Alma 17-22

• Probabil că membrii clasei au auzit de multe ori importanța de a avea obiceiuri simple privind Evanghelia. Alma 17:1-4 îi poate ajuta să vadă influențele puternice pe care le pot avea aceste obiceiuri în viața noastră. Ați putea ruga jumătate dintre membrii clasei să parcurgă aceste versete căutând ce au făcut fiii lui Mosia și cealaltă jumătate să caute rezultatele faptelor lor. Care au fost rezultatele acestor fapte în viața noastră?

• Pentru o discuție aprofundată despre unele dintre obiceiurile care i-au întărit pe fiii lui Mosia, puteți scrie pe tablă Cercetarea scripturilor, Rugăciunea și Postul. Apoi, membrii clasei pot cerceta versete care ne învață despre binecuvântările pe care le primim din studiul scripturilor, rugăciune și post (Ghidul pentru scripturi poate fi util). Pot scrie pe tablă ceea ce găsesc și pot împărtăși unii altora idei despre cum să-și îmbunătățească studiul din scripturi, rugăciunea și postul într-un mod care să-i apropie de Dumnezeu.

• Sunt multe moduri de a împărtăși Evanghelia și toate devin mai eficiente când motivația este dragostea. Membrii clasei ar putea identifica versete din Alma 17-18 care ilustrează felul în care Amon a fost motivat de dragoste pentru a împărtăși Evanghelia. Ce alte adevăruri despre împărtășirea Evangheliei învățăm din exemplul său? Membrii clasei pot împărtăși experiențe în care dragostea sinceră a înmuiat inima cuiva și a făcut posibil ca acea persoană să fie mai receptivă la mesajul Evangheliei. De asemenea, afirmația vârstnicului Dallin H. Oaks, din „Resurse suplimentare”, ar putea ajuta membrii clasei să înțeleagă importanța de a ne asigura că eforturile noastre sunt motivate de dragoste.

Imagine

Amon salvând oile regelui

• Odată ce Amon și Aaron au dobândit încrederea regelui Lamoni și a tatălui său, ei i-au putut ajuta să înțeleagă adevăruri esențiale despre Evanghelie. Ar putea fi util dacă membrii clasei ar face o listă cu adevărurile pe care Amon le-a predicat lui Lamoni (vedeți Alma 18:24-39) și ar compara-o cu lista adevărurilor pe care Aaron le-a predicat tatălui lui Lamoni (vedeți Alma 22:1-16). Jumătate dintre membrii clasei pot lucra la o listă, iar ceilalți pot lucra la cealaltă listă. În ce fel i-ar fi putut ajuta pe Lamoni și pe tatăl său înțelegerea acestor adevăruri să creadă și să se încreadă în Tatăl Ceresc și în Fiul Său, Isus Hristos?

• Relatările despre Aaron și Amon predicându-le regelui Lamoni și tatălui său oferă o ocazie minunată să discutați despre metode eficiente de predare și învățare a Evangheliei. Ce principii de predare observă membrii clasei (vedeți, de exemplu, Alma 18:24-28 și Alma 22:7-13)? Ce principii de învățare găsesc în exemplul regelui Lamoni și al tatălui său (vedeți, de exemplu, Alma 18:25-31; 22:17-18)?

• Pentru a învăța cum ne poate influența viața doctrina Evangheliei, membrii clasei pot parcurge Alma 18:40-41; 20:1-15 și Alma 22:15-18, 25-27 pentru a descoperi cum s-au simțit regele Lamoni și tatăl său și cum au acționat după ce au înțeles adevăruri despre Evanghelie și s-au convertit. Cum ne ajută aceste adevăruri să venim la Hristos? Ce putem face pentru a ne ajuta pe noi înșine și a-i ajuta pe cei dragi nouă să înțelegem aceste adevăruri și să trăim în acord cu ele?

• Este posibil ca, în timpul studiului personal din Alma 19-22, membrii clasei să se fi gândit la efectul de durată pe care îl poate avea mărturia cuiva asupra altor persoane. Îndemnați-i să împărtășească ceea ce au învățat. Ce ne sugerează relatările din Alma 19-22 despre eforturile noastre personale de a împărtăși Evanghelia? Relatarea președintelui Gordon B. Hinckley din „Resurse suplimentare” ar putea sublinia acest lucru.

• Ce analogii bune ați putea împărtăși pentru a ilustra ce se poate întâmpla când împărtășim altora mărturia noastră? Posibile exemple ar putea fi pietricica ce formează unde când este aruncată într-un lac sau drojdia ce ajută aluatul să crească. După ce parcurg câteva exemple de oameni care își împărtășesc mărturia în Alma 19-22, membrii clasei pot împărtăși cum au fost influențați de mărturia altora.

Președintele Dallin H. Oaks a împărtășit o lecție valoroasă pe care a învățat-o dintr-o experiență pe care a avut-o când era tânăr:

„Am fost desemnat să vizitez un membru mai puțin activ, mult mai în vârstă decât mine, care avea o carieră profesională de succes. Privind în urmă la acțiunile mele, îmi dau seama că nu eram foarte preocupat de bărbatul pe care urma să îl vizitez și nu simțeam dragoste față de el. Am acționat dintr-un sentiment de datorie, din dorința de a raporta 100% la vizitele mele de acasă. Într-o seară, aproape de sfârșitul lunii, l-am sunat pentru a întreba dacă puteam veni cu colegul meu pentru a-l vizita. Răspunsul lui plin de reproș m-a învățat o lecție importantă.

«Nu, nu cred că vreau să veniți în această seară», a spus el. «Sunt obosit. M-am îmbrăcat deja de culcare. Citesc și nu sunt dispus să fiu întrerupt ca voi să puteți raporta 100%  din vizitele voastre de acasă luna aceasta». Acel răspuns încă mă afectează pentru că știam că și-a dat seama de motivația mea egoistă.

Sper că nicio persoană pe care o abordăm cu invitația de a asculta mesajul Evangheliei restaurate să nu simtă că acționăm dintr-un alt motiv decât dragoste sinceră față de ea și din dorința altruistă de a împărtăși un lucru despre care știm că este prețios” („Sharing the Gospel”, Ensign, nov. 2001, p. 8).

Relatarea președintelui Gordon B. Hinckley a relatat o poveste despre un misionar care a dat un raport la sfârșitul slujirii sale președintelui său de misiune. Acest misionar a spus:

„Nu am avut niciun rezultat ca urmare a muncii mele. Mi-am irosit timpul și am irosit banii tatălui meu. A fost o pierdere de timp… În cei doi ani cât am fost aici, am botezat doar o persoană, un băiat de 12 ani din câmpiile îndepărtate din Tennessee”.

Președintele de misiune a decis să urmărească parcursul băiatului pe care l-a botezat acest misionar. Acesta a crescut, s-a căsătorit și s-a mutat în Idaho. Copiii săi au slujit în misiuni, iar copiii acestora au slujit în misiuni. Președintele de misiune a călătorit în Idaho și i-a întrebat pe membrii acelei familii despre misiunile lor. Mai târziu a spus: „Am descoperit că, în urma botezului acelui băiat din câmpiile îndepărtate din Tennessee de către un misionar care a crezut că eșuase, mai mult de 1.100 de oameni s-au alăturat Bisericii” (Teachings of Gordon B. Hinckley [1997], p. 360-361).