Când vine în minister

Sunt recunoscător pentru subiectul care a fost propus astăzi pentru discuția noastră. Când vine vorba despre slujire, fac referință deseori la cuvintele lui Alma și la învățăturile apostolului Pavel pentru a-mi aminti ce ne învață scripturile.

Alma le-a propovăduit oamenilor următoarele cuvinte: „Și acum, după cum sunteți dornici să vă alăturați turmei lui Dumnezeu și să vă numiți poporul Lui și sunteți dornici să purtați greutățile unul altuia, pentru ca ele să fie ușoare; Da, și sunteți dornici să jeliți împreună cu cei care jelesc; da, și să-i mângâiați pe aceia care au nevoie să fie mângâiați și să fiți martorii lui Dumnezeu în toate timpurile și în toate lucrurile și în toate locurile în care se întâmplă să vă aflați, chiar până la moarte, ca să puteți fi mântuiți de Dumnezeu și să vă numărați printre aceia de la învierea dintâi, pentru ca să puteți avea viață veșnică” (Mosia 18:8–9). Haideți să ne îndreptăm atenția spre următoarele cuvinte din aceste versete: „ca să puteți fi…” și „ca să puteți avea…”. Alma le atrage oamenilor atenția că, îngrijindu-ne unul de altul, noi Îi permitem ispășirii Salvatorului să ne influențeze pe deplin și să ne pregătească pentru a primi viața eternă. Apostolul Pavel a propovăduit în 2 Corinteni 1:3–4: „Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor și Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz!”. Aceasta ne aduce aminte că noi, toți, avem nevoie de ajutor și, când ne rugăm, primim alinarea care vine de la Domnul, astfel încât „să putem mângâia”.

În cadrul unei conversații recente pe care a avut-o cu un mic grup de președinți de misiune pe tema slujirii în misiune, vârstnicul Uchtdorf a spus: „Oamenilor nu le pasă cât de multe știi până când nu află cât de mult îți pasă de ei”. Cunoașterea noastră despre scripturi și mărturia noastră despre realitatea Salvatorului trebuie să fie reflectate, întotdeauna, de grija noastră pentru aproapele nostru.

Când recitim pilda Salvatorului despre bunul samaritean, deseori ne gândim la samaritean și la grija pe care a arătat-o față de cel rănit. Dar aș dori să vă îndrept atenția spre hangiu. S-au spus foarte puține despre el, înțelegem doar că el și bunul samaritean se cunoșteau bine și aveau încredere unul în celălalt. După cum știm, bunul samaritean este un prototip al Salvatorului, al dragostei Sale, al grijii și atenției față de fiecare dintre noi. Hangiul este un simbol și un prototip al Bisericii, în care Salvatorul aduce suflete rănite care au suferit pe cărarea vieții din cauza atacurilor forțelor întunecate și consecințelor păcatului. Ele au nevoie de ajutor și grijă speciale, cu participarea multora dintre noi care facem parte din aceeași episcopie sau ramură a Bisericii în care Domnul le-a adus pe aceste suflete. „A doua zi, când a pornit la drum, a scos doi lei, i-a dat hangiului, și i-a zis: «Ai grijă de el, și orice vei mai cheltui, îți voi da înapoi la întoarcere».” (Luca 10:35)

Salvatorul Se va întoarce în curând, și noi ne pregătim pentru întoarcerea Sa glorioasă. Suntem binecuvântați să putem avea grijă unul de altul, prin aceasta permițând ispășirii Sale să lucreze asupra noastră, să ne transforme și să ne pregătească pentru viața eternă. Am mărturia că Salvatorul se bucură atunci când noi, cu dragoste, avem grijă unul de altul, ne rugăm unul pentru altul și invocăm puterile cerului pentru a ne ajuta și îndruma familiile. Domnul este aproape și ne iubește. Faptul că ne slujim unul altuia ne face, cu adevărat, asemănători lui Hristos. În numele lui Isus Hristos. Amin.