Numai în format digital: tineri adulți

Să realizăm lucrarea sacră în carantină

Kaith Ashley Moran

În timp ce templele sunt închise, putem continua să ajutăm în lucrarea sacră de acasă.

Imagine

femei uitându-se pe tabletă

Autoarea locuiește în Manila, Filipine.

Nu m-am așteptat să aud vreodată cuvinte precum cele împărtășite luna trecută de Prima Președinție: „După o analiză atentă, cu ajutorul rugăciunii, și cu dorința de a fi cetățeni responsabili la nivel mondial, am hotărât să suspendăm toată activitatea din templu”¹.

Poate că, asemenea mie, vă întrebați cum să faceți față vremurilor dificile din prezent fără aceste locuri sfinte ale păcii. Aici, în Filipine, templele au fost închise încă de dinaintea implementării carantinei la nivel de comunitate, așadar este ceva timp de când tânjesc să mă întorc la casa Domnului.

Însă am înțeles ceva important de când sunt în carantină. Deși ușile templului sunt închise, lucrarea de pregătire a rânduielilor nu este oprită. Strămoșii noștri încă sunt de cealaltă parte a vălului așteptând ca noi să aflăm mai multe despre ei. Dacă sunteți în căutare de moduri de a invita sentimentele sacre asociate slujirii în templu în căminul vostru, iată câteva idei:

studiați-vă arborele genealogic pe FamilySearch.org;
încercați să indexați. Satisfacția este infinit mai mare decât cea oferită de jocurile video;
folosiți tehnica pentru a păstra legătura cu rude în viață;
scrieți propriile povestiri despre familie.

Am văzut cum aceste activități au „[întors inimile]” membrilor familiei mele, așa cum este descris în Maleahi 4:6, și ne-au salvat de la frustrare, plictiseală și deznădejde. Și deși faptul de a fi în carantină tot nu este ideal, sunt recunoscătoare pentru ocazia pe care mi-o oferă de a ajuta în această lucrare pentru templu realizată acasă.

Aceasta poate fi o perioadă sacră în viața noastră. Probabil că această pandemie ne va aduce aminte cât de importante sunt templele. Poate că vom aprecia ocazia de a ne duce la templu mai mult decât am făcut-o înainte. În anunțul Primei Președinții s-a afirmat: „Aceasta este o modificare temporară și așteptăm cu nerăbdare ziua în care templele vor fi din nou deschise”².

Abia aștept ziua în care vom putea să oferim din nou strămoșilor noștri rânduielile necesare salvării! Până atunci, sunt atât de multe pe care le putem face.

Binecuvântări vindecătoare

Vârstnicul Dale G. Renlund, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus că „pe măsură ce luăm parte astăzi la munca de întocmire a istoriei familie și la cea din templu, noi… suntem demni să primim binecuvântările «vindecătoare» promise de profeți și de apostoli… Această listă lungă include următoarele binecuvântări:

o înțelegere mai bună cu privire la Salvator și sacrificiul Său ispășitor;
o influență mai mare a Duhului Sfânt pentru a ne simți întăriți și îndrumați în viață;
o credință mai mare, astfel încât convertirea la Salvator devine profundă și trainică;
o abilitate și o motivație mai mari de a învăța și de a ne pocăi, deoarece înțelegem cine suntem și de unde venim și pentru că avem o viziune mai clară privind direcția în care ne îndreptăm;
influențe mai mari în inima noastră care rafinează, sfințesc și ne temperează;
o bucurie mai mare datorită unei abilități mai mari de a simți dragostea Domnului;
mai multe binecuvântări în familie, indiferent de situația prezentă, trecută sau viitoare a familiei sau de cât de imperfect ar putea fi arborele nostru genealogic;
mai multă dragoste și apreciere față de strămoșii noștri și rudele noastre în viață, astfel încât nu ne mai simțim singuri;
mai multă putere de a discerne unde este nevoie de vindecare pentru ca, astfel, cu ajutorul Domnului, să putem sluji altora;
mai multă protecție împotriva ispitelor și influenței tot mai intense a dușmanului; și
mai mult ajutor pentru a vindeca inimi supărate, frânte sau îngrijorate și pentru a-l tămădui pe cel rănit” („Munca de întocmire a istoriei familiei și munca în templu – pecetluire și vindecare”, Ensign sau Liahona, mai 2018, p. 47).