Căsătoria pluralistă în Kirtland și Nauvoo

Revelația despre căsătoria pluralistă nu a fost scrisă până în anul 1843, dar primele versete sugerează că o parte din aceasta a reieșit din studiul lui Joseph Smith al Vechiului Testament din anul 1831. Oamenii care îl cunoșteau bine pe Joseph au spus că a primit revelația în aceea perioadă.⁴ Revelația, consemnată în Doctrină și legăminte 132, afirmă că Joseph s-a rugat pentru a ști de ce le-a permis Dumnezeu lui Avraam, Isaac, Iacov, Moise, David și Solomon să aibă mai multe soții. Domnul i-a răspuns că El le-a poruncit ca ei să urmeze această practică.⁵

Sfinții din zilele din urmă au înțeles că trăiau în zilele din urmă, în ceea ce revelațiile numeau „dispensația plenitudinii timpurilor”⁶. Principiile din vechime – precum profeții, preoția și templele – aveau să fie restaurate pe pământ. Căsătoria pluralistă a fost una dintre acele principii din vechime.

Poligamia a fost permisă timp de milenii în multe culturi și religii, dar, cu câteva excepții, a fost respinsă în culturile occidentale.⁷ În perioada lui Joseph Smith, monogamia era singura formă legală de căsătorie în Statele Unite. Joseph știa că practicarea căsătoriei pluraliste avea să stârnească opoziție publică. După ce a primit porunca, el le-a spus câtorva apropiați despre aceasta, dar nu a împărtășit această învățătură la scară largă în anii 1830.⁸

Când Dumnezeu ne poruncește să facem un lucru dificil, El trimite uneori alți mesageri pentru a încuraja poporul Său să se supună. În mod consecvent cu acest model, Joseph le-a spus apropiaților că un înger i s-a arătat de trei ori între anii 1834 și 1842 și i-a poruncit să continue să practice căsătoria pluralistă când el a ezitat să meargă mai departe. În timpul celei de-a treia și ultimei apariții, îngerul a venit cu sabia scoasă, amenințându-l pe Joseph că va fi distrus dacă nu merge înainte și nu se supune poruncii întocmai.⁹

Dovezile parțiale sugerează că Joseph Smith a acționat potrivit primei porunci date de înger căsătorindu-se cu o altă soție, Fanny Alger, în Kirtland, Ohio, la mijlocul anilor 1830. Câțiva sfinți din zilele din urmă care au locuit în Kirtland au raportat decenii mai târziu că Joseph Smith s-a căsătorit cu Alger, care locuia și muncea în gospodăria familiei Smith, după ce a obținut acordul ei și al părinților ei.¹⁰ Nu se știu foarte multe lucruri despre această căsătorie și nu se știe nimic despre discuțiile pe care Joseph și Emma le-au avut despre Alger. După ce căsătoria cu Alger s-a terminat cu separarea lor, se pare că Joseph a dat la o parte subiectul căsătoriei pluraliste până la momentul în care Biserica s-a mutat în Nauvoo, Illinois.

Aceeași revelație care predica despre căsătoria pluralistă era parte a unei revelații mai mari date lui Joseph Smith – și anume că o căsătorie poate dura dincolo de moarte și că o căsătorie eternă era esențială pentru a moșteni plenitudinea pe care Dumnezeu o dorește pentru copiii Săi. Începând cu anul 1840, Joseph Smith l-a învățat pe apostolul Parley P. Pratt, în secret, că „ordinea cerească” îi permiteau lui Pratt și soției sale să fie împreună „pentru timp și toată eternitatea”¹¹. Joseph a predicat, de asemenea, că bărbați ca Pratt – care s-a recăsătorit după moartea primei sale soții – puteau să se căsătorească (sau să fie pecetluiți) cu soțiile lor pentru toată eternitatea, în condițiile potrivite.¹²

Pecetluirea unui soț și a unei soții pentru eternitate a devenit posibilă prin intermediul restaurării cheilor preoției și rânduielilor. Pe 3 aprilie 1836, profetul Ilie din Vechiul Testament i s-a arătat lui Joseph Smith și Oliver Cowdery în Templul Kirtland și a restaurat cheile preoției necesare pentru a înfăptui rânduieli pentru cei aflați în viață și pentru cei decedați, inclusiv pentru a pecetlui familii pentru totdeauna.¹³ Căsătoriile înfăptuite cu autoritatea preoției puteau să-i lege pe oameni de cei dragi pentru eternitate cu condiția ca aceștia să fie drepți; căsătoriile înfăptuite fără această autoritate aveau să se termine odată cu moartea.¹⁴

Căsătoriile înfăptuite cu autoritatea preoției însemnau că procrearea copiilor și perpetuarea familiilor aveau să continue în eternități. Revelația lui Joseph Smith privind căsătoria declara că „o continuare a seminției în vecii vecilor” a ajutat la împlinirea scopurilor lui Dumnezeu pentru copiii Săi.¹⁵ Această promisiune a fost dată tuturor cuplurilor care au fost căsătorite cu autoritatea preoției și au fost credincioase legămintelor lor.

În mare parte a istoriei civilizației vestice, „interesul” familiei – considerațiile economice, politice și sociale – determina alegerea soțului/soției. Părinții aveau puterea de a aranja căsătorii sau a împiedica uniunile cu care nu erau de acord. Până la sfârșitul anilor 1700, dragostea și alegerea personală au început să ia locul acestor motive și practici tradiționale.¹⁶ Până în vremea lui Joseph Smith, multe cupluri insistau să se căsătorească din dragoste, așa cum el și Emma au făcut când au plecat să se căsătorească împotriva dorințelor părinților ei.

Motivele sfinților din zilele din urmă privind practicarea căsătoriei pluraliste erau, deseori, mai mult de natură religioasă decât economică sau legate de dragoste. În afara dorinței de a fi supuși, un motiv puternic a fost dorința de a locui în prezența lui Dumnezeu împreună cu membrii familiei. În revelația despre căsătorie, Domnul a promis participanților „coroane de vieți veșnice” și „exaltarea lor în lumile veșnice”¹⁷. Bărbați și femei, părinți și copii, strămoși și urmași aveau să fie „pecetluiți” unii cu alții – angajamentul lor durând pentru eternități, fiind în acord cu promisiunea lui Isus că rânduielile preoției înfăptuite pe pământ puteau fi „[legate] în cer”¹⁸.

Prima căsătorie pluralistă din Nauvoo a avut loc când Louisa Beaman și Joseph Smith au fost pecetluiți în luna aprilie a anului 1841.¹⁹ Joseph s-a căsătorit cu multe alte soții și și-a dat acordul ca alți sfinți din zilele din urmă să practice căsătoria pluralistă. La început, practica s-a răspândit încet. Până în luna iunie a anului 1844, când Joseph a murit, aproximativ 29 de bărbați și 50 de femei practicau căsătoria pluralistă pe lângă Joseph și soțiile sale. Când sfinții au ajuns în Valea Salt Lake în anul 1847, cel puțin 196 de bărbați și 521 de femei practicau căsătoria pluralistă.²⁰ Cei care luau parte la aceste căsătorii pluraliste din perioada de început au promis să păstreze implicarea lor secretă, deși ei au anticipat că, la un moment dat, practica avea să fie recunoscută în mod public.

Cu toate acestea, zvonurile s-au răspândit. Câțiva bărbați s-au folosit fără scrupule de aceste zvonuri pentru a seduce femei pentru a se alătura acestora într-o practică nepermisă la care, uneori, se făcea referire folosind expresia „soție spirituală”. Când acest lucru s-a descoperit, bărbații au fost dați afară din Biserică.²¹ Aceste zvonuri i-au determinat pe membri și pe conducători să emită negări atent scrise care învinuiau practica soției spirituale și a poligamiei, dar care nu menționau nimic despre ceea ce Joseph Smith și alții considerau a fi căsătoria pluralistă „celestială”, autorizată de Divinitate.²² Declarațiile subliniau faptul că membrii Bisericii nu puneau în practică o altă lege a căsătoriei decât cea a monogamiei, în timp ce, în mod implicit, lăsau deschisă posibilitatea ca persoanele, care acționau sub îndrumarea profetului în viață al lui Dumnezeu, să pună în practică și altă lege decât cea a monogamiei.²³

În perioada în care a fost practicată căsătoria pluralistă, sfinții din zilele din urmă făceau diferența între pecetluirile pentru timp și eternitate și cele doar pentru eternitate. Pecetluirile pentru timp și eternitate includeau angajamente și relații în timpul acestei vieți, incluzând, de obicei, posibilitatea de a avea relații sexuale. Pecetluirile doar pentru eternitate indicau relații care aveau să aibă loc doar în viața următoare.

Dovezile indică faptul că Joseph Smith a participat la ambele tipuri de pecetluiri. Nu se cunoaște numărul exact de femei cu care a fost pecetluit în viața sa deoarece dovezile sunt incomplete.²⁴ Unele dintre femeile care au fost pecetluite cu Joseph Smith, au depus mărturie ulterior despre căsătoriile lor că au fost pentru timp și eternitate, în timp ce altele au spus că au fost doar pentru eternitate.²⁵

Majoritatea femeilor pecetluite cu Joseph Smith aveau între 20 și 40 de ani la momentul pecetluirii. Cea mai în vârstă, Fanny Young, avea 56 de ani. Cea mai tânără a fost Helen Mar Kimball, fiica prietenilor apropiați ai lui Joseph, Herber C. și Vilate Murray Kimball, care a fost pecetluită cu Joseph cu câteva luni înainte de a împlini 15 ani. Căsătoria la o asemenea vârstă, nepotrivită standardelor din zilele noastre, era legală în acea perioadă și unele femei se căsătoreau în jurul vârstei de 15 ani.²⁶ Helen Mar Kimball a vorbit despre pecetluirea ei cu Joseph ca fiind „doar pentru eternitate”, sugerând faptul că relația nu a implicat relații sexuale.²⁷ După moartea lui Joseph, Helen s-a recăsătorit și a devenit o apărătoare clară a lui și a căsătoriei pluraliste.²⁸

După căsătoria sa cu Louise Beaman și înainte de a se căsători cu alte femei necăsătorite, Joseph Smith a fost pecetluit cu un anumit număr de femei care erau deja căsătorite.²⁹ Nici Joseph și nici aceste femei nu au oferit multe explicații despre aceste pecetluiri, însă câteva femei au spus că au fost doar pentru eternitate.³⁰ Alte femei nu au lăsat nicio înregistrare, ceea ce înseamnă că nu se știe dacă aceste pecetluiri au fost pentru timp și eternitate sau doar pentru eternitate.

Există câteva explicații posibile pentru această practică. Este posibil ca aceste pecetluiri să fi creat o legătură eternă sau o conexiune eternă între familia lui Joseph și alte familii din Biserică.³¹ Aceste legături se extindeau atât pe verticală, de la părinte la copil, cât și pe orizontală, de la o familie la alta. În zilele noastre, asemenea legături eterne se obțin prin intermediul căsătoriilor din templu între persoane care sunt pecetluite cu familiile în care s-au născut, legând astfel familiile împreună. Pecetluirile lui Joseph Smith cu femei care erau deja căsătorite ar fi putut fi o variantă incipientă a faptului de a crea legături între familii. În Nauvoo, se pare că majoritatea sau aproape toți dintre primii soți au continuat să trăiască în aceeași gospodărie cu soțiile lor în timpul vieții lui Joseph, iar reclamații privind pecetluirile soțiilor lor cu Joseph Smith nu se găsesc în înregistrările de la acea vreme.³²

Aceste pecetluiri pot fi, de asemenea, explicate de reticența lui Joseph de a intra în căsătorii pluraliste deoarece acest lucru ar fi întristat-o pe soția sa Emma. Poate a crezut că, dacă se pecetluia cu femei căsătorite, respecta porunca Domnului fără să trebuiască să aibă relații maritale obișnuite.³³ Acest lucru ar putea să explice de ce, potrivit lui Lorenzo Snow, îngerul l-a certat pe Joseph pentru că „a ezitat” în privința căsătoriei pluraliste chiar și după ce a început să o practice.³⁴ Potrivit acestei interpretări, după ce a fost dojenit, Joseph a început din nou să se pecetluiască cu femei necăsătorite.

O altă posibilitate este că, într-o perioadă în care speranța de viață era mai mică decât cea de astăzi, femeile credincioase simțeau că trebuie să fie pecetluite prin autoritatea preoției cât mai repede. Câteva dintre aceste femei erau căsătorite cu bărbați care nu erau mormoni sau cu foști mormoni și, mai târziu, mai multe dintre femei au spus că erau nefericite în căsniciile lor. Trăind într-o vreme în care obținerea unui divorț era dificilă, poate că aceste femei au crezut că faptul de a fi pecetluite cu Joseph Smith avea să le ofere binecuvântările pe care altfel nu le-ar fi primit în viața următoare.³⁵

Femeile care s-au unit cu Joseph Smith în cadrul căsătoriei pluraliste și-au riscat reputația și respectul de sine asociindu-se cu un principiu atât de străin culturii lor și atât de ușor de înțeles în mod greșit de alții. Zina Huntington Jacobs a spus: „Am făcut un sacrificiu mai mare decât să-mi dau viața, deoarece am anticipat că niciodată nu voi mai fi considerată o femeie onorabilă”. Cu toate acestea, ea a scris: „Am cercetat scripturile prin intermediul rugăciunii umile către Tatăl meu Ceresc și am dobândit o mărturie proprie”³⁶. După moartea lui Joseph, majoritatea femeilor care au fost pecetluite cu el s-au mutat în Utah cu sfinții, au rămas membre credincioase și au apărat atât căsătoria pluralistă, cât și pe Joseph.³⁷

Căsătoria pluralistă a fost dificilă pentru toți cei implicați. Pentru soția lui Joseph Smith, Emma, a fost o suferință covârșitoare. Consemnări ale reacțiilor Emmei privind căsătoria pluralistă sunt rare; ea nu a lăsat nicio relatare personală, ceea ce face imposibil faptul de a știi ceea ce gândea. Joseph și Emma se iubeau și se respectau reciproc foarte mult. După ce a început să practice căsătoria pluralistă, el și-a revărsat, în jurnalul său, sentimentele sale pentru „preaiubita [sa] Emma”, pe care el a descris-o ca fiind „Emma cea neînfricată, fermă și neclintită, neschimbată, afectuoasă”. După moartea lui Joseph, Emma a păstra un medalion cu o șuviță din părul său pe care îl purta la gât.³⁸

Emma a aprobat, cel puțin o vreme, patru dintre căsătoriile pluraliste ale lui Joseph Smith din Nauvoo și le-a acceptat pe toate cele patru soții în gospodăria ei. Este posibil să fi aprobat și alte căsătorii.³⁹ Dar, probabil că Emma nu știa despre toate pecetluirile lui Joseph.⁴⁰ Ea a șovăit în părerea ei despre căsătoria pluralistă, uneori susținând-o și, alteori, fiind împotriva acesteia.

În vara anului 1843, Joseph Smith a dictat revelația despre căsătorie, un text lung și complex care conținea atât promisiuni glorioase, cât și avertizări aspre, unele îndreptate către Emma.⁴¹ Revelația instruia femeile și bărbații că trebuie să se supună legii și poruncilor lui Dumnezeu pentru a primi plinătatea slavei Sale.

Revelația despre căsătorie cerea ca o soție să-și dea consimțământul înainte ca soțul ei să poată intra într-o căsătorie pluralistă.⁴² Totuși, spre sfârșitul revelației, Domnul a spus că, dacă prima soție „nu primește această lege” – porunca privind căsătoria pluralistă – soțul era „exceptat de la legea Sarei”, probabil cerința ca soțul să obțină consimțământul primei soții înainte de a se căsători cu alte femei.⁴³ După ce Emma s-a opus căsătoriei pluraliste, Joseph a avut de înfruntat o dilemă chinuitoare, fiind forțat să aleagă între voia lui Dumnezeu și voia iubitei sale Emma. El poate că s-a gândit că respingerea căsătoriei pluraliste de către Emma îl scuza de la îndeplinirea legii Sarei. Decizia ei de a „[nu primi] această lege” i-a permis lui să se căsătorească cu alte soții fără consimțământul ei. Din cauza morții timpurii a lui Joseph și a deciziei Emmei de a rămâne în Nauvoo și de a nu discuta despre căsătoria pluralistă după ce Biserica s-a mutat în vest, multe aspecte legate de povestea lor rămân cunoscute doar de ei doi.

După câțiva ani, în Utah, cei care au practicat căsătoria pluralistă în Nauvoo au discutat despre motivele lor de a o practica. În Cartea lui Mormon, Dumnezeu a declarat că monogamia reprezenta un standard; totuși, uneori, El a poruncit practicarea căsătoriei pluraliste pentru ca poporul Său să „[crească] seminții pentru [El]”⁴⁴. Căsătoria pluralistă chiar a dus la creșterea numărului de copii născuți din părinți credincioși.⁴⁵

De asemenea, câțiva sfinți au privit căsătoria pluralistă ca fiind un proces al sacrificiului și desăvârșirii spirituale care îi ajuta să fie mântuiți. Potrivit celor relatate de Helen Mar Kimball, Joseph Smith a declarat că „practicarea acestui principiu va reprezenta cea mai dificilă încercare a credinței sfinților”. Deși a fost una dintre cele mai „grele” încercări din viața ei, ea a depus mărturie că a fost, de asemenea, „una dintre cele mai mari binecuvântări”.⁴⁶ Tatăl ei, Herber C. Kimball, a fost de acord. În anul 1841, când a aflat despre căsătoria pluralistă, el a spus: „Niciodată n-am mai simțit atât de multă tristețe. Am plâns zile întregi… Aveam o soție bună. Eram mulțumit”⁴⁷.

Hotărârea de a accepta o astfel de încercare dureroasă era luată, de obicei, după rostirea de rugăciuni sincere și a unei intense cercetări a sufletului. Când a aflat despre căsătoria pluralistă, Brigham Young a spus: „Era prima dată în viața mea când mi-am dorit să mor”⁴⁸. El a spus: „A trebuit să mă rog neîncetat și a trebuit să-mi exercit credința și Domnul mi-a revelat adevărul despre aceasta și acest lucru m-a mulțumit”⁴⁹. Heber C. Kimball a găsit alinare doar după ce soția sa Vilate a avut o experiență în care a avut o viziune care atesta corectitudinea căsătoriei pluraliste. Mai târziu, fiica lui Vilate și-a adus aminte: „Ea mi-a spus că nu văzuse niciodată un om atât de fericit cum a fost tatăl meu când ea i-a descris viziunea și i-a spus că era mulțumită și că știa că este de la Dumnezeu”⁵⁰.

Lucy Walker și-a amintit de tulburarea lăuntrică pe care a simțit-o atunci când Joseph Smith a invitat-o să devină soția lui. Ea a scris: „Fiecare sentiment al sufletului meu s-a revoltat împotriva acestui lucru”. Totuși, după câteva nopți fără odihnă, petrecute în genunchi, în rugăciune, a găsit alinare în timp ce camera ei „a fost umplută de o influență divină”, asemănătoare cu „strălucirea soarelui”. Ea a spus: „Sufletul meu a fost umplut cu o pace calmă și plăcută de care nu mai avusesem parte niciodată” și „o fericire supremă a pus stăpânire pe întreaga mea ființă”.⁵¹

Nu toată lumea a avut astfel de experiențe. Unii sfinți din zilele din urmă au respins principiul căsătoriei pluraliste și au părăsit Biserica, în timp ce alții au refuzat să o practice, dar au rămas credincioși.⁵² Cu toate acestea, pentru multe femei și mulți bărbați, repulsia și angoasa inițiale au fost urmate de luptă, hotărâre și, în cele din urmă, lumină și pace. Experiențele sacre le-au permis sfinților să înainteze în credință.⁵³

Încercarea de a prezenta un principiu controversat precum căsătoria pluralistă este aproape imposibil de evaluat. O mărturie spirituală despre veridicitatea acesteia i-a permis lui Joseph Smith și altor sfinți din zilele din urmă să accepte acest principiu. Deși a fost dificil, introducerea căsătoriei pluraliste în Nauvoo „[a crescut într-adevăr] seminții” pentru Dumnezeu. Un număr important al membrilor de astăzi se trag din sfinții din zilele din urmă credincioși care au practicat căsătoria pluralistă.

Membrii Bisericii nu mai practică astăzi căsătoria pluralistă.⁵⁴ În concordanță cu învățăturile lui Joseph Smith, Biserica permite unui bărbat a cărui soție a murit să fie pecetluit cu altă femeie atunci când se recăsătorește. Mai mult decât atât, membrilor le este permis să înfăptuiască rânduieli pentru și în folosul bărbaților decedați și femeilor decedate, care s-au căsătorit de mai multe ori în viața muritoare, pecetluindu-i cu toți partenerii cu care au fost căsătoriți legal. Natura exactă a acestor relații în viața următoare nu este cunoscută, multe relații de familie urmând să fie rezolvate în viața care va veni. Sfinții din zilele din urmă sunt încurajați să-și pună încrederea în Tatăl nostru Ceresc înțelept, care-Și iubește copiii și face toate lucrurile necesare pentru creșterea și salvarea lor.⁵⁵