Alma 13-16

• Este posibil ca, în timp ce au studiat Alma 13, unii membri ai clasei dumneavoastră să fi găsit ceva care să le fi sporit aprecierea față de preoție. Invitați-i să împărtășească ce au găsit. De asemenea, ați putea citi împreună versetele 2 și 16 și adresa o întrebare precum „Cum vă ajută preoția și rânduielile acesteia «să-L [așteptați] pe Fiul [lui Dumnezeu] pentru mântuire»?”. Dacă vă este de ajutor, puteți găsi o listă de rânduieli în Fideli credinței, p. 147.

  Imagine

  tineri băieți la masa de împărtășanie

• Mulți oameni din Amoniha erau adepții lui Nehor, care preda idei false despre rolul preoților. Pentru a ajuta membrii clasei să învețe despre adevărata natură a preoției, îi puteți ruga să compare părerea lui Nehor despre ce ar trebui să facă preoții (vedeți Alma 1:3-6) cu ceea ce a predicat Alma (vedeți Alma 13:1-12). În ce mod se aseamănă învățăturile lui Nehor cu părerile lumii despre putere și conducere? În ce fel sunt diferite învățăturile lui Alma?

• Citirea versetelor Alma 13:1-19 poate duce la o discuție despre a fi „pregătiți încă de la crearea lumii” pentru responsabilitățile pe care le avem în munca Domnului. Ce sugerează Alma 13:3 despre felul în care ar trebui să percepem sau să abordăm aceste responsabilități (vedeți, de asemenea, D&L 138:56)?

• Alma a predicat că preoția ne ajută să „[intrăm] în odihna Domnului” (Alma 13:16). Pentru a începe o discuție despre această idee, le puteți cere membrilor clasei să citească Alma 13:6, 12-13, 16 și 29 și să împărtășească ce ne învață aceste versete despre „odihna Domnului”. Ei ar putea identifica, de asemenea, caracteristicile oamenilor care „intră în odihna Domnului”. Ce putem face pentru a simți odihna Domnului în viața noastră muritoare?

• Alma 14 ar putea fi o ocazie de a discuta despre felul în care putem răspunde cu credință atunci când noi sau cei dragi avem parte de persecuții sau încercări, chiar și atunci când încercăm să fim neprihăniți. Puteți începe prin a invita membrii clasei să-și închipuie că sunt jurnaliști care relatează un eveniment din Alma 14. Ce fel de întrebări credeți că le-ar adresa aceștia lui Alma și Amulec despre acel eveniment? De exemplu: „De ce a permis Domnul ca voi și alți oameni neprihăniți să suferiți?” sau „Ce sfaturi aveți pentru cei care trec prin încercări grele?”. Ținând cont de ceea ce știm din Alma 14, cum ar putea răspunde Alma sau Amulec la aceste întrebări?

• Majoritatea dintre noi poate simți ceva oarecum asemănător cu ce a simțit Amulec când a fost martor la suferințele oamenilor credincioși din Amoniha, noi, „de asemenea, [am] simțit durere” (Alma 14:10), și ne-am dorit să facem ceva în acea privință. Ce învățăm din ce a spus Alma în această situație (vedeți Alma 14:8-13)? Puteți împărtăși declarația președintelui Spencer W. Kimball din secțiunea „Resurse suplimentare”. Poate că membrii clasei pot rezuma mesajul principal din declarația președintelui Kimball cu propriile cuvinte.

• Rezumatul acestei săptămâni din Vino și urmează-Mă – pentru persoane și familii sugerează să enumerați la ce a renunțat Amulec și ce a câștigat el când a îmbrățișat Evanghelia. Poate că membrii clasei vor dori să împărtășească listele pe care le-au scris sau ar putea face aceste liste în clasă. Aceste versete pot fi de ajutor: Alma 10:4-5; 15:16, 18; 16:13-15; și 34:8. De ce a fost Amulec dispus să facă asemenea sacrificii? De ce suntem noi dispuși să facem acest lucru? Cum putem urma exemplul lui Alma, care „l-a întărit [pe Amulec] în Domnul”?

• Alma 16 ne vorbește despre un om care a avut încredere într-un profet și de un popor care nu a avut. Pentru a ajuta membrii clasei să învețe din aceste exemple, puteți scrie pe tablă două titluri: Zoram și Oamenii din Amoniha. Membrii clasei pot citi Alma 16:1-10 și pot scrie sub fiecare titlu cuvinte și expresii care descriu atitudinea pe care au avut-o acești oameni față de cuvintele profetului Alma. Ce facem pentru a-I arăta Tatălui Ceresc că avem credință în cuvintele profeților în viață?

Președintele Spencer W. Kimball a comentat odată cu privire la multele tragedii aparent inexplicabile care au loc în lume:

„Ar fi putut preveni Domnul aceste tragedii? Răspunsul este da. Domnul este atotputernic și are toată puterea să ne controleze viețile, să ne salveze de durere, să prevină toate accidentele… chiar și să [protejeze] de moarte, dacă voiește. Dar nu o va face…

Dacă toți cei bolnavi pentru care ne rugăm ar fi vindecați, dacă toți cei drepți ar fi protejați, iar cei ticăloși distruși, întregul plan al Tatălui ar fi distrus, iar principiul de bază al Evangheliei, libertatea de a alege, ar fi năruit. Niciun om nu ar trebui să trăiască prin credință…

Dacă ar fi să închidem ușa în fața tristeții și greutăților, s-ar putea să-i alungăm pe cei mai buni prieteni și binefăcători ai noștri. Suferința îi poate transforma pe oameni în sfinți pe măsură ce învață răbdare, suferință îndelungată și stăpânire de sine…

Sunt recunoscător că, chiar și prin preoție, eu nu pot vindeca toți bolnavii. Poate voi vindeca oameni care ar trebui să moară. Poate voi înlătura suferința unor oameni care ar trebui să sufere. Dacă da, mă tem că aș zădărnici scopurile lui Dumnezeu.

Dacă aș fi avut puteri nelimitate, dar totuși viziune și înțelegere limitate, probabil l-aș fi salvat pe Abinadi din flăcări pentru a nu fi ars pe rug și, făcând aceasta, probabil l-aș fi rănit în mod ireparabil. A murit ca martir și a primit răsplata unui martir – exaltarea.

Probabil că l-aș fi protejat pe Pavel de încercările sale dacă puterea mea ar fi fost fără margini. Cu siguranță că i-aș fi înlăturat «țepușul din carne» [2 Corinteni 12:7]. Și făcând astfel, probabil aș fi zădărnicit planul Domnului…

Mă tem că, dacă aș fi fost în Închisoarea Carthage pe 27 iunie 1844, aș fi împiedicat ca gloanțele să fi străpuns trupul profetului [Joseph Smith] și al patriarhului [Hyrum Smith]. Poate i-aș fi salvat de suferințe și agonie, dar le-aș fi refuzat sfârșitul și răsplata de martiri…

Cu o astfel de putere necontrolată, cu siguranță aș fi simțit că trebuie să Îl protejez pe Hristos de agonia din Ghetsimani, de insulte, de coroana din spini, de judecata nedreaptă, de rănile fizice. I-aș fi îngrijit și vindecat rănile și i-aș fi dat apă rece în loc de oțet. Poate că L-aș fi salvat de suferință și moarte și aș fi refuzat lumii sacrificiul Său ispășitor…

Când ne confruntăm cu așa zise tragedii, trebuie să ne punem încrederea în Dumnezeu, știind că, în pofida viziunii noastre limitate, scopurile Sale se vor îndeplini” (Teachings of Presidents of the Church: Spencer W. Kimball [2006], p. 14-17, 20).