Relatări despre Prima Viziune

Fiecare relatare despre Prima Viziune consemnată de Joseph Smith sau de contemporanii săi are propria istorie și propriul context, care au influenţat felul în care evenimentul a fost relatat, comunicat şi consemnat. Aceste relatări sunt analizate mai jos.

Relatarea din anul 1832. Cea mai veche relatare cunoscută despre Prima Viziune, singura relatare scrisă de însuşi Joseph Smith, se găseşte într-o scurtă autobiografie nepublicată a lui Joseph Smith, care a fost consemnată în a doua jumătate a anului 1832. În acea relatare, Joseph Smith a descris faptul că era conștient de păcatele sale şi frustrarea lui pentru că nu putea găsi o biserică precum cea despre care citise în Noul Testament şi care l-ar fi condus spre mântuire. El a subliniat ispăşirea lui Isus Hristos şi mântuirea personală pe care o oferă aceasta. El a scris că „Domnul” a apărut şi i-a iertat păcatele. În urma viziunii, Joseph a simţit bucurie şi dragoste, deşi, aşa cum a consemnat, nu a găsit nicio persoană care să creadă relatarea sa. Citeşte aici relatarea din anul 1832.

Relatarea din anul 1835. În toamna anului 1835, Joseph Smith i-a relatat Prima Viziune lui Robert Matthews, un vizitator aflat în Kirtland, Ohio. Această nouă relatare, consemnată în jurnalul lui Joseph de către copistul său, Warren Parrish, a subliniat încercarea sa de a descoperi care biserică este dreaptă, opoziţia pe care a simţit-o când s-a rugat şi apariţia unui personaj divin, urmată, la scurt timp, de apariţia altuia. În această relatare este menţionată, de asemenea, apariţia unor îngeri în viziune. Citeşte aici relatarea din anul 1835.

Relatarea din anul 1838. Relatarea despre Prima Viziune cea mai bine cunoscută astăzi sfinţilor din zilele din urmă este cea din anul 1838. Aceasta a fost publicată prima oară în anul 1842 în Times and Seasons, ziarul Bisericii din Nauvoo, Illinois, şi face parte dintr-o povestire mai lungă dictată de Joseph Smith în timpul unor perioade în care a avut parte de multă opoziţie. În timp ce relatarea din anul 1832 accentuează mai mult povestea lui Joseph Smith ca tânăr băiat aflat în căutarea iertării, relatarea din anul 1838 se concentrează asupra viziunii ca fiind începutul „[creşterii] şi [progresului] Bisericii”. Asemenea relatării din anul 1835, întrebarea principală a naraţiunii este care dintre biserici este adevărată. Citeşte aici relatarea din anul 1838.

Relatarea din anul 1842. Redactată pentru a răspunde cererii lui John Wentworth, editorul ziarului Chicago Democrat, de a primi mai multe informaţii despre sfinţii din zilele din urmă, această relatare a fost tipărită în Times and Seasons în anul 1842. („Wentworth letter” [Scrisoarea către Wentworth], aşa cum este cunoscută, este, de asemenea, sursa pentru Articolele de credinţă.)⁴ Relatarea, menită să fie publicată pentru cititori care nu erau familiarizaţi cu crezurile mormone, este concisă şi directă. La fel ca în relatările anterioare, Joseph Smith a menţionat confuzia pe care a simțit-o şi apariţia a două personaje ca răspuns la rugăciunea sa. În anul următor, Joseph Smith a trimis această relatare cu mici modificări unui istoric pe nume Israel Daniel Rupp, care a inclus-o într-un capitol din cartea sa, He Pasa Ekklesia [The Whole Church]: An Original History of the Religious Denominations at Present Existing in the United States (Întreaga Biserică: O istorie originală a confesiunilor existente în prezent în Statele Unite).⁵ Citeşte aici relatarea din anul 1842.

Relatări ale altor persoane. În afara acestor relatări oferite de însuşi Joseph Smith, alte cinci relatări au fost scrise de contemporanii săi care l-au auzit vorbind despre viziune. Citeşte aici aceste relatări.

Varietatea şi numărul relatărilor despre Prima Viziune i-au determinat pe unii critici să pună la îndoială că descrierile lui Joseph Smith reflectă, de fapt, adevărata sa experienţă. Sunt aduse, în mod frecvent, două argumente pentru a distruge credibilitatea sa: primul pune sub semnul întrebării abilitatea lui Joseph Smith de a-şi aminti evenimentele; al doilea adresează întrebarea dacă nu cumva, de-a lungul timpului, el a înflorit anumite elemente ale relatării.

Memoria. Unul dintre argumentele cu privire la relatările despre Prima Viziune a lui Joseph Smith pretinde că dovezile istorice nu susţin descrierea lui Joseph Smith cu privire la renașterea interesului faţă de religie în Palmyra, New York, şi în împrejurimile acestuia în anul 1820. Unii pretind că acest lucru diminuează credibilitatea afirmaţiilor lui Joseph cu privire la neobişnuita fervoare religioasă şi la relatarea despre viziune.

Totuşi, dovezile bine documentate susţin afirmaţiile lui Joseph Smith cu privire la renașterea interesului faţă de religie. Regiunea în care a trăit a devenit cunoscută datorită fervorii religioase şi a fost, fără îndoială, una dintre cele mai active zone în care s-au desfăşurat diverse activităţi pentru renașterea interesului faţă de religie. Istoricii au numit regiunea „zona complet evanghelizată” deoarece predicatorii au împânzit ținutul, organizând tabere religioase şi căutând mulţi convertiţi la începutul anilor 1800.⁶ În luna iunie a anului 1818, de exemplu, în Palmyra, a avut loc întrunirea unei tabere metodiste şi, vara următoare, metodiştii s-au întâlnit din nou la Vienna (acum Phelps), New York, la 24 de kilometri de ferma familiei Smith. Jurnalele unui predicator metodist ambulant documentează fervoarea religioasă din zona geografică a lui Joseph din anii 1819 şi 1820. Ele menţionează că reverendul George Lane, un predicator metodist care susţinea renașterea interesului faţă de religie, a fost în regiune în ambii ani, vorbind despre „metodele folosite de Dumnezeu pentru a aduce Reformațiunea”⁷. Aceste dovezi istorice sunt în concordanţă cu descrierea lui Joseph. El a spus că neobişnuita agitaţie pe tema religiei din zona sau regiunea sa „a început cu metodiştii”. Într-adevăr, Joseph a spus că a început „să se îndrepte” spre metodism.⁸

Înfloritura. Al doilea argument des întâlnit cu referire la relatările despre Prima Viziune ale lui Joseph Smith este acela că, de-a lungul timpului, el şi-a înflorit povestirea. Acest argument se concentrează asupra a două detalii: numărul şi identitatea personajelor cereşti pe care Joseph Smith a declarat că le-a văzut. De-a lungul timpului, relatările lui Joseph despre Prima Viziune oferă mai multe detalii privind personajele cereşti. În relatarea din anul 1832, a spus: „Domnul a deschis cerurile deasupra mea şi L-am văzut pe Domnul”. În relatarea sa din 1838, el a declarat: „Am văzut două Personaje”, dintre care unul L-a prezentat pe celălalt drept „Fiul Meu Iubit”. Drept urmare, criticii au susţinut că Joseph Smith a spus iniţial că a văzut o fiinţă – pe „Domnul” – şi a ajuns să pretindă că L-a văzut atât pe Tatăl, cât şi pe Fiul.⁹

Există alte modalităţi mai coerente de a privi acest lucru. Trebuie recunoscut, de la bun început, faptul că există o concordanţă de bază între relatări: în trei dintre cele patru relatări este declarat clar că, în Prima Viziune, lui Joseph Smith i-au apărut două personaje. Excepţia este relatarea lui Joseph Smith din anul 1832, care poate fi interpretată ca referindu-se la unul sau la două personaje. Dacă este interpretată ca referindu-se la o singură fiinţă cerească, probabil aceasta este cea care i-a iertat păcatele. Potrivit relatărilor ulterioare, primul personaj divin i-a spus lui Joseph Smith să-L „[asculte]” pe al doilea, Isus Hristos, care, apoi, a oferit mesajul principal, care a inclus mesajul iertării.¹⁰ Atunci, este posibil ca relatarea lui Joseph Smith din anul 1832 să se fi concentrat asupra lui Isus Hristos, purtătorul iertării.

Un alt mod de a interpreta relatarea din anul 1832 este de a considera că Joseph Smith s-a referit la două fiinţe, numindu-Le pe ambele „Domnul”. Argumentul conform căruia el a înflorit anumite lucruri se articulează în jurul presupunerii că relatarea din anul 1832 descrie apariţia unei singure fiinţe divine. Dar, în relatarea din anul 1832, nu este declarat faptul că a apărut doar o singură persoană. Trebuie remarcat faptul că cele două referinţe la „Domnul” au loc în momente diferite: mai întâi, „Domnul” deschide cerurile, apoi, Joseph Smith Îl vede pe „Domnul”. Această interpretare este în concordanţă cu relatarea lui Joseph din anul 1835, în care apare mai întâi un personaj, urmat, la scurt timp după aceea, de un altul. Așadar, relatarea din anul 1832 poate fi citită, în mod rezonabil, ca însemnând că Joseph Smith a văzut o fiinţă care, apoi, a dezvăluit o alta şi că a făcut referire la ambele fiinţe cu numele de „Domnul”: „Domnul a deschis cerurile deasupra mea şi L-am văzut pe Domnul”¹¹.

Astfel, descrierile din ce în ce mai detaliate ale lui Joseph pot fi interpretate concludent drept dovadă a unei înţelegeri din ce în ce mai mari, acumulate de-a lungul timpului şi bazate pe experienţă. În parte, diferenţele dintre relatarea din anul 1832 şi cele ulterioare pot fi cauzate de diferenţele dintre cuvântul scris şi cuvântul rostit. Relatarea din anul 1832 reprezintă prima încercare a lui Joseph Smith de a-şi consemna istoria. În acelaşi an, el i-a scris unui prieten spunându-i că se simte limitat de „hârtie, stilou şi cerneală şi de un limbaj deformat, deteriorat, corupt şi imperfect”. El a numit cuvintele scrise „o închisoare mică şi îngustă”¹². Detaliile bogate ale relatărilor ulterioare sunt înţelese mai uşor sau sunt chiar de aşteptat când admitem că, cel mai probabil, acestea au fost relatări dictate – o metodă de comunicare uşoară şi confortabilă pentru Joseph Smith, care permitea cuvintelor sale să curgă mai uşor.

Joseph Smith a depus mărturie în repetate rânduri că a avut o viziune remarcabilă în care I-a văzut pe Dumnezeu Tatăl şi pe Fiul Său, Isus Hristos. Nici adevărul despre Prima Viziune, nici argumentele împotriva acestuia nu pot fi dovedite doar prin cercetări istorice. Pentru a şti adevărul despre mărturia lui Joseph Smith, trebuie ca fiecare persoană care caută cu sinceritate adevărul să studieze înregistrarea şi, apoi, să exercite suficientă credinţă în Hristos, încât să-L întrebe pe Dumnezeu, în rugăciune sinceră şi umilă, dacă aceasta este adevărată. Dacă cel care caută întreabă cu intenţia adevărată de a acţiona potrivit răspunsului revelat de Duhul Sfânt, veridicitatea viziunii lui Joseph Smith îi va fi dezvăluită. Astfel, fiecare persoană poate şti că Joseph Smith a vorbit cu sinceritate când a declarat: „Avusesem o viziune; ştiam aceasta şi ştiam că Dumnezeu ştie aceasta şi n-am putut să o neg”¹³.