„Precum v-am iubit”

Cu mulţi ani în urmă, un prieten, pe nume Louis, mi-a povestit un lucru emoţionant despre mama lui blândă şi cu un glas plăcut. Când a decedat, nu le-a lăsat fiilor şi fiicelor ei o sumă mare de bani, ci, mai degrabă, o moştenire de bogăţie în exemplu, în sacrificiu şi în supunere.

După ce au fost rostite elogiile la funeralii şi după parcugerea drumului cel trist către cimitir, copiii ei adulţi au sortat puţinele lucruri lăsate de mamă. Printre ele, Louis a descoperit un bileţel şi o cheie. Pe bileţel, scria: „În dormitorul din colţ, în sertarul de jos al dulapului meu, este o cutiuţă. Aceasta conţine comoara inimii mele. Această cheie va descuia cutiuţa”.

Toţi s-au întrebat ce putea să aibă mama lor de o asemenea valoare încât să fie ţinut sub cheie.

Cutia a fost scoasă de la locul ei şi deschisă, cu grijă, folosindu-se cheia. Când Louis şi ceilalţi au examinat conţinutul cutiei, ei au găsit câte o fotografie cu fiecare copil în parte, cu numele copilului şi data de naştere a acestuia. Apoi, Louis a scos o felicitare de ziua îndrăgostiţilor făcută acasă. Scrisă într-o caligrafie de copil, pe care a recunoscut-o ca fiind a sa, el a citit cuvintele pe care le scrisese în urmă cu 60 de ani: „Dragă mamă, te iubesc”.

Inimile au fost înduioşate, glasurile au devenit șoptite şi ochii s-au umezit. Comoara mamei era familia ei eternă. Tăria acesteia consta în temelia fermă reprezentată de expresia: „Te iubesc”.

În lumea de astăzi, nicăieri nu este mai mare nevoie de acea temelie fermă decât cum este acasă. Şi lumea nu ar trebui să găsească nicăieri un exemplu mai bun al acelei temelii decât în căminele sfinţilor din zilele din urmă care au făcut ca dragostea să fie esenţa vieţii familiei lor.

Acelora dintre noi care afirmăm că suntem ucenici ai Salvatorului Isus Hristos, El ne-a oferit această îndrumare cuprinzătoare:

„Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii.

Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii”¹.

Dacă dorim să ţinem porunca de a ne iubi unul pe altul, atunci trebuie să ne tratăm unul pe altul dând dovadă de compasiune şi respect, arătându-ne dragostea în interacţiunile de zi cu zi. Dragostea este arătată printr-un cuvânt bun, printr-un răspuns oferit cu răbdare, printr-o faptă altruistă, printr-o ureche înţelegătoare, printr-o inimă care iartă. În toate interacţiunile noastre, aceste fapte şi altele asemănătoare lor ajută la demonstrarea dragostei noastre.

Preşedintele Gordon B. Hinckley (1910-2008) a spus: „Dragostea… este pocalul cu aur de la capătul curcubeului. Şi totuşi, reprezintă mult mai mult decât capătul curcubeului. Dragostea este şi la început şi din ea izvorăşte frumuseţea care se arcuieşte deasupra cerului într-o zi ploioasă. Dragostea este siguranţa pentru care copiii plâng, dorinţa arzătoare a tinerilor, adezivul care uneşte căsătoriile şi lubrifiantul care împiedică fricţiunea devastatoare din cămin; este pacea vârstei înaintate, raza speranţei strălucind prin moarte. Cât de bogaţi sunt cei care se bucură de ea în interacţiunile lor cu familia, prietenii, Biserica şi vecinii!”².

Dragostea este însăşi esenţa Evangheliei, cel mai nobil atribut al sufletului omenesc. Dragostea este remediul familiilor suferinde, comunităţilor bolnave şi naţiunilor nesănătoase. Dragostea poate fi exprimată printr-un zâmbet, printr-un salut cu mâna, printr-un comentariu amabil, printr-un compliment. Dragostea înseamnă sacrificiu, slujire şi altruism.

Soţi, iubiţi-vă soţiile! Trataţi-le cu demnitate şi apreciere. Surori, iubiţi-vă soţii! Onoraţi-i şi încurajaţi-i!

Părinţi, iubiţi-vă copiii! Rugaţi-vă pentru ei, învăţaţi-i şi depuneţi-le mărturie. Copii, iubiţi-vă părinţii! Arătaţi-le respect, recunoştinţă şi supunere.

Fără dragostea pură a lui Hristos, Mormon ne spune că „[suntem] de nimic”³. Mă rog ca noi să urmăm sfatul lui Mormon de „[a ne ruga] la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca [noi să fim] plini de dragostea Lui pe care El a dăruit-o tuturor acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos; pentru ca [noi să devenim] fiii lui Dumnezeu; pentru ca atunci când El va veni, noi să fim la fel ca El”⁴.