Importanța eternă a familiei

Pentru a oferi context crezurilor Bisericii noastre cu privire la familie, doresc sa citez câteva versuri dintr-un cântec pe care îl cântă deseori copiii noștri, intitulat „Am trăit în cer”. Acest cântec ne spune de unde am venit, de ce suntem aici și încotro ne îndreptăm. Este ceea ce sfinții din zilele din urmă numesc planul salvării – un plan etern al Tatălui nostru Ceresc.

Cu acest cântec în minte, permiteți-mi să explic câteva elemente importante ale planului salvării care vor scoate în evidență nemurirea și natura eternă a noastră și a familiilor noastre.

Înainte de această viață, noi am trăit alături de Dumnezeu, care este Tatăl nostru Ceresc. El este literalmente Tatăl spiritelor noastre, iar noi suntem copiii Săi de spirit. Prin urmare, toți oamenii care se nasc în această viață sunt frați și surori de spirit.

„Singurul scop al lui Dumnezeu – lucrarea Sa și slava Sa – este de a da fiecăruia dintre noi posibilitatea de a ne bucura de toate binecuvântările Sale.” Alegerea noastră de a ne supune sau a nu ne supune poruncilor Sale determină destinul nostru etern. „Isus Hristos este figura centrală a planului lui Dumnezeu. Prin ispășirea Sa, Isus Hristos a împlinit scopul Tatălui Său și a făcut posibil ca fiecare dintre noi să ne bucurăm de nemurire și viață veșnică”³. Legăturile de căsătorie și familie sunt realizate prin autoritatea preoției și rezistă dincolo de mormânt dacă suntem căsătoriți „pentru timp și toată eternitatea” în templu (D&L 132:7).

Sper că această scurtă privire de ansamblu vă va ajuta să înțelegeți faptul că religia noastră este complet legată de familia tradițională. Societatea, legea și opiniile care se bucură de popularitate se pot schimba, însă versiunea societății cu privire la familie nu poate și nu va înlocui scopul lui Dumnezeu și planul Său pentru copiii lui.

În lumea de astăzi, în care căsătoria și copiii născuți în cadrul unei familii sunt noțiuni considerate a fi din ce în ce mai puțin importante, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă nu este singura care consideră că familia tradițională constituie unul dintre cele mai importante elemente din doctrina sa.

Papa Francisc a spus: „El [Dumnezeu] i-a creat pe bărbați și pe femei pentru a fi fericiți, pentru a călători alături de cineva care îi completează, pentru a trăi experiența minunată a iubirii: a iubi și a fi iubiți și a se bucura de rodul iubirii lor, care sunt copiii”⁴.

Biserica Baptistă de Sud declară: „Căsătoria este uniunea unui bărbat cu o femeie într-un legământ care durează o viață… Soțul și soția au aceeași valoare înaintea lui Dumnezeu, din moment ce amândoi sunt creați după chipul lui Dumnezeu”⁵.

Crezurile noastre doctrinare cu privire la familia eternă și declarațiile altor conducători creștini importanți ne ajută să înțelegem de ce suntem atât de dedicați în a hrăni, proteja și promova familia tradițională.

Există unii care cred că astfel de doctrine și declarații sunt opinii religioase iraționale. Totuși, în iunie 2015, Curtea Supremă a S.U.A. a încercat din răsputeri să recunoască faptul că oameni sinceri și rezonabili pot avea păreri diferite, chiar și atunci când recunosc căsătoria între persoane de același sex.

„Căsătoria este sacră pentru cei care trăiesc conform religiei pe care o practică…

Există nenumărate referințe la frumusețea căsătoriei în texte religioase și filosofice scrise de-a lungul timpului, culturilor și credințelor, precum și în toate formele de artă și literatură. Este corect și necesar să spunem că aceste referințe au fost bazate pe înțelegerea faptului că mariajul este o uniune între două persoane de sex opus…

În viziunea lor, căsătoria este, prin natura ei, o uniune dintre două persoane, bărbat și femeie, de genuri diferite. Oameni raționali și sinceri din lumea întreagă au avut acest punct de vedere – și continuă să îl aibă – de bună credință.”⁶

Curtea Supremă a recunoscut în mod corect că mulți oameni sinceri și raționali din lume continuă să recunoască familia și căsătoria tradițională.

Imagine

family sitting together

Înțelegând că oameni raționali și sinceri consideră căsătoria ca fiind potrivită numai intre persoane de sex opus, oamenii din sfera discursului public trebuie să accepte, iar libertatea religioasă trebuie să protejeze astfel de concepții. Într-adevăr, deoarece crezurile religioase pot afecta concepția credincioșilor asupra însuși scopului vieții, astfel de concepții vor influența modul în care interacționează cu societatea.

Îmi amintesc știrea despre învățătoarea care le-a spus unor copilași povestea despre doi prinți care s-au îndrăgostit. Învățătoarea le-a prezentat copiilor aceste lucruri fără a-i avertiza sau notifica pe părinți. Când părinții au solicitat să fie anunțați dacă această poveste urma să fie recitită în viitor, școala i-a refuzat.⁷

Oare ar fi pățit ceva conducătorii școlii dacă i-ar fi lăsat pe părinți să-și retragă copiii de la școală atunci când urma să li se predea lucruri opuse credinței lor? Decizia școlii pare un atac direct la rolul părinților în creșterea copiilor lor.

Trăim într-o perioadă a extremelor. De multe ori, compromisul pare a fi greu și neprietenos. Auzim povești ale oamenilor care au încercat să fie credincioși standardelor lor și au fost acuzați de bigotism, intoleranță sau au fost tratați nedrept.

Majoritatea celor 200 de națiuni ale lumii, inclusiv Statele Unite, au recunoscut privilegiul părinților de a-și educa copiii atunci când au semnat Acordul internațional privind drepturile civile și politice. Articolul 18 din acest tratat precizează: „Părțile se obligă să respecte libertatea părinților de a le asigura copiilor lor o educație religioasă și morală în conformitate cu convingerile proprii”⁸.

Această protecție internațională a drepturilor omului este în acord cu poziția Bisericii, care menționează în declarația despre familie: „Părinții au datoria sacră de a-și crește copiii cu dragoste și dreptate… de a-i învăța să se iubească și să se slujească unul pe altul și să respecte poruncile lui Dumnezeu… Soții și soțiile – mamele și tații – vor fi făcuți răspunzători în fața lui Dumnezeu pentru neîmplinirea acestor responsabilități”⁹

Poate avem impresia că înotăm împotriva curentului, dar avem destul sprijin pentru a continua să ne păstrăm concepțiile despre familia tradițională. Am identificat numai câteva dintre acestea. Există mult mai multe.

Trebuie să adunăm tot sprijinul pe care îl putem aduna și să ne protejăm credința, familia și libertatea. Unele persoane încearcă în mod activ să ne ia aceste drepturi. O știre a raportat faptul că, în Statele Unite, au fost cheltuite milioane de dolari pentru a distruge măsurile de protecție oferite de libertatea religioasă.¹⁰

Colegul meu, vârstnicul Dallin H. Oaks, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a dat răspunsul cel mai potrivit acestor amenințări: „Chiar în timp ce căutăm să fim umili și să evităm cearta, nu trebuie să facem compromisuri sau să slăbim angajamentul nostru față de adevărurile pe care le înțelegem. Nu trebuie să renunțăm la pozițiile sau valorile noastre”¹¹.

Dacă cei care ni se opun sunt sinceri în angajamentul lor față de valorile diversității sau egalității, ar trebui să lucrăm împreună pentru a găsi compasiune și pace. Dacă noi încercăm să impunem altora crezurile noastre, așa cum s-a întâmplat în cazul copiilor cărora li s-au citit materiale al căror conținut era contrar dorințelor părinților lor, slăbim diversitatea și denaturăm balanța egalității. Făcând compromisuri și oferind dragoste tuturor copiilor lui Dumnezeu, care sunt frații și surorile noastre, putem crea o societate diversă de idealuri și crezuri în care să domnească pacea.

Imagine

family walking and holding hands

Acum, după ce am descris importanța căsătoriei tradiționale și a faptului că trebuie să ne apărăm drepturile, permiteți-mi să explic motivul pentru care trebuie să întindem mâna celor cu care nu suntem de acord. Isus Hristos ne-a poruncit:

„Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc;

ca să fiți fii ai Tatălui vostru care este în ceruri” (Matei 5:44-45).

La fel cum nu-i evităm și nu trebuie să-i evităm pe membrii familiei cu care nu suntem de acord, nu putem și nu trebuie să-i evităm pe cei care arată sau gândesc sau acționează diferit de noi. Dăm dovadă cel mai bine de omenie atunci când le arătăm dragoste și bunătate tuturor copiilor lui Dumnezeu. Demonstrăm că suntem ucenici adevărați când refuzăm să avem un ton agresiv, când refuzăm să punem etichete batjocoritoare și când luăm parte la discuții publice pozitive în care dăm dovadă de înțelegere și respect reciproc.

De curând, Biserica a sprijinit legislația care a adus un echilibru între problemele comunității LGBT și cele ale oamenilor cu idei religioase. Legislația protejează oamenii LGBT de concediere sau de neacordarea unei locuințe din cauza orientării sau identității lor sexuale. În același timp, conștiința religioasă și dreptul de a practica unele credințe religioase cu rădăcini profunde sunt protejate de această legislație puternică.¹²

Niciuna dintre părți nu a obținut tot ceea ce dorea, însă colaborarea noastră cu comunitatea LGBT și Organul Legislativ al statului Utah a diminuat diviziunea din comunitățile noastre fără să facem compromisuri în legătură cu principii cheie.¹³ Ne putem iubi unul pe altul fără să ne compromitem principiile religioase personale. Și putem discuta despre principii fără să-i marginalizăm pe alții.

Isus Hristos a fost exemplul suprem de iubire a aproapelui. Cu câteva ore înainte de a începe procesul dureros prin care a plătit pentru păcatele fiecăruia dintre noi, El s-a întâlnit cu apostolii Săi pentru a lua Cina de Paște – cea din urmă cină a Sa – și să le dea ultimele instrucțiuni din viața Sa muritoare. Printre învățăturile Sale se află și declarația tulburătoare, care schimbă vieți: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții” (Ioan 13:34).

Ne putem spune părerea despre beneficiile căsătoriei dintre un bărbat și o femeie în mod expres și cu înflăcărare fără să dăm dovadă de lipsă de respect sau să îi rănim pe cei care au alte convingeri. Indiferent de crezuri sau practici, în calitate de frați și surori, trebuie să ne străduim să ne înțelegem unii pe ceilalți. Aduceți-vă aminte că, până la urmă, fiecare dintre noi, căsătoriți sau nu, suntem o parte unică din mărețul plan al lui Dumnezeu.

Profetul Joseph Smith și fratele său, Hyrum, au fost asasinați în data de 27 iunie 1844 de către un grup de oameni în timp ce se aflau în custodia statului. După martiriul lor, membrii Bisericii au fost persecutați și amenințați cu distrugerea în timp ce construiau Templul Nauvoo. Dar au continuat chiar deși știau că vor fi nevoiți să îl abandoneze. Înainte de a fi alungați de mulțimile răufăcătoare, ei au mers la templu zi și noapte pentru a face promisiuni sacre care aveau să îi unească în familie pentru eternitate.¹⁴

În drumul lor spre valea Salt Lake, străbunicii mei din partea mamei și a tatălui au plătit un preț enorm de suferință și privațiuni. Membrii familiilor pionierilor au fost separați de moarte și, cu toate că și-au înmormântat copii, soți, soții, părinți, bunici și prieteni de-a lungul drumului arid spre vest, ei au mers înainte.

Credința lor într-un plan divin întocmit de Părinți Cerești care ne iubesc le-a dat curaj în fața unor provocări extraordinare. Ei au căutat un loc în care puteau să-și crească familiile în dragoste și slujire față de Dumnezeu fără teama persecuțiilor. Le mulțumesc pentru că ne-au pregătit calea.

Doctrina și teologia Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă încep și se termină literalmente cu familia. Repet ceea ce am mai spus: noi credem că am trăit înainte de această viață de pe pământ ca membri ai familiei spirituale, premuritoare a lui Dumnezeu; și că, în calitate de copii ai unor Părinți Cerești, noi trebuie să ne pregătim în timp ce ne aflăm pe pământ să ne întoarcem să primim binecuvântările promise celor care țin poruncile lui Dumnezeu.

Această cunoaștere ne va pregăti pe fiecare dintre noi pentru acea zi în care vom muri și vom ști cu certitudine, când ne vom întoarce în prezența sfântă a lui Dumnezeu, adevăratul scop al planului Său pentru noi. Și astfel, după cum este scris în declarația despre familie, „Facem un apel către toți cetățenii responsabili și către guvernanții de pretutindeni să promoveze acele măsuri menite să mențină și să întărească familia ca unitate fundamentală a societății”¹⁵.