Traducerea și autenticitatea istorică a Cărții lui Avraam

Cum mii de ani în urmă, profetul Nefi a învățat că unul dintre scopurile Cărții lui Mormon este să „[confirme] adevărul” Bibliei.⁴ În mod asemănător, Cartea lui Avraam sprijină, dezvoltă și clarifică relatarea biblică despre viața lui Avraam.

În relatarea biblică, Dumnezeu intră într-un legământ cu Avraam de a „[face] din [el] un neam mare”⁵. Cartea lui Avraam descrie condițiile în care s-a făcut acel legământ arătând că Avraam a căutat să fie posesorul „unor mari cunoștințe” și un „discipol… al dreptății” care a ales calea dreaptă în pofida multor încercări. El a respins ticăloșia casei tatălui său și a condamnat idolii culturii în care trăia, in ciuda amenințării cu moartea.⁶

În Biblie, legământul lui Dumnezeu cu Avraam pare să înceapă în timpul vieții lui Avraam. Conform Cărții lui Avraam, legământul a început înainte de întemeierea lumii și a fost transmis prin Adam, Noe și alți profeți.⁷ Așadar, Avraam face parte dintr-o serie lungă de profeți și patriarhi a căror misiune este de a păstra și a răspândi legământul lui Dumnezeu pe pământ. Nucleul acestui legământ este preoția, prin care sunt conferite „binecuvântările salvării, chiar ale vieții veșnice”⁸.

Cartea lui Avraam clarifică mai multe învățături nelămurite în Biblie. Viața nu începe la naștere, așa cum se crede de obicei. Înainte de a veni pe pământ, oamenii au existat ca spirite. Într-o viziune, Avraam a văzut că unul dintre spirite era „asemănător lui Dumnezeu”⁹. Această ființă divină, Isus Hristos, a condus alte spirite pentru a organiza pământul din „materiale” sau materie deja existentă, nu ex nihilo sau din nimic, așa cum au ajuns să creadă mulți creștini mai târziu.¹⁰ Avraam a mai învățat că viața muritoare era crucială pentru planul fericirii pe care Dumnezeu urma să-l ofere copiilor Săi: „Îi vom pune la probă prin aceasta”, a afirmat Dumnezeu, „pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor”, adăugând promisiunea de a conferi slavă eternă celor credincioși.¹¹ Nicăieri în Biblie nu sunt menționate atât de clar scopul și potențialul vieții pe pământ așa cum sunt în Cartea lui Avraam.

Adevărurile profunde din Cartea lui Avraam ne-au fost puse la dispoziție printr-o serie de evenimente istorice unice. În vara anului 1835, un antreprenor pe nume Michael Chandler a sosit la sediul Bisericii din Kirtland, Ohio, având la el patru mumii și mai multe pergamente din papirus.¹² Chandler a dat peste un public receptiv. În parte, datorită campaniilor împăratului francez Napoleon, obiectele antice descoperite în catacombele din Egipt au generat interes în întreaga lume occidentală.¹³ Chandler a profitat de acest interes călătorind și organizând expoziții cu obiectele antice egiptene și solicitând vizitatorilor o taxă pentru a le vedea.

Aceste obiecte antice fuseseră descoperite de Antonio Lebolo, fost cavalerist în armata italiană. Lebolo, care a coordonat unele excavări efectuate pentru consulul general al Franței, a scos 11 mumii dintr-un mormânt situat nu departe de vechiul oraș Teba. Lebolo a trimis obiectele în Italia și, după moartea sa, acestea au ajuns în New York. La un moment dat, mumiile și pergamentele au intrat în posesia lui Chandler.¹⁴

La momentul în care el a ajuns cu colecția în Kirtland, toate obiectele, cu excepția a patru mumii și mai multe pergamente din papirus fuseseră deja vândute. Un grup de sfinți din zilele din urmă din Nauvoo a cumpărat pentru Biserică obiectele antice rămase. După ce Joseph Smith a examinat papirusurile și a început „traducerea unora dintre caractere sau hieroglife”, istoria sa consemnează că, „spre bucuria noastră, am descoperit că unul dintre suluri conține scrierile lui Avraam”¹⁵.

Joseph Smith a lucrat la traducerea Cărții lui Avraam în vara și toamna anului 1835, timp în care a terminat cel puțin primul capitol și porțiuni din cel de-al doilea capitol.¹⁶ Jurnalul său relatează că traducerea papirusurilor a continuat în primăvara anului 1842, după ce sfinții se mutaseră în Nauvoo, Illinois. Toate cele cinci capitole ale Cărții lui Avraam, împreună cu trei ilustrații (cunoscute drept facsimilele 1, 2 și 3), au fost publicate între lunile martie și mai 1842 în Times and Seasons, ziarul Bisericii în Nauvoo.¹⁷

Cartea lui Avraam a fost ultima traducere a lui Joseph Smith. În procesul acestor traduceri inspirate, Joseph Smith nu a pretins că ar fi cunoscut limbile vechi ale cronicilor pe care le traducea. Ca și în cazul Cărții lui Mormon, stilul traducerii Cărții lui Avraam de către Joseph Smith a fost asemănător celui folosit în versiunea King James a Bibliei. Acesta a fost limbajul scriptural cu care erau obișnuiți sfinții din zilele din urmă de la început și era în concordanță cu felul Domnului de a revela adevărurile Sale „potrivit limbajului [slujitorilor Săi], ca ei să ajungă să înțeleagă”¹⁸.

Traducerile lui Joseph aveau stiluri diferite. Pentru unele dintre traducerile sale, ca cea a Cărții lui Mormon, el a folosit documente străvechi pe care le-a avut în posesia sa. În alte situații, traducerile sale nu erau bazate pe nicio cronică anume. De exemplu, traducerea porțiunilor din Biblie de către Joseph a inclus restaurarea textului original, corectarea contradicțiilor existente în Biblie și comentarii inspirate.¹⁹

Unele dovezi sugerează că Joseph a studiat caracterele de pe papirusurile egiptene și a încercat să învețe limba egipteană. Consemnările sale arată că, în luna iulie a anului 1835, el era „angrenat în mod continuu în traducerea unui alfabet pentru Cartea lui Avraam și în pregătirea unei gramatici a limbii egiptene așa cum fusese folosită în vechime”²⁰. Această „gramatică”, așa cum era numită, consta din coloane cu hieroglife urmate de traducerea în limba engleză, consemnată într-un caiet de dimensiuni mari de către copistul său, William W. Phelps. Un alt manuscris al lui Joseph Smith și Oliver Cowdery cuprinde caractere egiptene urmate de explicații.²¹

Legătura dintre aceste documente și Cartea lui Avraam nu este pe deplin înțeleasă. Nici regulile, nici traducerile din cartea de gramatică nu corespund celor recunoscute azi de egiptologi. Indiferent de rolul cărții de gramatică, Joseph Smith a început să traducă porțiuni ale Cărții lui Avraam aproape imediat după achiziționarea papirusurilor.²² Se pare că Phelps îl considera pe Joseph ca fiind unicul capabil să înțeleagă caracterele egiptene: „Deoarece nimeni nu putea traduce aceste scrieri”, i-a spus el soției sale, „ele i-au fost prezentate președintelui Smith. La scurt timp după aceea, el a știut ce reprezentau”²³.

După ce sfinții din zilele din urmă au părăsit orașul Nauvoo, obiectele antice egiptene au fost abandonate. Familia lui Joseph Smith a vândut papirusurile și mumiile în anul 1856. Papirusurile au fost împărțite și vândute mai multor persoane; istoricii sunt de părere că majoritatea au fost distruse în marele incendiu din Chicago în anul 1871. Zece fragmente de papirus care fuseseră cândva în posesia lui Joseph Smith au ajuns la Muzeul Metropolitan de Artă din orașul New York.²⁴ În anul 1967, muzeul a transferat aceste fragmente Bisericii, care, ulterior, le-a publicat în revista Bisericii, Improvement Era.²⁵

Descoperirea fragmentelor de papirus a reaprins discuțiile privind traducerea lui Joseph Smith. Fragmentele au inclus un desen sau o ilustrație care apare în Cartea lui Avraam drept facsimilul 1. Cu mult timp înainte ca aceste fragmente să fie publicate de către Biserică, unii egiptologi au afirmat că explicațiile oferite de Joseph Smith despre diferitele elemente ale acestor facsimile nu se potrivesc cu interpretările lor cu privire la aceste desene. Joseph Smith a publicat facsimilele ca desene de sine stătătoare, fără hieroglifele sau caracterele hieratice care, inițial, înconjurau desenele. Descoperirea fragmentelor însemna că cititorii puteau vedea hieroglifele și caracterele din imediata apropiere a desenului care a devenit facsimilul 1.²⁶

Niciunul dintre caracterele de pe fragmentele de papirus nu menționează numele lui Avraam sau alte evenimente consemnate în Cartea lui Avraam. Egiptologi mormoni și nu numai sunt de acord că acele caractere de pe fragmente nu se potrivesc cu traducerea oferită în Cartea lui Avraam, deși nu există unanimitate, nici în rândul oamenilor de știință din afara Bisericii, cu privire la interpretarea corectă a desenelor de pe aceste fragmente.²⁷ Oamenii de știință au identificat fragmentele de papirus ca făcând parte din texte funerare standard, care erau depozitate alături de trupurile mumificate. Aceste fragmente datează din perioada dintre secolul al III-lea înaintea erei noastre și secolul I al erei noastre, cu mult timp după Avraam.

Bineînțeles că fragmentele nu trebuie să fie din aceeași perioadă în care a trăit Avraam, pentru ca această carte, Cartea lui Avraam, și ilustrațiile din ea să fie autentice. Cronicile din vechime sunt transmise adesea sub formă de copii sau copii ale copiilor. Relatarea lui Avraam ar fi putut fi modificată sau redactată de scriitori la o dată ulterioară, asemănător modului în care Mormon și Moroni, doi profeți și istorici din Cartea lui Mormon, au revizuit scrierile oamenilor dinaintea lor”.²⁸ În plus, documentele scrise inițial pentru un anumit context pot fi refolosite în alt context sau scop.²⁹ Ilustrațiile care aveau cândva legătură cu Avraam fie ar fi putut suferi modificări treptate sau ar fi putut fi luate din textul original și reinterpretate, sute de ani mai târziu, ca făcând parte din practicile de înmormântare dintr-o altă perioadă din istoria Egiptului. Opusul poate fi, de asemenea, adevărat: ilustrații vechi care nu au nicio legătură clară cu Avraam pot face lumină, prin revelație, în ceea ce privește viața și învățăturile acestui personaj profetic.

Unii au presupus că hieroglifele alăturate și din jurul facsimilului 1 trebuie să constituie sursa textului Cărții lui Avraam. Dar această afirmație se bazează pe presupunerea că un desen și textul alăturat lui trebuie să aibă un înțeles comun. De fapt, nu era neobișnuit ca desenele egiptene antice să fie așezate la o oarecare distanță de comentariile care le explicau.³⁰

Nici Domnul, nici Joseph Smith nu au explicat procesul traducerii Cărții lui Avraam, dar o oarecare înțelegere se poate dobândi din instrucțiunile Domnului către Joseph cu privire la traducere. În luna aprilie a anului 1829, Joseph a primit o revelație pentru Oliver Cowdery, care ne învață că, atât efortul intelectual, cât și revelația, erau esențiale pentru a traduce cronici sfinte. Era necesar ca subiectul să fie „[studiat]… profund în minte” și, apoi, să se caute confirmare spirituală. Consemnările indică faptul că Joseph și alții au studiat papirusurile, iar acei observatori apropiați au crezut, de asemenea, că traducerea a venit prin revelație. După cum a observat John Whitmer: „Joseph Văzătorul a văzut aceste cronici și, prin revelație de la Isus Hristos, le-a putut traduce”³¹.

Este probabil inutil să evaluăm capacitatea lui Joseph Smith de a traduce papirusurile când avem doar o părticică din papirusurile care s-au aflat în posesia sa. Martorii oculari au vorbit despre „un sul lung” sau despre mai multe „suluri” de papirus.³² Întrucât s-au păstrat doar fragmente, este posibil ca o mare parte din papirusurile accesibile lui Joseph în timp ce traducea Cartea lui Avraam să nu se afle printre acestea. Pierderea unei porțiuni însemnate din papirusuri înseamnă că legătura dintre papirusuri și textul publicat nu poate fi stabilită concludent făcând referire doar la papirusuri.

Pe de altă parte, este posibil ca studiul lui Joseph asupra scrierilor de pe papirusuri să fi dus la o revelație referitoare la evenimente și învățături importante din viața lui Avraam, asemănător modului în care primise, mai înainte, o revelație despre viața lui Moise, în timp ce studia Biblia. Acest punct de vedere presupune o definiție mai amplă a cuvintelor traducător și traducere.³³ Conform acestui punct de vedere, traducerea lui Joseph nu a fost o reproducere a papirusurilor în adevăratul sens al cuvântului, așa cum ar fi o traducere standard. Mai degrabă, obiectele antice au oferit un prilej de a medita, a reflecta și a primi revelație. Ele au influențat pozitiv un proces prin care Dumnezeu i-a acordat lui Joseph Smith o revelație despre viața lui Avraam, chiar dacă acea revelație nu avea legătură directă cu caracterele de pe papirusuri.³⁴

Un studiu atent al Cărții lui Avraam oferă o mai bună evaluare a valorii cărții decât orice ipoteză care tratează textul ca pe o traducere convențională. Dovezile sugerează că anumite elemente ale Cărții lui Avraam corespund lumii antice și sprijină afirmația că această carte, Cartea lui Avraam, este o cronică autentică.

Cartea lui Avraam condamnă sacrificiile umane oferite pe un altar în Haldea. Unele victime erau așezate pe altar drept sacrificii deoarece respingeau idolii preaslăviți de conducătorii lor.³⁵ Cercetări recente au descoperit situații de astfel de pedepse care datează încă de pe vremea lui Avraam. Oamenii care se împotriveau sistemului religios existent, fie în Egipt, fie în regiuni asupra cărora avea influență (ca de pildă Canaan) puteau fi și erau executați pentru nesupunerea lor.³⁶ Acum, este știut că exemplul de pedeapsă din timpul Conflictului cu privire la sistemul religios din timpul lui Faraon, așa cum este descris în Avraam 1:11–12, este un exemplu de pedeapsă cunoscută acum ca fiind răspândită în timpul erei avraamice.

Cartea lui Avraam cuprinde alte detalii compatibile cu descoperirile moderne despre lumea antică. Cartea face referire la „câmpia lui Olișem” un nume nemenționat în Biblie. O inscripție antică, descoperită și tradusă abia în secolul al XX-lea, menționează o așezare numită „Ulisum”, situată în nord-vestul Siriei.³⁷ În plus, Avraam 3:22-23 este scris într-o structură poetică, al cărei stil este mai degrabă caracteristic limbilor din Orientul Apropiat decât stilului din perioada de început a Americii.³⁸

Explicațiile lui Joseph Smith cu privire la facsimilele Cărții lui Avraam cuprind caracteristici unice suplimentare despre lumea antică. Facsimilul 1 și Avraam 1:17 îl menționează pe idolul-zeu Elkenah. Această zeitate nu este menționată în Biblie, totuși oamenii de știință moderni au identificat-o printre zeii la care se închinau mesopotamienii din vechime.³⁹ Joseph Smith a afirmat că cele patru figurine din figura 6 a facsimilului 2 reprezintă „acest pământ în cele patru colțuri ale sale”. O interpretare asemănătoare a fost sugerată de oamenii de știință care studiază figuri identice din alte texte antice egiptene.⁴⁰ Facsimilul 1 cuprinde imaginea unei zeități în formă de crocodil care înota în ceea ce Joseph Smith a numit „întinderea de deasupra capetelor noastre”. Această interpretare are sens din perspectiva studiilor conform cărora egiptenii, în concepția lor, asemănau cerul cu „un ocean ceresc”⁴¹.

Cartea lui Avraam este în acord cu alte detalii din relatări despre Avraam care nu se găsesc în Biblie, care au circulat în lumea antică, probabil în aceeași perioadă în care papirusurile au fost create. În Cartea lui Avraam, Dumnezeu îl învață pe Avraam despre soare, lună și stele. „Îți arăt aceste lucruri înainte de a merge în Egipt”, spune Domnul, „pentru ca tu să poți declara toate aceste cuvinte”⁴². Textele antice fac referire în mod repetat la situații în care Avraam i-a instruit pe egipteni cu privire la cunoașterea cerurilor. De exemplu, Eupolem, care a trăit sub ocupația egiptenilor în secolul al II-lea înaintea erei noastre, a scris că Avraam le-a predat preoților egipteni astronomie și alte științe.⁴³ Un papirus din secolul al III-lea, care se găsește într-o bibliotecă dintr-un templu egiptean, face legătura dintre Avraam și o ilustrație asemănătoare facsimilului 1 din Cartea lui Avraam.⁴⁴ Un text egiptean de mai târziu, descoperit în secolul al XX-lea, relatează cum Faraon a încercat să îl ofere pe Avraam drept jertfă și cum a fost oprit atunci când Avraam a fost eliberat de un înger. Ulterior, conform acestui text, Avraam i-a învățat astronomie pe membrii de la curtea lui Faraon.⁴⁵ Toate aceste detalii se găsesc în Cartea lui Avraam.

Alte detalii din Cartea lui Avraam se regăsesc în tradiții antice originare din Orientul Apropiat. Acestea fac referire la Terah, tatăl lui Avraam, numindu-l idolatru; la o foamete care a lovit pământul natal al lui Avraam; la cunoașterea pe care o avea Avraam despre idolii egipteni; și la faptul că Avraam avea mai puțin de 75 de ani când a părăsit Haranul, după cum consemnează relatarea biblică. Unele dintre aceste elemente care nu se găsesc în Biblie erau disponibile în cărți apocrife sau în comentarii biblice în timpul lui Joseph Smith, dar altele se găseau numai în tradiții nebiblice inaccesibile sau necunoscute americanilor din secolul al XIX-lea.⁴⁶

Veridicitatea și valoarea Cărții lui Avraam nu pot fi stabilite prin dezbateri științifice cu privire la traducerea și caracterul istoric al ei. Identitatea de scriptură a cărții se regăsește în adevărurile eterne pe care le predă și în spiritul puternic pe care îl transmite. Cartea lui Avraam face cunoscute adevăruri profunde despre natura lui Dumnezeu, legătura Sa cu noi în calitate de copii ai Săi și scopul acestei vieți muritoare. În cele din urmă, adevărul Cărții lui Avraam se află prin studiul atent al învățăturilor sale, rugăciune sinceră și confirmarea oferită de către Spirit.