Indiciul din binecuvântarea mea

Am slujit în Misiunea Houston Sud, Texas, în calitate de vârstnic vorbitor de limba spaniolă. Într-o zi, colegul meu şi cu mine am sunat la uşi, încercând să găsim pe cineva căruia să-i predăm. Am ajuns la o casă cu o gaură imensă în lemnul tocit al verandei.

O femeie mai în vârstă a răspuns la uşă şi ne-a invitat înăuntru. Nu sunt sigur dacă ea ştia cu adevărat cine eram şi ce făceam, dar a fost foarte politicoasă. Am început să-i predăm prima lecţie şi lucrurile păreau să meargă bine. În curând a fost rândul meu să predau despre Joseph Smith şi Prima viziune. Am văzut cum expresia feţei femeii părea să exprime o confuzie crescândă. Era evident că nu urmărea ceea ce încercam să-i explic.

După ce am adresat câteva întrebări despre ceea ce predasem până atunci şi despre cât de mult înţelesese ea, am început să fiu dezamăgit că nu înţelesese conceptul Primei viziuni. Fusese o zi lungă şi ultimul lucru pe care şi-l doreşte un misionar este ca cineva să nu înţeleagă ceea ce el doreşte atât de mult ca oamenii să ştie că este adevărat.

În clipa când am simţit cum emoţiile mele încep să se transforme în mânie, un mic pasaj din binecuvântarea mea patriarhală mi-a venit în minte. Era o secţiune despre viitoarea mea familie, în care eram sfătuit să-i învăţ pe viitorii mei copii conceptele Evangheliei. În timp ce acel paragraf îmi trecea prin minte, am ştiut că Spiritul îmi spunea să predau acestei femei umile în acelaşi fel în care aş fi predat unui copil.

Am început să-i predau într-un mod mai simplu şi mai iubitor. Mi-am imaginat proprii mei copii şezând în jurul camerei şi privind în sus la mine, tatăl lor, în timp ce-i învăţam despre profetul Joseph Smith. Am fost uimit să văd schimbarea de pe faţa ei. În curând sprâncenele i s-au ridicat şi ochii ei au început să strălucească. Expresia ei confuză a devenit interesată şi uimită. Pe măsură ce îi relatam povestirea cu Tatăl Ceresc şi Isus Hristos apărându-i lui Joseph Smith, lacrimile i-au umplut ochii şi s-au prelins pe obrajii ei. Spiritul a umplut camera şi dezamăgirea mea s-a transformat într-o mare bucurie.

Nu voi uita niciodată această experienţă. Acum, abia aştept să-i învăţ într-o bună zi aceleaşi principii pe copiii mei şi să simt acea bucurie mare din nou.