață și îmi fracturasem încheietura mâinii cu câteva zile înainte, când urcam pe o alee pentru a-l vizita pe unul dintre vecinii noștri. În urma acelui accident, a trebuit să fiu operat și am avut brațul în ghips timp de câteva luni. După ce a început să curețe zăpada în zonă, pentru prima dată în viață, draga mea soție habar n-avea că trebuia să schimbe direcția paletei după ce curăța o parte a aleii. Așadar, când s-a dus să curețe cealaltă parte, paleta evacua zăpada în zona curățată. A continuat așa, fără niciun rezultat. Ce încurcătură! Din cauza faptului că a fost expusă la aerul rece o perioadă îndelungată, i s-au infectat ambele urechi și a fost aproape complet surdă două luni. În același timp, băiatul meu în vârstă de șaisprezece ani s-a lovit la spate în timp ce se dădea cu sania și a trebuit să stea în pat pentru ca rana să i se poată vindeca. Astfel, cineva era imobilizat la pat, altcineva era surd, altul era cu mâna în ghips și cu toții înghețam de frig. Sunt sigur că vecinii noștri erau impresionați de starea noastră. Într-o dimineață geroasă, devreme, în jurul orei cinci, m-am trezit din cauza zgomotului unei mașini de curățat zăpada care se auzea de afară. M-am uitat pe fereastră și pe partea cealaltă a străzii mi-am văzut vecinul, pe fratele Blaine Williams. Având aproape șaptezeci de ani, și-a părăsit casa călduroasă și confortabilă și a venit discret și ne-a curățat aleea și trotuarul, știind că noi nu puteam să facem aceasta. Și la fel cum el a venit în felul său discret și simplu, un alt prieten, fratele Daniel Almeida, a venit pe neașteptate la noi acasă pentru a mă duce cu mașina în Salt Lake, la locul meu de muncă, deoarece nu puteam să conduc având mâna în ghipsul greoi. Cu bunătate și discreție, ei au fost alături de mine în fiecare dimineață până când membrii familiei mele s-au vindecat și am putut din nou să facem lucrurile de unii singuri. În acea perioadă rece a Crăciunului din anul 2003, acești frați asemănători îngerilor ne-au fost trimiși, tot așa cum îngerii au fost trimiși să le slujească păstorilor umili din vechime. Acești doi frați au urmat exemplul Salvatorului nostru și s-au gândit la nevoile noastre înainte să se gândească la ale lor.
Dragi frați și surori, viața Salvatorului a fost exemplul perfect de dragoste și bunătate față de oameni. Pentru El, ceilalți au fost întotdeauna mai importanți decât El Însuși. Faptele Sale altruiste au fost exprimate în tot ceea ce a făcut în fiecare zi a vieții Sale și nu au fost limitate la vreo perioadă sau sărbătoare. Pe măsură ce ne îndreptăm inima către alții precum a făcut Salvatorul, vă promit că vom înțelege mai bine însemnătatea Crăciunului. În timp ce facem aceasta, vă promit că vom găsi ocazii nelimitate de a sluji cu discreție și bunătate oamenilor care au nevoie de noi. Acest lucru ne va ajuta să ajungem să-L cunoaștem mai bine pe Salvator, să ne găsim pacea pe pământ și să avem intenții bune față de oameni, lucruri care, în mare măsură, duc la dragostea, pacea și tăria reînnoite pe care le putem simți și împărtăși altora. În timp ce pășim pe urmele Salvatorului, fie ca noi să auzim mereu sunetul pașilor Săi și să ne întindem mâinile către mâinile sigure ale Tâmplarului. În timp ce Îl căutăm pe Salvator în tot ceea ce facem, Crăciunul nu va fi doar o zi sau o perioadă, ci va fi o stare a inimii și a minții, iar bucuria și dragostea pe care le simțiți de Crăciun vor rămâne mereu aproape de dumneavoastră. Depun mărturie că Isus Hristos, pruncul născut în Betleem, este de fapt Salvatorul și Mântuitorul lumii.
Crăciun fericit tuturor! Spun aceste lucruri în numele lui Isus Hristos, amin.