Mormon 1-6

• Mulți dintre membrii clasei dumneavoastră pot înțelege experiența lui Mormon de a încerca să trăiască în mod neprihănit într-o lume ticăloasă. Ei pot să împărtășească lucrurile pe care le-au învățat din exemplul lui Mormon. Pentru a ajuta la coordonarea acestei discuți, puteți invita membrii clasei să găsească versete în care regăsesc calitățile lui Mormon și să facă o listă cu acele calități pe tablă (vedeți, de exemplu, Mormon 1:2-3, 15-16; 2:1, 23-24; 3:1-3, 12, 17-22). Cum l-au ajutat aceste calități pe Mormon să rămână puternic? Cum ne pot ajuta aceste calități să fim mai asemănători lui Mormon?

  Imagine

  Nefiți și lamaniți luptând unii împotriva altora

• Mormon a scris de multe ori în mod direct oamenilor din zilele noastre. Ce putem învăța din cuvintele pe care ni le-a adresat în Mormon 3:17-22 și 5:10-24? Oferiți fiecărui membru al clasei o bucată de hârtie cu expresia „Sfatul lui Mormon pentru noi”, scrisă în partea de sus, și încurajați-i să găsească, în aceste versete, mesaje care sunt relevante în zilele noastre. Cum putem pune în practică sfatul lui Mormon pentru a ne ajuta să rămânem puternici din punct de vedere spiritual în lumea de astăzi?

• Dacă predați tinerilor, puteți folosi exemplul lui Mormon pentru a-i ajuta să înțeleagă că ei pot fi conducători neprihăniți și când sunt tineri. Dacă predați adulților, puteți folosi exemplul lui pentru a începe o discuție despre ocaziile de a-i ajuta pe tineri să fie conducători buni. Pentru a începe discuția, puteți ruga câțiva membri ai clasei să revadă Mormon 1 iar pe alții să revadă Mormon 2, observând ocaziile de a conduce pe care le-a avut Mormon în tinerețe. Ce calități a avut el care l-au făcut un conducător foarte bun? Membrii clasei pot împărtăși exemple pe care le-au văzut referitoare la influența puternică a copiilor și tinerilor neprihăniți. Ei pot discuta, de asemenea, despre ocaziile pe care ei – sau tinerii pe care îi cunosc – le au de a fi conducători care au calități ca cele pe care le-a avut Mormon.

• Pentru a învăța despre diferența dintre tristețea care duce la pocăință și tristețea care nu duce la pocăință, puteți citi împreună Mormon 2:10-15 și să discutați despre întrebări precum: Care este rolul „[întristării]” în procesul pocăinței? Care este diferența dintre „[întristarea]… pentru pocăință” și „întristarea celui osândit”? Ce atitudini și comportamente ne pot ajuta să avem „inimile frânte și… spiritele smerite”?

• Asemenea lui Mormon, mulți membri ai clasei dumneavoastră au în preajmă oameni care nu le împărtășesc crezurile. Cum puteți folosi experiența lui Mormon pentru a-i învăța pe membrii clasei despre a-i iubi pe ceilalți în pofida diferențelor dintre ei? Puteți să citiți împreună Mormon 3:12 și să discutați despre momente în care Mormon le-a arătat dragoste celor care i-au respins mesajul și s-au răzvrătit intenționat împotriva lui Dumnezeu (vedeți, de exemplu, Mormon 1:16-17; 2:12). Ce experiențe pot împărtăși membrii clasei din viețile lor despre faptul de a-i iubi pe cei care nu sunt de aceeași credință sau nu au aceleași valori ca ale lor? Declarația președintelui Dallin H. Oaks din „Resurse suplimentare” oferă mai multe sfaturi.

• Pentru cei care nu speră deloc că le vor fi iertate păcatele, descrierea lui Mormon a Salvatorului stând „cu brațele deschise ca să vă primească” le poate oferi asigurarea de care au nevoie. Puteți să citiți, împreună, Mormon 6:17 și să arătați o ilustrație a lui Isus Hristos cu brațele întinse (cum ar fi Cartea cu picturi inspirate din Evanghelie, nr. 66). Ce ne învață acest verset despre dorința Salvatorului de a ne ajuta? De asemenea, puteți să cântați împreună un imn care transmite un mesaj asemănător, precum „Veniți la Isus” (Imnuri, nr. 75). De asemenea, puteți să împărtășiți experiența președintelui Russell M. Nelson din „Resurse suplimentare” și să rugați membrii clasei să discute cum îi putem ajuta pe alții să recunoască faptul că pocăința este posibilă.

Președintele Dallin H. Oaks a explicat:

„Cu toții ar trebui să urmăm învățăturile Evangheliei despre dragostea față de aproapele nostru și despre evitarea certurilor. Cei care-L urmează pe Hristos trebuie să fie exemple de comportament respectuos. Trebuie să-i iubim pe toți oamenii, să fim buni ascultători și să ne arătăm interesați de crezurile lor sincere. Deși putem să nu fim de acord, nu trebuie să fim dezagreabili. Poziția noastră și modul de comunicare nu trebuie să creeze conflicte. Trebuie să fim înțelepți când explicăm și ne susținem pozițiile și când ne manifestăm influența asupra altora. Făcând astfel, le cerem altora să nu fie ofensați de crezurile noastre religioase sincere și de practicarea liberă a religiei noastre. Vă încurajăm pe toți să puneți în practică regula de aur a Salvatorului: «Tot ce voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi la fel» (Matei 7:12).

Când standardele noastre nu reușesc să convingă, trebuie să acceptăm rezultatele nefavorabile cu politețe și să dăm dovadă de respect față de adversarii noștri” (Dallin H. Oaks, „Să-i iubim pe ceilalți și să trăim acceptând diferențele”, Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 27).

Președintele Russell M. Nelson a împărtășit următoarea experiență:

„Anul trecut, în timp ce vârstnicul David S. Baxter și cu mine ne îndreptam, cu automobilul, spre o conferință de țăruș, ne-am oprit la un restaurant. Mai târziu, când am revenit la mașina noastră, am fost abordați de o femeie care ne-a strigat… Ea a întrebat dacă eram vârstnici în Biserică. Noi am spus da. Lăsând deoparte numai puține detalii, ea ne-a spus povestea vieții ei tragice, înecate în păcat. Acum, la numai 28 de ani, ea era într-o stare mizerabilă. Se simțea un om de nimic, care nu mai avea pentru ce să trăiască. În timp ce vorbea, dulceața sufletului ei a început să iasă la suprafață. Cu ochii în lacrimi, ea ne-a întrebat dacă mai era vreo speranță pentru ea, o cale care s-o ridice și s-o scoată din abisul ei lipsit de speranță.

«Da», am răspuns, «există speranță». Speranța este legată de pocăință. Te poți schimba: Poți „[veni] la Hristos și [te poți perfecționa] în El”» [Moroni 10:32 ]. Am îndemnat-o să nu amâne [vedeți Alma 13:27; 34:33]. Ea a acceptat cu umilință și ne-a mulțumit cu sinceritate.

În timp ce vârstnicul Baxter și cu mine ne-am continuat călătoria, am meditat la această întâmplare. Ne-am adus aminte de sfatul dat unui suflet fără speranță de către Aaron, care a spus: «Dacă te vei pocăi de toate păcatele tale și te vei pleca adânc în fața lui Dumnezeu și vei striga numele Lui în credință… atunci tu vei primi nădejdea pe care o dorești» [Alma 22:16]…

Femeii de 28 de ani, afundată în mlaștina păcatului și fiecăruia dintre noi, le declar că binecuvântarea dulce a pocăinței se poate obține. Ea vine prin convertire completă la Domnul și la lucrarea Sa sfântă”.

Mai mult, președintele Nelson a observat: „Ne amintim, de asemenea, de oamenii păcătoși aflați în grija conducătorului lor, Mormon, care a scris: «Am fost fără speranță, căci eu am știut de judecățile Domnului, care trebuiau să vină asupra lor; căci ei nu s-au pocăit de nedreptățile lor, ci s-au luptat pentru viețile lor fără ca să cheme numele Aceluia care i-a făcut pe ei» (Mormon 5:2)” („Pocăință și convertire”, Ensign sau Liahona, mai 2007, p. 102, 104).