O ancoră puternică

Scopul unei ancore este să ţină o navă în siguranţă în locul dorit sau să ajute la păstrarea controlului asupra navei pe timp de vreme rea. Totuşi, pentru a realiza aceste obiective vitale, simpla existenţă a unei ancore nu este suficientă. Ancora trebuie să fie solidă, să te poţi bizui pe ea şi trebuie să fie folosită corespunzător la timpul şi locul potrivite.

Şi indivizii şi familiile au nevoie de ancore.

Greutăţile pot veni ca o furtună puternică să ne abată de la calea bună, ameninţând să ne izbească de stânci. Uneori, ne aflăm în pericol şi atunci când totul pare să fie sigur – când vântul este blând şi apele sunt liniştite. De fapt, ne putem afla în cel mai mare pericol când plutim liber şi mişcarea este atât de lentă încât abia o observăm.

Ancorele trebuie să fie solide, puternice şi bine întreţinute pentru a fi pregătite când este nevoie de ele. În plus, trebuie să fie fixate de o temelie capabilă să reziste presiunii forţelor oponente.

Desigur, Evanghelia lui Isus Hristos este o astfel de ancoră. A fost pregătită de Creatorul universului cu un scop divin şi menită să ofere siguranţă şi îndrumare copiilor Săi.

Ce este Evanghelia, în definitiv, pe lângă faptul că este planul lui Dumnezeu pentru a-Şi mântui copiii şi a-i aduce înapoi în prezenţa Sa?

Ştiind că este în natura tuturor lucrurilor să fie mişcate de vânt, noi trebuie să ne fixăm ancorele de temelia stâncoasă a adevărului Evangheliei. Ele nu trebuie să fie coborâte încet pe nisipurile mândriei sau abia să atingă suprafaţa convingerilor noastre.

În această lună, avem prilejul să-i ascultăm pe slujitorii lui Dumnezeu în cadrul unei conferinţe generale a Bisericii. Cuvintele lor, alături de scripturi şi de îndemnurile Spiritului, asigură temelia stâncoasă sigură şi fermă a valorilor eterne şi principiilor de care ne putem fixa ancorele, pentru a putea rămâne neclintiţi şi în siguranţă în mijlocul luptelor şi încercărilor vieţii.

Profetul din vechime, Helaman, ne-a învăţat: „Pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiţi voi temelia voastră ca, atunci când diavolul îşi va trimite vânturile lui puternice, da, săgeţile lui în vârtejuri, da, atunci când ploaia lui cu pietre şi furtuna lui puternică vă va lovi, aceasta să nu aibă nicio putere asupra voastră ca să vă târască către adâncul nefericirii şi al suferinţei fără de sfârşit, datorită stâncii pe care voi sunteţi zidiţi, care este o temelie sigură, o temelie pe care dacă oamenii zidesc, ei nu pot să cadă” (Helaman 5:12).

Viaţa ne încearcă ancorele şi ne ispiteşte să ne abatem de la cale. Fără îndoială, dacă ancorele sunt plasate corect pe stânca Mântuitorului nostru, ele vor rezista – oricare ar fi forţa vânturilor, tăria mareelor sau înălţimea valurilor.

Desigur, o navă nu este menită să rămână pe loc într-un port, ci să ridice ancora şi să navigheze pe mările vieţii. Dar aceasta este o pildă pentru altă dată.

Deocamdată, sunt liniştit să ştiu că ancora Evangheliei şi stânca Mântuitorului nostru ne vor ţine neclintiţi şi în siguranţă.

O astfel de ancoră ne va împiedica să plutim în derivă spre pericole şi nefericire. Ne va oferi prilejul glorios de a ne bucura de frumuseţile incomparabile ale sublimului şi mereu schimbătorului peisaj al vieţii.

Viaţa este frumoasă şi merită trăită. Vântul, furtuna şi curenţii ne-ar putea ispiti să plutim spre pericole văzute sau nevăzute, dar mesajul Evangheliei şi puterea sa divină ne vor ţine pe calea noastră către portul sigur al Tatălui nostru Ceresc.

Ca urmare, fie ca noi nu numai să ascultăm cuvântările din cadrul Conferinţei Generale din aprilie, ci şi să punem în practică mesajele lor ca pe o ancoră fermă în viaţa noastră de zi cu zi.

Fie ca Dumnezeu să ne binecuvânteze şi să ne ghideze în această strădanie importantă şi esenţială!