Numai în format digital: tineri adulți
Ce m-a învățat Biserica acasă în legătură cu faptul de a ne întâlni laolaltă
Am fost întristată când adunările Bisericii au fost suspendate temporar din cauza pandemiei. Acum, sunt recunoscătoare pentru ce am învățat.
Autoarea locuiește în Scania, Suedia.
Faptul de a mă duce la biserică a fost întotdeauna unul dintre lucrurile preferate ale săptămânii mele. Îndrăgeam să mă adun laolaltă cu prieteni și membri ai familiei și să las deoparte grijile lumii în timp ce preaslăveam împreună.
Apoi, totul a început să se schimbe din cauza pandemiei. În același timp, nu am avut multe cazuri de coronavirus în Suedia și școala se desfășura ca de obicei, așadar nu am înțeles cu adevărat de ce conducătorii Bisericii au simțit nevoia de a suspenda adunările. Având în vedere nebunia la nivel internațional, eram nerăbdătoare să mă întâlnesc cu prietenii duminica. Însă, atunci, am aflat că adunările Bisericii au fost suspendate temporar și că urma să preaslăvim acasă. Eram deopotrivă tristă și puțin frustrată.
Când a venit duminica, m-am îmbrăcat cu o rochie și m-am machiat, am luat micul dejun și am luat loc alături de părinții mei. Am văzut că tata a pregătit, cu atenție, împărtășania acoperind cu un ștergar alb pâinea și apa și că și-a deschis scripturile la rugăciunile de împărtășanie.
În curând a sosit timpul să cântăm imnul de împărtășanie. Când tata a început să rupă pâinea, am simțit Spiritul foarte puternic. Părea să-mi spună că ispășirea lui Isus Hristos era anume pentru mine. Am început să plâng și am privit spre mama, am văzut că și ea plângea și-mi zâmbea – și ea a putut simți Spiritul.
Deși am fost sceptică la început, știu acum că faptul de a lua din împărtășanie acasă este o ocazie privată și frumoasă. De-a lungul săptămânilor recente, m-am simțit mai recunoscătoare pentru preoție și pentru Evanghelia restaurată, care ne oferă alinare și pace în timpul vremurilor grele. Am simțit, de asemenea, dragostea pe care Tatăl nostru Ceresc o are pentru toți copiii Săi. Și m-am simțit, în mod deosebit, recunoscătoare pentru profet, care ne ajută să știm ce să facem, chiar și când nu înțelegem de ce.
De când am primit primele instrucțiuni de a desfășura biserica acasă, COVID-19 s-a răspândit la mii de oameni în Suedia și continuă să afecteze aproape fiecare țară de pe pământ. Și, deși îmi place caracterul privat al desfășurării bisericii acasă alături de câțiva dintre cei dragi, am înțeles, de asemenea, că nu este același lucru ca și acela de a ne duce la biserică și de a preaslăvi împreună ca episcopie sau ramură. Faptul de a ne înălța spiritual unul pe celălalt în cadrul adunării de împărtășanie și al celorlalte adunări este de neînlocuit.
Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Un motiv major pentru care Domnul are o Biserică este de a crea o comunitate de sfinți care să se susțină unii pe alții pe «[calea] strâmtă și îngustă care duce până la viața veșnică» [2 Nefi 31:18]”1.
Am înțeles că biserica înseamnă mult mai mult decât faptul de a ne aduna laolaltă cu prieteni în fiecare săptămână. Înseamnă să luăm împărtășania, să avem sentimentul de apartenență, să ne susținem unii pe alții și să clădim o comunitate a credinței în împărăția lui Dumnezeu. Voi fi întotdeauna recunoscătoare pentru binecuvântarea de a putea desfășura biserica acasă în timpul acestei perioade de COVID-19 și pentru cunoștințele noi pe care le-am primit în legătură cu importanța faptului de a ne întâlni laolaltă. Adunarea de împărtășanie va fi și mai specială când ne vom putea întâlni din nou laolaltă.