2021
Să discernem ce este bun în noi înșine
Septembrie/octombrie 2021


Tineri adulți

Să discernem ce este bun în noi înșine

Autoarea articolului locuiește în Utah, S.U.A.

Cum ați defini darul de a discerne? Până de curând, nu am înțeles unul dintre scopurile esențiale ale acestui dar.

Imagine
woman looking away against background of sea and sky

Ilustrație foto de la Getty Images

În cea mai mare parte a vieții mele, am definit darul de a discerne ca a fi capabil să deosebești binele de rău, adevărul de minciună. În timp ce aceasta reprezintă o parte importantă a darului, am învățat, de curând, că acesta este mai complex.

Am găsit o comoară în notele de subsol ale unei cuvântări oferite în cadrul Conferinței Generale din aprilie 2020. Un vorbitor l-a citat pe președintele Stephen L Richards (1879-1959), fost prim consilier în Prima Președinție, care a spus: „Cel mai înalt tip de discernământ este acela care percepe în alții și le dezvăluie cea mai bună parte a lor, ceea ce este bun în ei”1.

Nu pare aceasta poezie?

Duhul Sfânt ne poate ajuta să dezvăluim ceea ce este bun în alții. Adevărul acestei declarații mi-a plăcut atât de mult, încât am dorit să învăț mai mult. Am descoperit că vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a spus, de asemenea, că darul de a discerne ne ajută să „scoatem la lumină ceea ce este bun, care poate fi ascuns în noi2.

De când am făcut această descoperire, mi-am dat seama cât de importantă este această parte a darului de a discerne. Avem nevoie să găsim calitățile din noi, astfel încât să le putem dezvolta. Când facem astfel, simțim și acționăm într-o măsură mai mare precum ceea ce suntem cu adevărat: copiii lui Dumnezeu (vedeți Psalmii 82:6; Mosia 5:7; Moroni 7:19).

Deci, cum putem să începem să găsim ceea ce este bun în noi înșine? Iată câteva moduri în care puteți să începeți.

Concentrați-vă asuprafolosirii puterii voastrede a-i binecuvânta pe alții

Faptul că fiecare dintre noi are anumite daruri de la Dumnezeu este un adevăr doctrinar (vedeți Doctrină și legăminte 46:11) – și nu este o lipsă de modestie să ne gândim la ele. De fapt, Domnul ne-a cerut să facem acest lucru! Scripturile ne învață să căutăm „cu sinceritate darurile cele mai bune, [amintindu-ne], totdeauna, pentru ce sunt date ele” (Doctrină și legăminte 46:8; subliniere adăugată).

Pe măsură ce devenim tot mai conștienți de darurile sau talentele noastre, ar trebui să găsim moduri de a le folosi pentru a le sluji altora.

Un mod de a vă identifica darurile este să întrebați pe cineva în care aveți încredere! Întrebați-l care sunt punctele voastre forte. Dacă sunteți la fel ca mine, acest lucru vi se poate părea ciudat. Dar aduceți-vă aminte, acest lucru nu este o lipsă de modestie; este faptul de a găsi acele trăsături sau caracteristici individuale pe care le aveți de oferit fraților și surorilor lumii (vedeți Mosia 8:18).

De exemplu, un vecin amabil mi-a spus odată că am darul de a-i ajuta pe oameni să se simtă în largul lor. În loc de a nu lua afirmația în serios, ca pe o laudă din politețe, am început să urmăresc acel dar în viața mea. Făcând astfel, mi-am dat seama că Tatăl Ceresc mă poate ajuta să-mi folosesc abilitățile sociale pentru a mă împrieteni cu alții și a binecuvânta mai multe vieți, nu doar pe a mea.

Cunoscându-vă darurile, puteți să alegeți, în mod conștient, să le folosiți pentru a-i binecuvânta pe alții (vedeți Doctrină și legăminte 82:18).

Studiați-vă binecuvântarea patriarhală

Imagine
a young woman reading her patriarchal blessing

Fotografie de Judith Ann Beck

Binecuvântările patriarhale sunt, de asemenea, o sursă bună pentru a vedea darurile noastre unice, date de Dumnezeu. Vârstnicul Larry R. Lawrence, membru emerit al Celor Șaptezeci, a spus: „Spiritul ne poate arăta slăbiciunile noastre, dar, de asemenea, ne poate arăta punctele noastre tari… Când ne citim binecuvântarea patriarhală, ni se amintește că Tatăl nostru Ceresc cunoaște potențialul nostru divin”3.

Studierea binecuvântării voastre patriarhale vă ajută să vă concentrați asupra dezvoltării însușirilor care vă pot ajuta să vă atingeți potențialul.

În ce mă privește, deseori îmi imaginez felul de mamă care sper să fiu într-o zi. Fără să-mi dau seama, mă captivează gândul că o mamă bună este în formă, organizată și frumoasă – și că rulourile ei cu scorțișoară sunt invidiate de membrele Societății de Alinare a episcopiei. Deși aceste lucruri nu sunt rele, studiul binecuvântării mele patriarhale mi-a arătat că Domnului îi pasă mai mult de faptul că sunt o mamă bună și plină de caritate. În ceea ce mă privește, aceste trăsături asemănătoare cu cele ale lui Hristos sunt cele pe care trebuie să fiu cel mai nerăbdătoare să le dezvolt.

Aduceți-vă aminte și cugetați în timpul adunării de împărtășanie

Imagine
bread being broken for sacrament

Fotografie de Jerry Garns

Adunarea de împărtășanie este un moment în care să ne gândim la Salvator. De asemenea, este un moment în care să cugetăm la progresul nostru spre a deveni ca El. În timp ce lucrați pentru a descoperi trăsăturile voastre bune, faptul de a vă gândi în fiecare săptămână la realizările, experiențele și întâlnirile voastre sociale vă poate ajuta să vedeți anumite momente în care darurile voastre s-au manifestat.

Președintele Henry B. Eyring, al doilea consilier în Prima Președinție, a spus: „Când vă evaluați viața, în timpul rânduielii împărtășaniei, sper că gândurile dumneavoastră nu se concentrează doar asupra lucrurilor pe care le-ați făcut greșit, ci și asupra celor pe care le-ați făcut bine – momente în care ați simțit că Tatăl Ceresc și Salvatorul au fost mulțumiți de dumneavoastră. Puteți chiar ca, în timpul împărtășaniei, să vă acordați câteva minute pentru a-L ruga pe Dumnezeu să vă ajute să vedeți aceste lucruri”4.

Mai jos sunt câteva întrebări pe care vi le puteți adresa vouă sau lui Dumnezeu în timpul împărtășaniei.

  • Cum am urmat exemplul lui Hristos în această săptămână?

  • Cui i-am slujit?

  • Când am simțit Spiritul în această săptămână? De ce?

  • Ce însușire asemănătoare cu cele ale lui Hristos încerc să dezvolt? Cum fac acest lucru?

  • Există ceva în viața mea pentru care trebuie să mă rog să primesc ajutor?

  • Este vreo persoană pe care trebuie s-o iert?

  • Cu ce problemă, mare sau mică, m-au ajutat Tatăl Ceresc și Isus Hristos în această săptămână?

Faptul de a cugeta la bunătatea lui Dumnezeu și de a-mi evalua viața în timpul adunării de împărtășanie, în loc să mă concentrez doar asupra eșecurilor și defectelor, mă ajută să-mi pun încrederea în El.

Îndepliniți-vă chemarea cu credință și sârguință

Ni s-a dat chemarea pe care o avem dintr-un anumit motiv, chiar dacă nu știm, la început, acel motiv.

Odată, am fost chemată să fac parte din președinția Societății de Alinare a episcopiei mele pentru tineri adulți necăsătoriți. Am fost foarte entuziasmată să încep să slujesc. Dar după câteva luni, m-am simțit descurajată. Nu puteam să văd progres spiritual la cele cărora încercam să le slujesc. Eforturile mele de a le vizita și a mă împrieteni cu ele păreau fără succes.

Într-o duminică, am simțit că îmi lipseau darurile spirituale care ajută o persoană să slujească bine. Rugăciunea mea din timpul adunării de împărtășanie din acea zi a fost să simt asigurarea că eram capabilă să-mi îndeplinesc chemarea. M-am simțit inspirată să cer o binecuvântare a preoției.

M-am întâlnit cu episcopul meu și, când el și-a pus mâinile pe capul meu, unul dintre primele lucruri pe care mi le-a spus a fost: „Tatăl Ceresc apreciază bunătatea pe care le-o arăți altora”.

Dintr-o dată, am simțit Spiritul foarte puternic și am simțit asigurarea că Domnul era mulțumit de eforturile mele. Am simțit că aveam într-adevăr o parte din darurile de care aveam nevoie pentru a sluji cu dragoste. Tocmai îmi măsurasem eșecurile, în loc să-mi măsor succesele.

Chemările voastre sunt ocazii foarte bune să vă găsiți și să vă folosiți darurile spirituale.

Puteți începe acum

Nu este necesar să așteptăm pentru a începe să descoperim ce este bun în noi înșine.

Președintele Dieter F. Uchtdorf, atunci al doilea consilier în Prima Președinție, a spus:

„Uneori, ne simțim descurajați deoarece nu suntem «mai» cumva – mai spirituali, mai respectați, mai inteligenți, mai sănătoși, mai bogați, mai prietenoși sau mai capabili…

Am învățat în viața mea că nu trebuie să fim «mai» cumva pentru a începe să devenim persoana care Dumnezeu dorește să devenim”5.

Putem începe cu o rugăciune. Spuneți-I Tatălui Ceresc cum vă simțiți acum și ce doriți să simțiți despre voi înșivă. Cereți în mod concret darul de a discerne pentru a vă ajuta să vedeți ce este bun în voi înșivă. Unele dintre cele mai plăcute momente ale vieții mele au fost chiar cele în care am rostit aceste rugăciuni. Cred că Tatăl Ceresc este nerăbdător să ne ajute să vedem tot ceea ce vede El.

Datorită identității noastre de copii ai lui Dumnezeu, suntem destinați să fim importanți (vedeți Doctrină și legăminte 78:17). Prin darul de a discerne, noi putem ajunge să știm acest lucru noi înșine.

Note

  1. Stephen L Richards, în Douglas D. Holmes, „Profund în inima noastră”, Liahona, mai 2020, p. 25-26.

  2. David A. Bednar, „Quick to Observe” (adunare de devoțiune desfășurată la Universitatea Brigham Young, 10 mai 2005), p. 5, speeches.byu.edu; subliniere adăugată.

  3. Larry R. Lawrence, „Ce-mi mai lipsește?”, Liahona, nov. 2015, p. 35.

  4. Henry B. Eyring, „Să ne aducem aminte întotdeauna de El”, Liahona, febr. 2018, p. 5.

  5. Dieter F. Uchtdorf, „Evanghelia funcționează minunat!”, Liahona, nov. 2015, p. 22-23.