„Teancum și Moroni”, Povestiri din Cartea lui Mormon (2023)
Teancum și Moroni
Dând dovadă de mult curaj
După ce Amalichia a murit, fratele lui, Amoron, a devenit regele lamanit. Amoron a continuat să lupte împotriva nefiților. Războiul a durat ani de zile. Nefiții au început să câștige, drept urmare toate oștirile lamaniților au fugit și s-au adăpostit într-o singură cetate. Moroni, Teancum și un alt căpitan nefit au mărșăluit după lamaniți cu oștirile lor.
Alma 52:3-4; 54:16-24; 62:12-35
Teancum s-a mâniat pentru că Amalichia și Amoron provocaseră acest război mare și lung. Din cauza războiului, mulți oameni muriseră și aveau foarte puțină hrană. Teancum a dorit să pună capăt războiului. El s-a dus noaptea în cetate pentru a-l căuta pe Amoron.
Teancum s-a urcat pe zidul cetății. A mers din loc în loc, în cetate, până când a găsit locul în care dormea Amoron.
Teancum a aruncat o suliță în Amoron. L-a lovit lângă inimă. Dar Amoron i-a trezit pe slujitorii lui înainte de a muri.
Slujitorii lui Amoron l-au urmărit pe Teancum și l-au ucis. Ceilalți conducători nefiți au fost foarte triști pentru moartea lui Teancum. El luptase cu vitejie pentru libertatea poporului său.
Deși a murit, Teancum îi ajutase pe nefiți să câștige războiul. El făcuse ca lamaniții să-și piardă conducătorul. În dimineața următoare, Moroni s-a luptat cu lamaniții și a câștigat. Lamaniții au părăsit ținutul nefiților și războiul s-a terminat.
În sfârșit, era pace. Moroni a muncit din greu pentru a face ținutul nefiților mai sigur împotriva lamaniților. Apoi, Moroni s-a întors acasă pentru a trăi în pace. Profeții au propovăduit Evanghelia și au condus Biserica lui Dumnezeu. Oamenii au avut încredere în Domnul și El i-a binecuvântat.