2015
Duhul Sfânt drept însoţitorul dumneavoastră
Noiembrie 2015


Duhul Sfânt drept însoţitorul dumneavoastră

Dacă suntem demni, ne putem bucura de binecuvântarea de a avea Spiritul cu noi, nu doar în anumite momente… ci mereu.

Dragii mei fraţi şi dragile mele surori, sunt recunoscător să fiu cu dumneavoastră în această zi de sabat la conferinţa Bisericii Domnului. Am simţit, ca şi dumneavoastră, Spiritul, Duhul Sfânt, depunând mărturie cu privire la cuvintele pline de adevăr pe care le-am auzit fiind spuse sau cântate.

Scopul meu astăzi este de a vă mări dorinţa şi hotărârea de a obţine darul promis fiecăruia dintre noi după ce am fost botezaţi. În timpul confirmării noastre, am auzit aceste cuvinte: „Primeşte-L pe Duhul Sfânt”1. Din acel moment, vieţile noastre s-au schimbat pentru totdeauna.

Dacă suntem demni, ne putem bucura de binecuvântarea de a avea Spiritul cu noi, nu doar în anumite momente, precum cele datorate experienţelor remarcabile pe care le-am avut astăzi, ci mereu. Ştiţi cum este îndeplinită această promisiune din cuvintele rugăciunii de împărtăşanie: „O, Dumnezeule, Tată Veşnic, noi Te rugăm, în numele Fiului Tău, Isus Hristos, să binecuvântezi şi să sfinţeşti această pâine pentru sufletele tuturor acelora care se împărtăşesc din ea; pentru ca ei să mănânce în amintirea trupului Fiului Tău şi să-Ţi mărturisească Ţie, o, Dumnezeule, Tată Veşnic, că ei doresc cu adevărat să ia asupra lor numele Fiului Tău şi să-şi amintească totdeauna de El şi să ţină poruncile pe care El le-a dat lor”.

Şi, apoi, vine promisiunea glorioasă: „pentru ca ei să poată avea totdeauna Spiritul Său cu ei” (D&L 20:77; caractere cursive adăugate).

A avea întotdeauna Spiritul cu noi înseamnă a avea, zi de zi, în vieţile noastre, îndrumarea şi însoţirea Duhului Sfânt. De exemplu, putem fi preveniţi de către Spirit să rezistăm ispitei de a face rău.

Datorită acestui lucru, este uşor de înţeles de ce slujitorii Domnului au încercat să ne mărească dorinţa de a-L preaslăvi pe Dumnezeu în cadrul adunărilor noastre de împărtăşanie. Dacă luăm din împărtăşanie cu credinţă, Duhul Sfânt va putea atunci să ne protejeze pe noi şi pe cei pe care îi iubim de ispitele care apar mai frecvent şi cu o intensitate mai mare.

Însoţirea Duhului Sfânt face ca lucrurile bune să fie mai dezirabile, iar ispitele nu atât de irezistibile. Acest lucru ar trebui să fie suficient ca noi să ne hotărâm să fim demni de a avea Spiritul cu noi mereu.

Tot aşa cum Duhul Sfânt ne întăreşte împotriva răului, El ne oferă, de asemenea, puterea de a discerne între ceea ce este adevărat şi ceea ce este fals. Adevărul care are cea mai mare importanţă este confirmat numai prin revelaţie de la Dumnezeu. Raţiunea noastră umană şi folosirea simţurilor fizice nu vor fi suficiente. Trăim într-o perioadă în care chiar şi celor mai înţelepţi le va fi greu să distingă adevărul de unele înşelăciuni ingenioase.

Domnul l-a învăţat pe apostolul Său, Toma, care voia dovezi fizice cu privire la învierea Salvatorului prin atingerea rănilor Sale, că revelaţia este o dovadă mai sigură: „«Tomo», i-a zis Isus, «pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut»” (Ioan 20:29).

Adevărurile care arată drumul spre casă, la Dumnezeu, sunt confirmate de Duhul Sfânt. Nu putem merge în dumbravă şi nu putem să-I vedem pe Tatăl şi pe Fiul vorbindu-i tânărului Joseph Smith. Nicio dovadă fizică sau argument logic nu pot stabili că Ilie a venit aşa cum a fost promis pentru a conferi cheile preoţiei deţinute şi exercitate acum de un profet în viaţă, Thomas S. Monson.

Confirmarea adevărului este obţinută de un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu care a dobândit dreptul de a primi Duhul Sfânt. Din moment ce neadevărul şi minciunile pot apărea în calea noastră oricând, avem nevoie de influenţa continuă a Spiritului adevărului pentru a nu mai avea momente de îndoială.

În timp ce era membru al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, George Q. Cannon ne-a îndemnat să ne străduim mereu să avem Spiritul cu noi. El a promis şi vă promit şi eu că, dacă facem acest lucru, „nu ne va lipsi cunoaşterea” adevărului, „nu vom avea niciodată îndoieli şi nu vom fi în întuneric” şi „credinţa [noastră] va fi puternică, bucuria [noastră]… deplină”.2

Există încă un motiv pentru care avem nevoie de ajutorul constant al însoţirii Duhului Sfânt. Moartea unei persoane dragi poate avea loc pe neaşteptate. Mărturia Duhului Sfânt cu privire la realitatea unui Tată Ceresc iubitor şi a unui Salvator care a înviat sunt cele care ne dau speranţă şi alinare atunci când pierdem pe cineva drag. Trebuie să avem acea mărturie atunci când are loc un deces.

Deci, există multe motive pentru care avem nevoie de însoţirea continuă a Duhului Sfânt. Ne-o dorim, totuşi, ştim din experienţă că nu este uşor să o păstrăm. Fiecare dintre noi se gândeşte, spune şi face lucruri în viaţa de zi cu zi care pot jigni Spiritul. Domnul ne-a învăţat că Duhul Sfânt va fi tovarăşul nostru permanent când inimile noastre sunt pline de caritate şi când „virtutea [ne înfrumuseţează], fără încetare, gândurile” (D&L 121:45).

Celor dintre dumneavoastră care se străduiesc să îndeplinească standardele înalte, necesare pentru a avea darul însoţirii Spiritului, le ofer această încurajare. Aţi avut momente în care aţi simţit influenţa Duhului Sfânt. Poate că acest lucru vi s-a întâmplat azi.

Vă puteţi gândi la acele momente în care aţi avut parte de inspiraţie ca fiind sămânţa de credinţă descrisă de Alma (vezi Alma 32:28). Sădiţi-o. Puteţi face acest lucru acţionând potrivit îndemnului pe care l-aţi simţit. Cea mai preţioasă inspiraţie pentru dumneavoastră va fi să ştiţi ce doreşte Dumnezeu să faceţi. Dacă aţi simţit că trebuie să plătiţi zeciuiala sau să vizitaţi un prieten îndurerat, faceţi acest lucru. Indiferent de îndrumare, faceţi acel lucru. Când demonstraţi că doriţi să vă supuneţi, Spiritul vă va oferi mai multe îndemnuri cu privire la ce vrea Dumnezeu să faceţi pentru El.

Când vă supuneţi, îndemnurile Spiritului devin din ce în ce mai frecvente şi sunteţi din ce în ce mai aproape de a avea însoţirea Sa constantă. Puterea dumneavoastră de a alege ceea ce e drept va creşte.

Puteţi şti când aceste îndemnuri de a acţiona pentru El vin de la Spirit şi nu din propriile dorinţe. Când îndemnurile sunt în acord cu ceea ce Salvatorul şi profeţii şi apostolii Săi în viaţă au spus, puteţi alege cu încredere să vă supuneţi. Apoi, Domnul vă va trimite Spiritul Său pentru a vă ajuta.

De exemplu, dacă primiţi un îndemn spiritual de a ţine ziua de sabat sfântă, în special în momentele în care acest lucru pare dificil, Dumnezeu vă va trimite Spiritul Său pentru a vă ajuta.

Tatăl meu a primit acest ajutor atunci când a trebuit să meargă în Australia din cauza locului său de muncă. Era singur într-o duminică şi voia să ia din împărtăşanie. Nu putea găsi informaţii despre adunările sfinţilor din zilele din urmă. Aşa că a început să meargă. S-a rugat la fiecare intersecţie pentru a şti încotro să meargă. După ce a mers timp de o oră, trecând de mai multe intersecţii, s-a oprit pentru a se ruga din nou. El a simţit că trebuie să meargă pe o anumită stradă. Curând a început să audă oameni cântând la parterul unei clădiri cu apartamente din apropiere. S-a uitat pe geam şi a văzut câţiva oameni care stăteau lângă o masă acoperită cu o stofă albă şi tăvi pentru împărtăşanie.

Acum, acest lucru poate că nu vă impresionează, dar pentru el a fost ceva minunat. A ştiut că promisiunea din rugăciunea de împărtăşanie a fost împlinită: „Să-şi amintească totdeauna de El şi să ţină poruncile pe care El le-a dat lor, pentru ca ei să poată avea totdeauna Spiritul Său cu ei” (D&L 20:77).

Acesta a fost doar un exemplu de moment în care s-a rugat şi, apoi, a făcut ceea ce Spiritul i-a spus că Dumnezeu vrea ca el să facă. El a continuat să facă acest lucru de-a lungul anilor, aşa cum vom face şi dumneavoastră şi cu mine. Nu a vorbit niciodată despre spiritualitatea sa. Doar a continuat să facă lucruri mici pentru Domnul, lucruri pe care a fost îndemnat să le facă.

Ori de câte ori un grup de sfinţi din zilele din urmă l-a rugat să le vorbească, a făcut aceasta. Nu a contat dacă erau 10 oameni sau 50 ori cât de obosit era. El şi-a depus mărturia despre Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi despre profeţi oricând Spiritul l-a îndemnat să facă aceasta.

Cele mai înalte chemări ale sale în cadrul Bisericii au fost în cadrul Înaltului Consiliu al ţăruşului Bonneville Utah, unde a îndepărtat buruienile la ferma ţăruşului şi a predat la Şcoala de duminica. De-a lungul anilor, când a avut nevoie, Duhul Sfânt a fost acolo drept însoţitor al său.

Am stat lângă tatăl meu într-o cameră de spital. Mama mea, care îi era soţie de 41 de ani, era întinsă pe pat. O privisem de ore întregi. Începusem să vedem expresiile de durere dispărând de pe faţa ei. Degetele mâinilor ei, care fuseseră strânse în pumni, s-au relaxat. Se odihnea având braţele întinse pe lângă corp.

Durerile cauzate de cancer timp de mulţi ani se sfârşeau. Am văzut pe faţa ei o privire plină de pace. A respirat de câteva ori scurt, apoi, a gâfâit şi a rămas nemişcată. Am stat acolo aşteptând să vedem dacă avea să respire din nou.

În final, tata a spus încet: „O fetiţă a plecat acasă”.

Nu a vărsat nicio lacrimă. Acest lucru s-a întâmplat deoarece Duhul Sfânt îi oferise, cu mult timp înainte, o imagine clară cu privire la identitatea ei, locul de unde venea, ce devenise şi unde avea să meargă. Spiritul îi depusese mărturie de multe ori despre un Tată Ceresc iubitor, un Salvator care a rupt legăturile morţii şi despre realitatea pecetluirii din templu, pe care o făcuse cu soţia şi familia sa.

Spiritul îl asigurase, de mult timp, că bunătatea şi credinţa ei îi dădeau dreptul de a se întoarce într-un cămin ceresc, unde avea să fie recunoscută drept un copil al făgăduinţei minunat şi să fie întâmpinată acasă cu onoare.

Pentru tatăl meu, acest lucru a fost mai mult decât speranţă. Duhul Sfânt a făcut ca acest lucru să fie realitate pentru el.

Acum, unii pot spune că ceea ce a zis şi imaginile din mintea sa despre un cămin ceresc erau doar o utopie, judecata neclară a unui soţ în momentul unei pierderi. Dar el cunoştea adevăruri eterne în singurul mod în care le poţi cunoaşte.

El a fost un om de ştiinţă care a căutat adevărul despre lumea fizică de-a lungul întregii sale vieţi de adult. S-a folosit de uneltele ştiinţei suficient de bine încât să fie onorat de colegii săi din întreaga lume. Cea mai mare parte a lucrurilor pe care le-a făcut în domeniul chimiei a venit datorită faptului că şi-a imaginat molecule mişcându-se şi, apoi, a confirmat, prin experimentele făcute într-un laborator, ceea ce şi-a imaginat.

Dar a urmat o cale diferită pentru a descoperi adevărurile care contau cel mai mult pentru el şi pentru fiecare dintre noi. Doar prin Duhul Sfânt putem vedea oameni şi evenimente aşa cum le vede Dumnezeu.

Acel dar a continuat să se manifeste la spital, după ce soţia lui a murit. Am adunat lucrurile mamei mele pentru a le duce acasă. Tata s-a oprit pentru a-i mulţumi fiecărei asistente şi fiecărui doctor pe care i-am întâlnit în drum spre maşină. Îmi amintesc că am simţit, fiind enervat puţin, faptul că trebuie să plecăm pentru a fi singuri în momentele noastre de suferinţă.

Acum înţeleg că a văzut lucruri pe care doar Duhul Sfânt i le-ar fi putut arăta. El a văzut acei oameni drept îngeri trimişi de Dumnezeu pentru a avea grijă de iubita lui soţie. Poate că ei se considerau profesionişti în domeniul îngrijirii medicale, dar tata le mulţumea din partea Salvatorului pentru slujirea lor.

A continuat să fie sub influenţa Duhului Sfânt atunci când am ajuns la casa părinţilor mei. Am vorbit câteva minute în camera de zi. Tata s-a scuzat şi a mers în dormitorul lui care se afla în apropiere.

După câteva minute, s-a întors în camera de zi. Avea un zâmbet plăcut. A venit lângă noi şi ne-a spus încet: „Mi-am făcut griji că Mildred avea să ajungă în lumea spiritelor singură. M-am gândit că poate avea să se simtă pierdută în mulţime”.

Apoi, a spus bucuros: „Tocmai m-am rugat. Ştiu că Mildred este bine. Mama mea a fost acolo pentru a o întâmpina”.

Îmi amintesc că am zâmbit când a spus asta, imaginându-mi-o pe bunica mea alergând, cu picioarele ei mici, grăbindu-se prin mulţime pentru a se asigura că este acolo s-o întâmpine şi s-o îmbrăţişeze pe nora ei atunci când ajunge.

Unul dintre motivele pentru care tatăl meu a cerut şi a primit acea alinare era deoarece s-a rugat mereu cu credinţă încă din copilăria sa. Era obişnuit să primească răspunsuri care veneau în inima sa pentru a-i oferi alinare şi îndrumare. În plus, faţă de obiceiului de a se ruga, el cunoştea scripturile şi cuvintele profeţilor în viaţă. Aşadar, a recunoscut şoaptele familiare ale Spiritului, pe care poate că le-aţi simţit şi dumneavoastră astăzi.

Tovărăşia Spiritului a făcut mai mult decât să-l aline şi să-l îndrume. L-a schimbat prin intermediul ispăşirii lui Isus Hristos. Când acceptăm promisiunea de a avea Spiritul cu noi mereu, Salvatorul ne poate oferi purificarea necesară pentru a avea viaţă eternă, cel mai mare dar de la Dumnezeu. (vezi D&L 14:7)

Vă amintiţi de cuvintele Salvatorului: „Acum, aceasta este porunca: Pocăiţi-vă, voi cei de la marginile pământului, şi veniţi la Mine şi fiţi botezaţi în numele Meu pentru ca să puteţi fi sfinţiţi prin primirea Duhului Sfânt, pentru ca să puteţi să staţi fără de pată în faţa Mea în ziua din urmă” (3 Nefi 27:20).

Acele porunci vin împreună cu aceste promisiuni ale Domnului:

„Şi acum, adevărat, adevărat, Eu îţi spun ţie, pune-ţi încrederea ta în acel Spirit care conduce spre a face bine – da, de a acţiona drept, de a umbla în umilinţă, de a judeca cu dreptate; şi acela este Spiritul Meu.

Adevărat, adevărat, Eu îţi spun ţie, îţi voi da din Spiritul Meu, care va lumina mintea ta, care va umple sufletul tău cu bucurie” (D&L 11:12–13).

Eu vă depun mărturie că Dumnezeu Tatăl trăieşte, că Isus Hristos care a înviat conduce Biserica Sa, că preşedintele Thomas S. Monson deţine toate cheile preoţiei şi că revelaţia prin Duhul Sfânt conduce şi susţine Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă şi membrii ei umili.

Vă depun mărturie şi despre faptul că aceşti oameni minunaţi, care ne-au vorbit astăzi în calitate de martori ai lui Isus Hristos şi membri ai Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, sunt chemaţi de Dumnezeu. Ştiu că Spiritul l-a îndemnat pe preşedintele Monson să le ofere această chemare. Şi, pe măsură ce au vorbit şi şi-au depus mărturiile, Duhul Sfânt v-a confirmat ceea ce vă spun acum. Ei sunt chemaţi de Dumnezeu. Îi susţin şi îi iubesc şi ştiu că Domnul îi iubeşte şi că îi va susţine în slujirea lor. Şi fac acest lucru în numele Domnului Isus Hristos, amin.

Note

  1. Handbook 2: Administering the Church (2010), 20.3.10.

  2. Vezi George Q. Cannon, în „Minutes of a Conference”, Millennial Star, 2 mai 1863, p. 275–276.