2015
Vârstnicul Gary E. Stevenson
Noiembrie 2015


Vârstnicul Gary E. Stevenson

Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Pe măsură ce medita asupra chemării sale ca membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, vârstnicul Gary E. Stevenson a concluzionat spunând că slujirea sa în împărăţia Domnului şi, în special, cea de apostol va presupune mai mult conducere prin slujire decât slujire prin conducere.

„Isus Hristos S-a considerat un slujitor”, a spus vârstnicul Stevenson în cadrul unei conferinţe de presă, după ce a fost susţinut. „Şi noi ne considerăm slujitori” (vezi Marcu 10:44).

Chemarea vârstnicului Stevenson pentru a fi membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli a fost neaşteptată. Totuşi, dânsul simte că slujirea sa în Biserică – în special în calitate de autoritate generală-Cei Şaptezeci din anul 2008 până în anul 2012 şi în calitate de episcop care prezidează din luna martie a anului 2012 – l-a ajutat să se pregătească pentru noile sale responsabilităţi.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-a învăţat în slujba Domnului este marea valoare a copiilor Tatălui Ceresc. Vârstnicul Stevenson este entuziasmat să aibă mai multe ocazii, în calitate de apostol, de a stabili o legătură cu copiii lui Dumnezeu din întreaga lume şi de a depune mărturie.

Dânsul este entuziasmat să continue să se asocieze cu cei care conduc Biserica Domnului. „Să mă gândesc la faptul că voi sta cu ei la consilii şi voi putea să învăţ de la [ei], voi putea fi pregătit de către [ei] şi voi putea simţi tăria şi mărturia lor cu privire la Isus Hristos şi ispăşirea Sa”, a spus dânsul, „este ceva ce cred ca va fi o experienţă frumoasă”.

Gary E. Stevenson s-a născut pe 6 august 1955, iar părinţii lui sunt Evan N. şi Vera Jean Stevenson. Strămoşii săi au făcut parte dintre primii pionieri sfinţi din zilele din urmă din Utah. Dânsul a crescut în partea de nord a Văii Utah’s Cache, într-un cămin în care Evanghelia a ocupat un loc central şi în care a învăţat valoarea muncii asidue şi importanţa slujirii. Tatăl său, „episcopul din tinereţea mea”, l-a invitat deseori să meargă cu dânsul în vizitele pe care le făcea la casele multelor văduve care făceau parte din episcopie. Lecţiile pe care tânărul Gary le-a învăţat de la tatăl său cu privire la grija asemănătoare cu cea a lui Hristos şi la slujire au lăsat asupra acestuia urme permanente care aveau să-i fie de folos în chemarea de episcop care prezidează.

„Episcopii Bisericii”, a spus dânsul, „sunt, cu adevărat, eroii mei”.

Slujirea vârstnicului Stevenson în Biserică a început intens când a fost chemat să slujească în misiune cu timp deplin în Misiunea Fukuoka, Japonia, unde a dezvoltat o dragoste de durată faţă de poporul japonez şi limba lui, pe care încă o mai vorbeşte fluent. După misiune, dânsul a urmat cursurile Universităţii de Stat Utah, unde a cunoscut-o pe Lesa Jean Higley. Dânşii s-au căsătorit în anul 1979 în Templul Idaho Falls, Idaho, şi sunt părinţii a patru fii. Vârstnicul Stevenson a obţinut o diplomă de licenţă în administrarea afacerilor, cu specializarea marketing. Mai târziu, dânsul a fost unul dintre fondatori şi a avut postul de director de operaţiuni al unuia dintre cei mai importanţi producători şi vânzători de aparate de exerciţii fizice.

Familia Stevenson a trăit în Japonia mai mulţi ani. În anul 2004, vârstnicul Stevenson a fost chemat pentru a fi preşedintele Misiunii Nagoya, Japonia. După chemarea de a face parte din Cei Şaptezeci, în anul 2008, el a slujit în calitate de consilier şi preşedinte al Zonei Nord, Asia. Dânsul slujea ca preşedinte de zonă în anul 2011, când un cutremur mare a lovit coasta nordică a Japoniei, declanşând un tsunami care a omorât mii de oameni. Acea experienţă s-a dovedit a fi un moment care l-a ajutat să poată defini cine este.

Vârstnicul Stevenson a ajutat la planificarea răspunsului Bisericii, aceasta oferind hrană, materiale, ajutor şi asistenţă pe termen lung.

„Aceasta a fost manifestarea Bisericii lui Isus Hristos, îndeplinindu-şi una dintre responsabilităţile conferite divin de a avea grijă de cei săraci şi de cei aflaţi în nevoie”, îşi aminteşte dânsul. Dânsul a spus că a fost un privilegiu sacru să „slujească, să binecuvânteze şi să organizeze ajutorul oferit”.