Căsătoria pluralistă în Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă

Poligamia a fost permisă timp de milenii în multe culturi și religii, dar, cu câteva excepții, a fost respinsă în culturile occidentale. În perioada lui Joseph Smith, monogamia era singura forma legală de căsătorie în Statele Unite.

Revelația despre căsătoria pluralistă, consemnată în Doctrină și legăminte 132, a apărut, în parte, ca urmare a faptului că Joseph Smith a studiat Vechiul Testament în anul 1831. Sfinții din zilele din urmă au înțeles că trăiau în zilele din urmă, în ceea ce revelațiile numeau „dispensația plenitudinii timpurilor”⁵. Principiile din vechime – precum profeții, preoția și templele – aveau să fie restaurate pe pământ. Căsătoria pluralistă, practicată și de patriarhii din vechime, precum Avraam, Isaac, Iacov și Moise, era unul dintre aceste principii din vechime.⁶

Aceeași revelație care anunța căsătoria pluralistă era cuprinsă într-o revelație despre căsătoria eternă – învățătura conform căreia căsătoria poate dăinui după moarte. Căsătoriile monogame și pluraliste înfăptuite prin puterea preoției puteau pecetlui familiile pentru eternitate, cu condiția ca membrii acestora să fie neprihăniți.⁷

Revelația despre căsătorie a prezentat principii generale, nu a explicat cum să fie implementată cu exactitate căsătoria pluralistă. În Nauvoo, Joseph Smith s-a căsătorit cu mai multe soții și a autorizat ca alți sfinți din zilele din urmă să practice căsătoria pluralistă. Practica a fost introdusă cu grijă, treptat, iar cei care o practicau făgăduiau să nu dezvăluie participarea lor, anticipând momentul în care soții și soțiile urmau să recunoască public căsătoria lor.

Dacă dorești să afli mai multe despre începutul căsătoriei pluraliste în Biserică, apasă aici.

Între anii 1852 și 1890, sfinții din zilele din urmă au practicat în mod deschis căsătoria pluralistă. Cele mai multe familii pluraliste locuiau în Utah. Femeile și bărbații care făceau parte dintr-o căsătorie pluralistă au confirmat că s-au confruntat cu probleme și dificultăți, dar că au avut parte și de dragoste și bucurie în cadrul familiilor lor. Ei credeau că, la acel moment, era o poruncă de la Dumnezeu și că supunerea avea să le aducă mari binecuvântări lor și posterității lor. Conducătorii Bisericii au propovăduit că participanții unei căsătorii pluraliste trebuie să caute să-și dezvolte spiritul generozității și dragostea pură a lui Hristos față de toți cei implicați.

Deși unii conducători aveau familii poligame mari, două treimi dintre bărbații poligami aveau doar două soții în același timp. Conducătorii Bisericii au recunoscut despre căsătoriile pluraliste că acestea puteau fi dificile, în special, pentru femei. Astfel, femeile care nu erau fericite în căsniciile lor puteau divorța, iar posibilitatea de a se căsători din nou era, de asemenea, disponibilă. Uneori, în primul deceniu de la stabilirea în Utah, femeile se căsătoreau fiind foarte tinere, ceea ce era tipic femeilor care trăiau în zonele de frontieră în acea perioadă. În anul 1857, la apogeul acestei practici, probabil că jumătate dintre sfinții din zilele din urmă care locuiau în Utah făceau parte dintr-o familie poligamă în calitate de soț, soție sau copil. Procentajul celor implicați într-o căsătorie pluralistă a scăzut, constant, în următoarele trei decenii.

În anii în care principiul căsătoriei pluraliste a fost propovăduit public, nu toți sfinții din zilele din urmă trebuiau să trăiască potrivit acestuia, dar era de așteptat ca toți să-l accepte ca revelație de la Dumnezeu. Într-adevăr, acest sistem de căsătorie nu ar fi putut să fie universal din cauza proporției dintre bărbați și femei. Femeile erau libere să își aleagă singure soțul, să intre într-o uniune poligamă sau monogamă sau să nu se căsătorească deloc. Unii bărbați au practicat căsătoria pluralistă deoarece conducătorii Bisericii le-au cerut acest lucru, în timp ce alții au ales singuri să facă aceasta; toți au fost nevoiți să obțină aprobarea conducătorilor Bisericii înainte de a practica căsătoria pluralistă.

Dacă dorești să afli mai multe despre căsătoria pluralistă și familiile din Utah, apasă aici.

Începând cu anul 1862, guvernul Statelor Unite a aprobat legi împotriva practicării căsătoriei pluraliste. După ce, în anul 1879, Curtea Supremă a Statelor Unite a decis că legile împotriva poligamiei sunt constituționale, oficialii federali au început, în timpul anilor 1880, să urmărească penal soții și soțiile care practicau poligamia. Considerând că aceste legi nu sunt drepte, sfinții din zilele din urmă nu s-au supus legilor continuând să practice căsătoria pluralistă și încercând să evite arestul mutându-se în casele prietenilor sau familiei sau ascunzându-se sub nume false. Când erau condamnați, ei plăteau amenzi și sufereau pedeapsa cu închisoarea.

Una dintre legile împotriva poligamiei i-a permis guvernului Statelor Unite să confiște proprietăți ale Bisericii. Oficialii federali au început, curând, să amenințe că vor confisca templele sfinților din zilele din urmă. În acel moment, lucrarea de salvare pentru cei vii și pentru cei morți era în pericol. În luna septembrie a anului 1890, președintele Bisericii, Wilford Woodruff, a fost inspirat să emită Manifestul. „Deoarece Congresul a validat legi care interzic căsătoriile pluraliste”, a explicat președintele Woodruff, „declar, prin prezenta, intenția mea de a mă supune acestor legi și de a uza de influența mea față de membrii Bisericii asupra căreia prezidez pentru ca ei să facă la fel”⁸.

Toate implicațiile acestui document nu au fost evidente inițial. Calea Domnului este de a vorbi „rând după rând, puțin aici, puțin acolo”⁹. Asemenea începutului căsătoriei pluraliste în Biserică, încetarea practicii s-a făcut treptat și progresiv, un proces plin de dificultăți și incertitudini.

Manifestul a anunțat intenția președintelui Woodruff de a se supune legilor Statelor Unite și nu au mai avut loc noi căsătorii pluraliste în acea jurisdicție. Dar un număr mic de căsătorii pluraliste au continuat să fie făcute în Mexic și Canada, cu aprobarea unor conducători ai Bisericii. De regulă, aceste căsătorii nu erau încurajate de conducătorii Bisericii și erau dificil de aprobat. Unul dintre soți sau ambii care acceptau să aibă o asemenea uniune, trebuia, de obicei, să fie de acord să rămână în Canada sau Mexic. În cazuri excepționale, un număr și mai mic de căsătorii pluraliste s-au oficiat în Statele Unite între anii 1890 și 1904.

Rolul Bisericii în aceste căsătorii a devenit un subiect public foarte dezbătut după ce Reed Smoot, un apostol, a fost ales să facă parte din Senatul Statelor Unite în anul 1903. În cadrul conferinței generale din luna aprilie a anului 1904, președintele Joseph F. Smith a emis o declarație clară, cunoscută drept Al doilea manifest, conform căreia noile căsătorii pluraliste erau pedepsite cu excomunicarea.¹⁰ Din perioada președintelui Smith, președinții Bisericii au subliniat, în mod repetat, faptul că Biserica și membrii ei nu mai sunt autorizați să practice căsătoria pluralistă și au accentuat sinceritatea cuvintelor lor îndemnându-i pe conducătorii locali să-i aducă pe membrii care nu se supun acestei legi în fața consiliilor disciplinare ale Bisericii.

Dacă dorești să afli mai multe despre sfârșitul căsătoriei pluraliste în Biserică, apasă aici.

Căsătoria pluralistă a fost printre cele mai dificile aspecte ale restaurării. Pentru mulți dintre cei care au practicat-o, căsătoria pluralistă a fost o încercare a credinței. Ea încălca normele culturale și legile, conducând la persecuție și desconsiderare. În pofida acestor dificultăți, căsătoria pluralistă a adus numeroase beneficii Bisericii. Prin intermediul posterității acestor sfinți din secolul al XIX-lea, s-au născut mulți sfinți din zilele din urmă care au fost credincioși legămintelor Evangheliei în calitate de mame și tați neprihăniți, ucenici fideli ai lui Isus Hristos, membri, conducători și misionari devotați ai Bisericii, cetățeni buni și oficianți publici importanți. Astăzi, sfinții din zilele din urmă îi cinstesc și îi respectă pe acești pionieri credincioși care au dăruit atât de multe lucruri pentru credința, familia și comunitatea lor.

Biserica recunoaște contribuția oamenilor de știință la conținutul istoric prezentat în acest articol; lucrările lor sunt folosite cu permisiunea acestora.

Publicat inițial în octombrie 2014.

• Să răspundem la întrebări despre Evanghelie

• Manifestul și încetarea căsătoriilor pluraliste

• Căsătoria pluralistă și familia în perioada de început a statului Utah

• Căsătoria pluralistă în Kirtland și Nauvoo

• Iacov 2;

• Doctrină și legăminte 131;

• Doctrină și legăminte 132.

„Nauvoo Journals, December 1841–April 1843”, The Joseph Smith Papers

„The New and Everlasting Covenant”, Ensign, decembrie 2015