Femei sigure
Femeile sigure sunt ucenice a căror viață este centrată asupra Salvatorului Isus Hristos și care au speranță prin promisiunea sacrificiului Său ispășitor.
Dragile mele surori, vă iubim foarte mult și vă mulțumim pentru răspusul dumneavoastră plin de generozitate și entuziasm față de invitația Primei Președinții și efortul #AmFostStrăin. Vă rog să continuați să vă rugați, să ascultați șoaptele Spiritului și să acționați conform îndemnurilor pe care le primiți.
Când călătoresc pe plan local sau în întreaga lume, nu este neobișnuit ca cineva să-mi adreseze întrebarea: „Vă amintiți de mine?”. Pentru că sunt extrem de imperfectă, trebuie să recunosc că deseori nu pot să-mi amintesc nume. Cu toate acestea, îmi amintesc foarte bine dragostea adevărată pe care Tatăl Ceresc mi-a permis să o simt atunci când îi întâlnesc pe prețioșii Săi fii și prețioasele Sale fiice.
Recent, am avut ocazia să vizitez câteva femei iubite, care se află în închisoare. În timp ce ne luam un sincer rămas bun, o femeie dragă a stăruit: „Sora Burton, vă rog să nu ne uitați”. În timp ce vă voi împărtăși câteva gânduri, sper că ea și alte persoane care doresc să nu fie uitate vor simți că nu le-am uitat.
Femei sigure din zilele Salvatorului: concentrate asupra Salvatorului Isus Hristos
Surorile noastre din toate timpurile au demonstrat modelul plin de credință al uceniciei, pe care și noi ne străduim să-l demonstrăm. „Noul Testament cuprinde relatări despre femei [sigure], numite sau nenumite, care au exercitat credință în Isus Hristos [și în ispășirea Sa], și-au însușit învățăturile Sale și au trăit conform acestora și au depus mărturie despre slujirea Sa, miracolele Sale și măreția Sa. Aceste femei au devenit ucenice exemplare și martore importante ale lucrării de salvare”1.
Gândiți-vă la aceste relatări din cartea lui Luca. Prima relatare a avut loc în timpul slujirii Salvatorului:
„Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate și din sat în sat și propovăduia și vestea Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
și mai erau și niște femei … Maria, zisă Magdalena … Ioana … Susana și multe altele, care-L ajutau cu ce aveau”2.
Următoarea relatare a avut loc după învierea Sa:
„Ba încă niște femei … s-au dus dis-de-dimineață la mormânt,
nu I-au găsit trupul, și au venit și au spus că ar fi văzut și o vedenie de îngeri, care ziceau că El este viu”3.
Am citit și am trecut pe lângă expresia „niște femei”, de multe ori înainte, dar până de curând am omis să acord destulă atenție caracterului femeilor menționate acolo. În timp ce am meditat cu mai multă atenție la aceste relatări, a devenit evident pentru mine că aceste femei ar putea fi numite femei sigure, în sensul că sunt „convinse”, „pozitive”, „încrezătoare”, „ferme”, „hotărâte” și „demne de încredere”.4
În timp ce mă gândeam la acești termeni descriptivi puternici, mi-am amintit de două dintre acele femei sigure din Noul Testament, care au depus mărturii pozitive, ferme, hotărâte și sigure despre Salvator. Cu toate că ele, la fel ca noi, au fost femei imperfecte, mărturia lor ne inspiră.
Vă amintiți de femeia al cărei nume nu-l cunoaștem, care era la fântână și care i-a invitat pe alții să vină și să vadă ce aflase ea despre Salvator? Ea și-a depus mărturia sigură sub forma unei întrebări: „Nu cumva este acesta Hristosul?”5. Mărturia și invitația ei au fost atât de convingătoare încât „mulți … au crezut în Isus”6.
După moartea fratelui ei, Lazăr, Marta, ucenica și prietena iubită a Domnului, a declarat cu ceea ce trebuie să fi fost o intensă emoție: „Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu!”. Gândiți-vă la siguranța cu care a continuat: „Dar și acum, știu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îți va da Dumnezeu”. Mai departe, ea a mărturisit: „Cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care trebuia să vină în lume”7.
De la aceste surori, învățăm că femeile sigure sunt ucenice a căror viață este centrată asupra Salvatorului Isus Hristos și care au speranță prin promisiunea sacrificiului Său ispășitor.
Femei sigure care și-au ținut legămintele în timpul restaurării: pregătite să facă sacrificii
În vechime, femei sigure au făcut sacrificii în timp ce au depus mărturie despre învățăturile lui Isus și au trăit conform acestora. Femei sigure din primele zile ale restaurării au făcut la fel. Drusilla Hendricks și familia ei au fost printre cei care, fiind noi convertiți, au suferit în timpul persecutării sfinților în ținutul Clay, Missouri. Soțul ei a rămas paralizat pe viață după bătălia de la Croocked River. Ea a trebuit să aibă grijă de el și să asigure cele necesare familiei.
„Într-o perioadă deosebit de grea, în care familia nu mai avea mâncare, ea și-a amintit că un glas i-a spus: «Ai răbdare, Domnul va asigura cele necesare»”.
Când a fost nevoie ca fiul ei să plece ca voluntar pentru Batalionul Mormon, Drusilla s-a împotrivit la început și s-a luptat cu ea însăși în timp ce se ruga Tatălui Ceresc, până când „parcă un glas i-a spus: «Vrei să primești cea mai înaltă glorie?». Ea a răspuns: «Desigur», și glasul a continuat: «Cum crezi că o vei dobândi dacă nu faci cele mai mari sacrificii?»”8.
De la aceste femei sigure, învățăm că ucenicia în scopul ținerii legămintelor necesită dorința noastră de a face sacrificii.
Femei sigure din zilele noastre: amintindu-și și pregătindu-se să sărbătorească întoarcerea Sa
Am menționat femei sigure din zilele Salvatorului și din primele zile ale restaurării Evangheliei, dar ce ziceți despre exemple de ucenicie și mărturii ale unor femei sigure din zilele noastre?
În timpul însărcinării recente pe care am avut-o în Asia, am fost încă o dată inspirată de multe femei sigure pe care le-am întâlnit. Am fost impresionată, în special, de oameni care sunt primii membri ai Bisericii din familiile lor în India, Malaiezia și Indonezia și care se străduiesc să trăiască conform culturii Evangheliei în căminele lor, uneori cu mari sacrificii, deoarece faptul de a trăi conform Evangheliei este deseori contrar culturilor familiei și țării lor. În Hong Kong și Taiwan, am întâlnit femei sigure ale căror familii fac parte din Biserică de mai multe generații, femei care continuă să binecuvânteze viețile familiilor lor, ale membrilor Bisericii și comunităților din care fac parte, continuând să-și centreze viața asupra Salvatorului și sacrificându-se de bunăvoie pentru a ține legămintele. Astfel de femei sigure există în întreaga Biserică.
O femeie sigură, care mi-a binecuvântat viața timp de decenii, s-a luptat în ultimii 15 ani cu boala epuizantă, dificilă și progresivă, numită miopatie inflamatorie. Deși nu se poate mișca decât folosind un scaun cu rotile, ea se străduiește să fie recunoscătoare și își menține lista „Ce pot să fac”: o listă pe care o actualizează cu regularitate și care include lucruri pe care poate să le facă, cum ar fi: pot să respir, pot să înghit, pot să mă rog și pot să simt dragostea Salvatorului meu. Aproape în fiecare zi, familiei și prietenilor, ea le depune mărturia ei sigură, centrată pe Hristos.
Recent, am auzit povestea lui Jenny. Ea s-a întors din misiune, dar părinții ei au divorțat în timp ce ea slujea în misiune. Ea a povestit cum gândul de a se întoarce acasă o „speria de moarte”. Dar după ce și-a încheiat misiunea în Italia, aflându-se în drum spre Statele Unite, a vizitat casa președintelui de misiune, unde o femeie sigură, soția președintelui de misiune, i-a slujit cu blândețe, periindu-i pur și simplu părul.
După ani de zile, o altă femeie sigură, Terry – o președintă a Societății de Alinare de la nivel de țăruș și ucenică a lui Isus Hristos – a binecuvântat viața lui Jenny când Jenny a fost chemată în calitate de președintă a Societății de Alinare în episcopia sa. În acea perioadă, Jenny lucra pentru a-și termina lucrarea de doctorat. În calitatea ei de conducătoare în Biserică, Terry nu numai că a îndrumat-o pe Jenny, ci a stat, de asemenea, 10 ore cu ea la spital, când Jenny a primit diagnosticul îngrijorător de leucemie. Terry a vizitat-o la spital și a dus-o cu mașina la examenele medicale. Jenny a mărturisit: „Cred că am vomitat de câteva ori în mașina ei”.
În pofida bolii, Jenny a continuat să slujească cu credință în calitate de președintă a Societății de Alinare în cadrul episcopiei. Chiar în împrejurările extrem de dificile, fiind obligată să stea în pat, ea a dat telefoane, a trimis mesaje și e-mailuri și le-a invitat pe surori să vină să o vadă. Ea a expediat prin poștă felicitări și scrisori, iubindu-și surorile de la depărtare. Când episcopia ei a solicitat o fotografie Președinției Societății de Alinare, pentru a întocmi istoria episcopiei, iată ce a primit. Deoarece Jenny este o femeie sigură, ea i-a invitat pe toți să ducă poverile altora, inclusiv pe ale ei.
În calitate de femeie sigură, Jenny a mărturisit: „Nu suntem aici numai pentru a-i salva pe alții, ci și pentru a ne salva pe noi înșine. Și salvarea vine prin parteneriatul nostru cu Isus Hristos, prin înțelegerea harului Său, a ispășirii Sale și a sentimentelor Sale de dragoste față de femeile care fac parte din Biserică. Aceasta se întâmplă prin lucruri tot atât de simple ca faptul de a peria părul cuiva, a trimite un bilet cu un mesaj inspirat, clar, revelator de speranță și îndurare sau a permite femeilor să ne slujească”9.
Dragi surori, atunci când suntem distrase, neîncrezătoare, descurajate, pline de păcate, mâhnite sau simțim că sufletele noastre sunt copleșite, sper că vom accepta invitația Domnului de a bea din apa Sa vie, cum a făcut femeia sigură de la fântână, invitându-i pe alții să facă același lucru în timp ce ne depunem mărturia sigură: „Nu cumva este acesta Hristosul?”.
Când viața pare nedreaptă, cum trebuie să i se fi părut Martei când fratele ei a murit – când trecem prin amărăciunea singurătății, a neputinței de a avea copii, a pierderii celor dragi, a lipsei ocaziilor de a ne căsători și de a avea o familie, a destrămării familiilor, a depresiei insuportabile, a bolilor mintale sau fizice, a stresului copleșitor, anxietății, dependenței, greutăților financiare sau a multor altor posibilități – sper să ne amintim de Marta și să ne depunem mărturia sigură în același fel: „Știu … [și] cred că Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu”.
Sper ca noi să ne amintim de multele femei sigure care au refuzat să-L abandoneze pe scumpul nostru Salvator în timpul experienței groaznice pe care a trăit-o pe cruce și, mai târziu, au fost privilegiate să fie printre martorii siguri ai glorioasei Sale învieri. Să fim găsite stând aproape de El prin rugăciune și studiul scripturilor. Să ne apropiem de El pregătindu-ne pentru sacrele simboluri ale sacrificiului Său ispășitor și luând din ele în fiecare săptămână în cadrul rânduielii împărtășaniei, în timp ce ținem legămintele slujindu-i pe alții în perioadele în care au nevoie de ajutor. Probabil atunci, vom putea să fim printre femeile sigure care sunt ucenice ale lui Isus Hristos și care vor sărbători întoarcerea Sa glorioasă când El va veni din nou.
Dragi surori, eu depun mărturie despre Părinții Cerești iubitori, despre Salvatorul nostru, Isus Hristos, și despre ispășirea Sa infinită în folosul nostru. Știu că profetul Joseph Smith a fost rânduit dinainte ca să fie profetul restaurării. Știu despre Cartea lui Mormon că este adevărată și că a fost tradusă prin puterea lui Dumnezeu. Am fost binecuvântați cu un profet care trăiește în zilele noastre, președintele Thomas S. Monson. Sunt sigură de aceste adevăruri! În numele lui Isus Hristos, amin.
Notă. La data de 1 aprilie 2017, sora Burton a fost eliberată din chemarea de președintă generală a Societății de Alinare.