Cinstiţi preoţia şi folosiţi-o în mod corespunzător

Dragii mei fraţi, ne-am adunat în întreaga lume în minunata frăţie a preoţiei sfinte a lui Dumnezeu. Suntem foarte binecuvântaţi să ne numărăm printre acei puţini bărbaţi de pe pământ care sunt consideraţi demni de încredere pentru a fi autorizaţi să acţioneze în numele Salvatorului, binecuvântându-i pe alţii prin folosirea neprihănită a preoţiei Sale.

Mă întreb, stimaţi fraţi, câţi dintre noi cugetă în mod serios la valoarea inestimabilă a deţinerii Preoţiei aaronice şi a celei a lui Melhisedec. Când ne gândim la modul în care au primit preoţia puţini bărbaţi care au trăit pe pământ şi la cum i-a împuternicit Isus Hristos pe aceştia să acţioneze în numele Său, ar trebui să fim foarte umili şi profund recunoscători pentru preoţia pe care o deţinem.

Preoţia este autoritatea de a acţiona în numele lui Dumnezeu. Această autoritate este esenţială pentru realizarea lucrării Sale pe pământ. Preoţia pe care o deţinem este o parte a autorităţii veşnice a lui Dumnezeu care ne-a fost delegată. Dacă suntem fideli şi credincioşi, rânduirea noastră la preoţie va fi veşnică.

Cu toate acestea, simpla conferire a autorităţii nu revarsă puterea oficiului respectiv. Măsura în care putem exercita puterea preoţiei depinde de demnitatea personală, credinţa în Domnul Isus Hristos şi supunerea faţă de poruncile Sale. Când avem ca temelie sigură cunoaşterea Evangheliei, capacitatea noastră de a folosi preoţia în mod demn este mărită în mod semnificativ.

Exemplul perfect referitor la folosirea preoţiei sfinte este Salvatorul nostru, Isus Hristos. El a slujit cu dragoste, compasiune şi caritate. Viaţa Sa a fost un exemplu de umilinţă şi putere ce nu poate fi egalat. Binecuvântările cele mai mari datorate folosirii preoţiei rezultă din slujirea făcută altora cu umilinţă, fără gânduri egoiste. Dacă urmăm exemplul Său în calitatea noastră de deţinători credincioşi şi supuşi ai preoţiei, putem avea o putere mare. Atunci când ni se cere, putem exercita puterea vindecării, binecuvântării, alinării şi a sfătuirii, pe măsură ce îndemnurile tăcute ale Spiritului sunt urmate cu credinţă.

Vă rog ca, timp de câteva minute, să vă gândiţi că dumneavoastră şi cu mine suntem singuri, într-un loc liniştit, unde ambianţa ne permite să primim îndrumare de la Spiritul Sfânt. Unii dintre dumneavoastră au interviuri de demnitate personală în mod regulat, iar alţii dintre dumneavoastră au chemări în care aceste interviuri sunt rare. Imaginaţi-vă că, în următoarele minute, dumneavoastră şi cu mine vom avea un interviu al preoţiei personal!

În timp ce împărtăşim aceste momente, vă rog să vă gândiţi la demnitatea dumneavoastră personală de a folosi autoritatea sacră pe care o deţineţi. Vă rog, de asemenea, să vă gândiţi la cât de constanţi sunteţi în folosirea preoţiei dumneavoastră pentru a-i binecuvânta pe alţii. Intenţia mea nu este de a critica, ci de a ajuta la sporirea beneficiilor care rezultă din modul în care vă folosiţi preoţia.

Creează gândurile dumneavoastră proprii, personale, un mediu propice pentru a fi îndrumaţi de Spiritul Sfânt sau ar avea nevoie de o purificare amănunţită? Vă hrăniţi mintea cu materiale înălţătoare sau aţi cedat în faţa ademenirilor literaturii sau locaţiilor de Internet pornografice? Evitaţi în mod conştiincios folosirea stimulentelor şi substanţelor care sunt în contradicţie cu standardele Cuvântului de înţelepciune sau aţi făcut câteva excepţii pentru care v-aţi găsit scuze? Vă asiguraţi cu foarte mare grijă că ceea ce intră în mintea dumneavoastră prin intermediul ochilor şi urechilor este sănătos şi înălţător?

Dacă sunteţi divorţat, le oferiţi copiilor dumneavoastră ajutorul financiar necesar sau doar minimul cerut prin lege?

În cazul în care sunteţi căsătorit, îi sunteţi fidel soţiei dumneavoastră în gând şi în faptă? Sunteţi loial legămintelor căsătoriei dumneavoastră, evitând în totalitate vreo conversaţie cu o altă femeie pe care nu aţi vrea s-o audă soţia dumneavoastră? Sunteţi amabil şi îi încurajaţi pe soţia şi pe copiii dumneavoastră? Vă ajutaţi soţia făcând o parte din treburile casnice? Luaţi iniţiativa în conducerea activităţilor de familie, cum ar fi studiul scripturilor, rugăciunea în familie şi seara în familie sau soţia dumneavoastră umple golul provocat de neatenţia dumneavoastră în cadrul căminului? Îi spuneţi că o iubiţi?

Dacă vreunul dintre dumneavoastră se simte incomod din cauza vreunui răspuns pe care l-a dat în gând la întrebările pe care le-am adresat, atunci corectaţi-vă acum. Dacă aveţi probleme de demnitate, vă încurajez cu toată dragostea să vorbiţi acum cu episcopul dumneavoastră sau cu un membru al preşedinţiei ţăruşului dumneavoastră. Aveţi nevoie de ajutor. Acele probleme care vă macină nu se vor vindeca singure. Fără atenţia cuvenită, este cel mai probabil ca ele să se înrăutăţească. Poate vă este greu să vorbiţi cu conducătorul preoţiei dumneavoastră, însă vă încurajez s-o faceţi acum, pentru binele dumneavoastră şi pentru folosul celor care vă iubesc.

Stimaţi fraţi, vă voi vorbi acum despre modul în care preoţia ar trebui să fie folosită pentru a binecuvânta vieţile celorlalţi, în special pe cele ale fiicelor Tatălui din Cer.

Declaraţia despre familie afirmă că soţul şi soţia trebuie să fie parteneri egali. Sunt sigur că fiecare soţie din Biserică ar aprecia această ocazie şi ar sprijini-o. Înfăptuirea acestui lucru depinde de soţ. Mulţi soţi practică un parteneriat egal cu soţiile lor, lucru care este în beneficiul amândurora şi le binecuvântează copiii. Şi totuşi, mulţi nu o fac. Încurajez fiecare bărbat care se împotriveşte dezvoltării unui parteneriat egal cu soţia sa, să se supună sfatului inspirat de Domnul şi s-o facă. Parteneriatul egal conduce la cel mai bun rezultat al său atunci când atât soţul, cât şi soţia caută voinţa Domnului în luarea deciziilor importante legate de ei şi de familia lor.

Fiţi atenţi la îndemnurile Spiritului atunci când folosiţi acel privilegiu suprem de a acţiona în numele Domnului prin intermediul preoţiei dumneavoastră. Fiţi mai conştienţi despre modul în care puteţi să folosiţi mai bine puterea preoţiei în vieţile celor pe care îi iubiţi şi cărora le slujiţi. Mă gândesc în mod special la persoane cum ar fi o văduvă nevoiaşă care ar putea beneficia de ajutorul unui deţinător al preoţiei înţelegător, plin de compasiune. Multe persoane aflate într-o astfel de situaţie nu vor cere niciodată ajutor. Fiţi conştienţi de varietatea de provocări pe care aţi putea-o ajuta să le rezolve în casa ei, cum ar fi: alinarea grijilor printr-o binecuvântare inspirată a preoţiei sau necesitatea unor reparaţii mici.

Ca episcop, acordaţi-le atenţie surorilor care slujesc în consiliul episcopiei. Ele pot identifica nevoile femeilor din episcopia dumneavoastră care nu au primit binecuvântarea de a avea preoţia în casă. Prin intermediul unei vizite făcute acasă, Societatea de Alinare poate discerne nevoile şi vă poate recomanda soluţii. În cazul problemelor care depăşesc autoritatea Societăţii de Alinare, puteţi ruga cvorumul vârstnicilor sau grupul înalţilor preoţi să ofere ajutor conform nevoii respective.

Ca episcop, atunci când oferiţi sfaturi unui soţ şi unei soţii care au probleme în căsnicie, acordaţi aceeaşi credibilitate afirmaţiilor femeii ca şi celor făcute de bărbat? În timp ce călătoresc în lume, văd că anumitor femei nu li se acordă respectul cuvenit prin faptul că un conducător al preoţiei este mai uşor convins de un fiu decât de o fiică a Tatălui din Cer. Această inegalitate nu trebuie să existe niciodată.

Primesc surorile necăsătorite respectul şi atenţia meritate atunci când frecventează adunările episcopiei? Au ele ocazii de a sluji în chemări importante unde se simt binevenite şi dorite? Primesc ele sprijinul necesar din partea preoţiei?

Scopul autorităţii preoţiei este de a oferi, de a sluji, de a înălţa, de a inspira – şi nu de a exercita un control sau o forţă nedreaptă. În unele culturi, tradiţia îi conferă bărbatului rolul dominant şi autoritatea de a controla şi dirija toate treburile familiei. Aceasta nu este calea Domnului. În unele locuri, soţia este pentru soţul ei aproape ca unul dintre bunurile acestuia. Aceasta este o percepţie nemiloasă, neproductivă, greşită a căsătoriei ce este încurajată de Lucifer, pe care fiecare deţinător al preoţiei trebuie s-o respingă. Se bizuie pe premisa falsă că bărbatul i-ar fi superior femeii. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevăr. Scripturile confirmă faptul că Tatăl din Cer Şi-a păstrat creaţia cea mai măreaţă, cea mai splendidă, creaţia supremă, care este femeia, pentru la sfârşit. Femeia a fost creată numai după ce toate celelalte lucruri fuseseră create. Doar atunci lucrarea a fost considerată ca fiind completă şi bună.

Despre soţiile, mamele, bunicile şi surorile noastre, precum şi despre celelalte femei importante din viaţa noastră, preşedintele Hinckley a declarat: „Dintre toate creaţiile Celui Atotputernic, nu există niciuna mai frumoasă, mai inspiratoare ca o fiică dragă a lui Dumnezeu care trăieşte în virtute şi cu înţelegerea motivului pentru care trebuie să facă aşa, care-şi cinsteşte şi respectă trupul ca pe un lucru sacru şi divin, care-şi cultivă mintea şi îşi îmbogăţeşte constant orizontul înţelegerii, care-şi hrăneşte spiritul cu adevăr nepieritor”¹.

Datorită conceperii divine, femeia se diferenţiază în mod fundamental de bărbat în multe feluri². Ea are compasiune şi încearcă să-i ajute pe cei din jurul ei. Totuşi, acea trăsătură a compasiunii poate deveni copleşitoare pentru femeile care încearcă să realizeze mai mult decât pot, chiar şi cu ajutorul Domnului. Unele se descurajează deoarece cred că nu fac tot ce ar trebui să facă. Cred că acesta este un sentiment pe care-l au multe femei demne, eficiente, devotate din Biserică.

De aceea, ca soţ sau fiu, exprimaţi-vă recunoştinţa pentru ceea ce soţia şi mama dumneavoastră fac pentru dumneavoastră. Exprimaţi-vă dragostea şi recunoştinţa des. Acest lucru va face ca viaţa să fie mult mai bogată, mai plăcută şi mai plină de sens pentru multe dintre fiicele Tatălui din Cer care rareori aud un compliment şi cărora nu li se mulţumeşte pentru mulţimea de lucruri pe care le fac. Ca soţ, atunci când simţiţi că soţia dumneavoastră are nevoie de încurajare, îmbrăţişaţi-o şi spuneţi-i cât de mult o iubiţi. Fie ca noi toţi să oferim tandreţe şi apreciere femeilor deosebite care ne îmbogăţesc viaţa.

Deseori, adevărata valoarea a unui lucru nu este apreciată până când acesta nu ne este luat. Pentru a exemplifica, mă voi referi la un bărbat care nu a mai putut folosi preoţia din cauza păcatului. Mai târziu, acest drept i-a fost redat ca parte a restaurării rânduielilor, pe care a obţinut-o printr-o pocăinţă completă. După restaurare, m-am întors către soţia lui şi i-am spus: „Doriţi o binecuvântare?”. Ea a răspuns plină de entuziasm. Apoi, m-am uitat la soţ, care putea acum să-şi folosească preoţia, şi am spus: „Doriţi să-i daţi soţiei dumneavoastră o binecuvântare?”. Cuvintele nu pot exprima emoţia profundă a unei astfel de experienţe şi legăturile de dragoste, încredere şi recunoştinţă pe care le creează. Nu trebuie să vă pierdeţi preoţia pentru a o aprecia mai mult.

Cunosc imensa bucurie şi fericire care reies din faptul că-mi iubesc, îmi preţuiesc şi îmi respect scumpa soţie cu toată inima mea şi din tot sufletul. Fie ca felul în care folosiţi preoţia şi în care trataţi femeile importante din viaţa dumneavoastră să vă aducă aceeaşi satisfacţie.

În calitate de unul dintre cei 15 apostoli ai Domnului Isus Hristos pe pământ, îmi exprim propriile sentimente despre preoţie, aşa cum au fost exprimate perfect de următoarea afirmaţie a preşedintelui Howard W. Hunter: „Ca martori speciali ai Salvatorului nostru, ni s-a dat minunata însărcinare de a administra treburile Bisericii şi împărăţiei Sale şi de a sluji fiicelor şi fiilor Săi oriunde s-ar afla pe faţa acestui pământ. Datorită chemării noastre de a mărturisi, guverna şi sluji, ni se cere, în pofida vârstei, infirmităţii, epuizării şi sentimentelor de nepotrivire, să facem lucrarea pe care El ne-a încredinţat-o, până la ultima noastră suflare”³.

Dumnezeu ne va cere socoteală pentru modul în care le-am tratat pe fiicele Sale preţioase. De aceea, să le tratăm aşa cum El doreşte. Mă rog ca Domnul să ne îndrume pentru a fi mai inspiraţi, mai sensibili şi mai eficienţi cu preoţia pe care o deţinem, în special faţă de fiicele Sale. În numele lui Isus Hristos, amin.