„O oștire de tineri”, Povestiri din Cartea lui Mormon (2023)
O oștire de tineri
Fii care au avut încredere în Dumnezeu
Nefiții erau în război cu lamaniții și aveau nevoie de ajutor. Anti-nefi-lehiții doreau să ajute. Dar ei făcuseră o promisiune Domnului de a nu lupta. Două mii dintre fiii lor tineri nu făcuseră acea promisiune. În schimb, fiii au promis să lupte pentru a-și proteja familiile. Acești fii erau numiți soldați tineri.
Soldații tineri l-au ales pe profetul Helaman să-i conducă. Ei erau un grup mic în comparație cu oștirea lamanită mare. Dar Helaman știa că soldații tineri erau cinstiți, curajoși și credincioși. Cu Helaman la conducere, ei s-au dus să-i ajute pe nefiți.
Soldații nefiți erau obosiți. Dar când soldații tineri au venit, nefiții s-au bucurat. Oștirea de tineri le-a dat speranță și tărie. Împreună, ei s-au pregătit să lupte împotriva lamaniților. Părinții soldaților tineri au ajutat, de asemenea, aducându-le hrană și provizii.
Lamaniții capturaseră multe cetăți și își ținuseră oștirile în ele. Conducătorii nefiți au dorit să-i facă pe lamaniți să părăsească una dintre cetăți. Ei au întocmit un plan și le-au cerut ajutorul soldaților tineri.
Soldații tineri s-au prefăcut că duc hrană nefiților care locuiau într-o cetate din apropiere. Când lamaniții au văzut grupul mic, ei și-au părăsit cetatea și i-au urmărit pe soldații tineri. Lamaniții au crezut că le va fi ușor să-i captureze.
Soldații tineri au fugit de lamaniți. Apoi, o oștire nefită a început să-i urmărească pe lamaniți. Lamaniții au dorit să-i prindă pe soldații tineri înainte ca nefiții să ajungă la ei. Nefiții au văzut că soldații tineri aveau probleme și au mărșăluit mai repede pentru a-i ajuta.
După ceva timp, soldații tineri nu au mai putut să-i vadă pe lamaniți. Au început să se întrebe dacă nefiții ajunseseră la lamaniți și se luptau.
Helaman era îngrijorat. El a crezut că era posibil ca lamaniții să încerce să-i prindă în capcană. I-a întrebat pe tinerii lui soldați dacă se vor duce să lupte împotriva lamaniților.
Soldații tineri și-au adus aminte ce îi învățaseră mamele lor. Mamele lor îi învățaseră să se încreadă în Dumnezeu și să nu se îndoiască, deoarece El avea să-i țină în siguranță. Acești fii credeau în Dumnezeu și doreau să-și țină promisiunea de a-și proteja familiile. I-au spus lui Helaman că erau pregătiți să se ducă și să lupte.
Helaman a fost uimit de curajul lor. El i-a condus înapoi să lupte împotriva lamaniților.
Soldații tineri i-au văzut pe lamaniți și nefiți luptând. Nefiții erau obosiți. Ei erau pe punctul de a pierde când au venit tinerii soldați.
Soldații tineri s-au luptat având tăria lui Dumnezeu. Lamaniților le-a fost frică de ei și au încetat să se mai lupte. Soldații tineri au ajutat la câștigarea luptei!
În luptă, au murit mulți nefiți și lamaniți. Helaman era îngrijorat că și unii dintre tinerii lui soldați ar fi murit. Dar, după luptă, Helaman i-a numărat și a văzut că toți erau în viață. A fost foarte fericit să vadă că niciunul dintre soldații tineri nu fusese ucis. Dumnezeu îi protejase.
Mai mulți fii s-au alăturat soldaților tineri. Ei au continuat să-i ajute pe nefiți să lupte. În aceste alte lupte, toți soldații tineri au fost răniți, dar niciunul dintre ei nu a murit. Și-au adus aminte ce i-au învățat mamele lor. Ei au avut încredere în Dumnezeu și El i-a protejat.