Limba Spiritului

Imagine

autobuz

Fotografie prin amabilitatea autorului; ilustrație de Jennifer M. Potter

Ilustrație de Jennifer M. Potter

Obișnuiam să petrec verile călătorind prin Europa cu o echipă de dans. Publicul nostru, spectacolele și nivelul nostru de energie variau, dar aveam o tradiție care a rămas mereu aceeași: încheiam fiecare spectacol intonând „Domnul să te aibă-n grija Sa”¹ , în limba țării pe care o vizitam. Deoarece cei mai mulți din echipa mea de dans erau membri ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, îndrăgeam această tradiție. Era un mod minunat de a ne întări legătura cu spectatorii noștri și de a împărtăși dragostea Tatălui Ceresc.

Aproape de sfârșitul uneia dintre aceste călătorii, tocmai traversasem granița în Germania și exersam cântecul în limba germană pentru viitoarele spectacole. Dar, când am ajuns, am aflat că, în această regiune anume din Germania, se vorbea dialectul sorbian, care era foarte diferit de ceea ce exersasem noi sârguincioși.

În autobuzul care ne ducea la spectacolul nostru, eram extenuată și îmi doream doar să dorm tot drumul. Însă dirijorii noștri aveau alte idei. Ei ceruseră ghizilor noștri să traducă imnul în dialectul sorbian. Acum, ei doreau ca întregul autobuz de interpreți, pe jumătate adormiți, să învețe cântecul cu doar câteva ore înainte de spectacolul nostru.

Am făcut tot ce am putut. La sfârșitul spectacolului, am stat împreună în fața scenei și am început să cântăm. Îmi aduc aminte că m-am simțit surprinsă când mi-au venit în minte cu ușurință cuvintele nefamiliare pe care mă străduisem să le învăț și să le rostesc cu câteva ore mai înainte. Am simțit cum îndoielile mele pe care le avusesem cu privire la pregătirea noastră de a cânta au dispărut când m-am bazat pe Spirit pentru a-mi aminti cuvintele.

Imagine

cuplu dansând

Fotografie obținută prin amabilitatea autoarei

Membrii auditoriului s-au arătat mai întâi surprinși și, apoi, entuziasmați. Când s-a terminat cântecul, o liniște s-a așternut peste mulțime. Apoi, ei s-au ridicat și au început să ne cânte un cântec, despre care, mai târziu, au explicat că era un cântec de recunoștință pe care, de obicei, îl păstrează pentru ocazii speciale.

Am simțit Spiritul atât de puternic în acel moment, deși nu puteam înțelege ce cântau ei. Am fost atât de recunoscătoare că Domnul m-a ajutat să transmit dragostea Sa în pofida sentimentelor mele că nu sunt suficient de bună. Mi-am amintit că dragostea Tatălui Ceresc este un mesaj universal. În pofida diferențelor pe care le-am putea avea, noi, toți, putem înțelege limba Spiritului.