Daruri spirituale mai puțin evidente

Când eram mică, cea mai bună parte a Crăciunului era sosirea bunicii și bunicului Lundgren. În fiecare an, ei făceau un drum lung cu o mașină veche pentru a ne vizita. Noi îi iubeam și iubeam clătitele suedeze ale bunicii – făcute cu smântână proaspătă, pe care o aducea cu ea de la un fermier local din orașul în care locuia ea. Stătea lângă aragaz ore întregi făcând clătite până când nu mai puteam mânca nicio bucățică. Acum, încă două generații de copii au crescut ospătându-se din acele clătite suedeze. Și, de fiecare dată când le facem, ne aducem aminte de bunica Lundgren și darul ei făcut din dragoste.

Unele dintre cele mai bune daruri sunt darurile care constau din timpul și talentele noastre. Eu cred că aceste daruri sunt daruri sfinte.

Aceasta este o perioadă în care anticipăm daruri noi. Dar, în seara aceasta, haideți să ne oprim pentru a ne gândi la daruri care v-au fost deja oferite – și la cine le-a oferit și de ce.

Dumnezeu ne-a dat daruri fiecăruia dintre noi. Poate nu simțiți că aveți daruri, dar dumneavoastră aveți daruri spirituale de la Dumnezeu, astfel încât să puteți binecuvânta pe alții și să vă puteți apropia de El.¹

Ce daruri v-a oferit Dumnezeu?

Să fiu sinceră, nu m-am văzut niciodată o persoană cu daruri sau talentată. Nu am talent de cântăreață, sau dansatoare, sau atletă, sau artistă, sau matematiciană, sau… sau… sunt doar foarte… normală.

Uneori, am privit la darurile mari ale altora și m-am simțit mică. Dar am învățat cât de inutile și chiar distructive sunt astfel de comparații. Mai important este faptul că am ajuns să recunosc puterea sacră a „darurilor spirituale mai puțin evidente” ale lui Dumnezeu și să mă bucur de acestea ca dovadă a dragostei și încrederii Sale.

Vârstnicul Marvin J. Ashton ne-a învățat că darurile spirituale ale lui Dumnezeu le includ pe cele care sunt „mai puțin evidente”, inclusiv „darul de a întreba; darul de a asculta; darul de a auzi și de a folosi un glas slab și liniștit; darul de a putea plânge; darul de a evita cearta; darul de a fi plăcut… darul de a căuta ceea ce este neprihănit; darul de a nu judeca; darul de a-L căuta pe Dumnezeu pentru îndrumare; darul de a fi ucenic; darul de a avea grijă de alții; darul de a putea cugeta; darul de a spune rugăciuni”².

Vă ajută această listă să vă vedeți darurile într-o lumină nouă? Pe mine mă ajută.

Aceste daruri liniștite fac tot atât de mult pentru a-i înălța pe copiii lui Dumnezeu precum altele pe care le recunoaștem și le sărbătorim mai des³ – daruri liniștite care ne ajută să ne îndeplinim cele mai importante scopuri în viață. Dar, din nefericire, uneori ne ascundem darurile și nu le apreciem sau împărtășim, temându-ne că nu sunt atât de rafinate, perfecte sau atrăgătoare cum am dori noi să fie.

Când nu apreciem aceste daruri spirituale mai puțin evidente, pierdem o ocazie de a-i înălța pe copiii Săi și pierdem o ocazie de a simți dragostea lui Dumnezeu.⁴

Permiteți-mi să vă arăt un alt dar – un dar de la bunicul Lundgren. Bunicul și-a dorit întotdeauna să cânte la vioară. Cu toate acestea, această vioară a stat nefolosită și plină de praf pe raftul lui și, apoi, pe al meu, timp de mulți ani – muzica din aceste corzi amuțind.

Comparați acest lucru cu vioara nepoatei mele, în vârstă de șase ani, Scarlett. Ea are să împărtășească un dar în seara aceasta.

[Scarlett playing the violin]

Mulțumesc, Scarlett. A fost foarte frumos. Te iubesc.

Darurile noastre de la Tatăl Ceresc sunt menite să fie împărtășite. Vioara lui Scarlett nu este scumpă și am putea găsi imperfecțiuni în ceea ce privește instrumentul sau tehnica, dar, deoarece ea a cântat din inimă, a oferit un dar și a adus bucurie.

Nu lăsați ca darurile lui Dumnezeu pentru voi, chiar și cele care sunt mai puțin evidente, să rămână nefolosite sau neapreciate. Luați de pe raft darurile pe care El vi le-a făcut. Dacă le-ați păstrat pentru că v-ați îndoit de dumneavoastră, scuturați praful de pe ele și încercați. Oferiți-le lui Dumnezeu și copiilor Săi. Darurile pe care le avem de la Tatăl nostru Ceresc sunt menite să fie folosite și împărtășite. Toate darurile dumneavoastră primite de la Dumnezeu, oricât de imperfecte ar fi, vă aduc bucurie și sunt, când sunt oferite Lui, un imn de slavă.

Luați darul dumneavoastră de a asculta cu dragoste și vizitați un prieten singur. Aveți darul de a evita cearta și de a fi agreabil? Nu a fost niciodată mai multă nevoie de aceste daruri. Oferiți-le familiei dumneavoastră, prietenilor și vecinilor. Spuneți unei persoane care luptă cu greutăți că o iubiți și invitați-o la masa dumneavoastră din bucătărie. Predați o lecție inspirată. Scrieți un bilet amabil. Folosiți-vă darurile de a ajuta și a clădi Sionul ajutând oamenii din jurul dumneavoastră. Dumnezeu are nevoie de toate felurile de oameni. El le-a oferit tuturor daruri pentru a-i înălța pe copiii Săi. Nu lăsați muzica din interiorul dumneavoastră neauzită, îmbrățișarea nedată și iertarea neoferită.

În perioada Crăciunului din anul 1832, sfinții de la începuturi, care se confruntau cu probleme, s-au confruntat cu tulburări civile și politice. Profetul Joseph Smith tocmai profețise un război civil.⁵ O astfel de veste nu aduce bucurie.

Dar, în data de 27 decembrie, Joseph a primit o altă revelație – un „[mesaj] de pace” de la Domnul.⁶ În aceste vremuri grele, Domnul i-a amintit lui Joseph de darurile pe care le oferise sfinților Săi – cel mai important, darul Salvatorului Isus Hristos și speranța vieții eterne.

Modul de a te bucura de acea perioadă a Crăciunului a fost de a vedea și a primi darurile lui Dumnezeu; dintre care primul și cel mai important este „darul fără de seamăn”⁷ al unui Salvator. Același lucru este adevărat și în această perioadă a Crăciunului.

În revelația pe care a primit-o Joseph, Domnul i-a adresat următoarea întrebare:

„Pentru că, la ce îi servește unui om dacă i se acordă un dar, și el nu primește darul? Iată, el nu se bucură de ceea ce i se dă lui, nici de acela care îi dă darul”⁸.

Sper ca fiecare dintre noi să poată recunoaște și primi darurile pe care ni le-a dat Dumnezeu – dar sper, în special, să putem, fiecare, să ne bucurăm în Dumnezeu, Cel care oferă aceste daruri.

Sunt recunoscătoare pentru darul fără seamăn al Fiului Său – un Fiu care a venit pe pământ ca Prunc, înfășat de o mamă tânără și așezat într-o iesle. Un Copil care avea să învețe rând după rând și să crească în har după har până când Și-a dat viața ca jertfă pentru păcatele mele. Pentru păcatele dumneavoastră. Pentru păcatele tuturor celor care au trăit sau vor trăi vreodată pe pământ.

Cântăm cuvintele unui imn foarte iubit:

„E bucurie în lume. Pe Domn Îl așteaptă! Toată lumea se pregătește.”⁹

Darul lui Isus Hristosul a fost oferit, și cu ce preț! Întrebarea este, Îl vom primi noi? Îl vom lăsa noi să intre și să aibă întâietate? Cum?

Depun mărturie că primindu-L pe Împăratul nostru și darurile Sale vom avea parte de bucurie adevărată – bucurie către lume și bucurie în lume.

„Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul nespus de mare”¹⁰ al Fiului Său, în numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.