Cel mai mare dar al Crăciunului

„După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alții: «Haidem să mergem până la Betleem, și să vedem ce ni s-a spus și ce ne-a făcut cunoscut Domnul».

S-au dus în grabă, și au găsit pe Maria, pe Iosif, și pruncul culcat în iesle.”¹

Aceste versete simple de scriptură, din Noul Testament, scrise de Luca, creează în mintea noastră imaginile cu evenimentul divin al nașterii lui Isus Hristos, care este sărbătorit astăzi în întreaga lume.

În țara mea natală, Portugalia, tradiția recreării acestui eveniment scriptural prin reprezentarea scenei nașterii este o tradiție îndrăgită. Veți găsi reprezentări ale nașterii, în diferite locuri, peste tot în țară în perioada Crăciunului – și tradiția se regăsește și în multe case. Reprezentarea scenei nașterii implică, adesea, efortul de a culege mușchi de copaci, fân și alte materiale din natură pentru a crea un cadru autentic pentru scena nașterii.

Această tradiție de Crăciun a reprezentării nașterii a fost o activitate prețuită în timpul copilăriei și tinereții noastre, alături de părinții noștri și, apoi, de copiii noștri. Reprezentarea scenei nașterii a fost una dintre activitățile mele preferate din această perioadă a anului.

Noi păstram într-o cutie de lemn toate figurinele pe care le foloseam pentru a crea scena nașterii și peisajul. Adesea, reprezentam, de asemenea, în miniatură satul nostru. În fiecare an, de fiecare Crăciun, alte două figurine sau elemente noi erau adăugate colecției. Erau reprezentați săteni, case, fermieri și animale, mori de vânt și de apă și foloseam elemente naturale pentru a imita dealuri și văi, pomi și câmpii. Bucăți de oglinzi erau folosite pentru a reprezenta râuri și pârâuri. Cu timpul, au fost reprezentate chiar și poduri. Și, desigur, în centrul tuturor acestora, se aflau cele mai importante figurine, cele descrise în scripturile sfinte: turma de oi și „păstori care stăteau afară, în câmp, și făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor”²; îngerul care le-a spus păstorilor să nu se teamă și care au anunțat nașterea Salvatorului, aducând „o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul”³; Maria și Iosif așezați în jurul ieslei.⁴ Apoi, era steaua, despre care scripturile spun că a adus mare bucurie magilor și i-a îndrumat în călătoria lor spre Isus.⁵

Întreaga familie participa la crearea scenei nașterii. Pe parcursul a mai multe zile sau chiar săptămâni, puțin câte puțin, scena era creată și toate pisele erau puse la locul lor.

În timpul întregii perioade, noi admiram scena nașterii și ne aminteam evenimentele descrise în relatările din Luca și Matei care fac să fie atât de însemnată această sărbătoare. Erau spuse istorisiri despre credința Mariei și a lui Iosif, despre călătoria lor care s-au „suit… din Galileea, din cetatea Nazaret, ca să se ducă în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem”⁶ și despre strădania lor de a găsi un loc în care să stea.

În cele din urmă, ziua de Crăciun sosea și miniatura pruncul Isus era pusă în iesle iar discuția se îndrepta către importanța lui Isus Hristos în viața noastră și ce a făcut El pentru noi⁷ și către faptul că El este cel mai mare dintre toate darurile.

Această colindă însumează sentimentele create de spiritul sărbătorii:

O, copil, în grija blândă a Mariei dat!

Copilaș pur și drăgălaș!

În fânul ieslei legănat

În întâia zi de Crăciun divin!

Speranțele oamenilor de orice vârstă și rasă

Sunt pe chipul Tău care radiază!

El umple pământul cu a Lui slavă!

Copilaș născut în loc smerit!

Păstorii, îndrumați de departe,

Sub stea s-au oprit și-au preaslăvit

Și magii au îngenuncheat

Și Ție omagiu Ți-au oferit!

O, Prunc, îngerii cântă despre El!

O, Prunc, Regele nostru Copil!

Ce leac pentru tristeți de orice fel

Se află în ochii limpezi, luminați!

Dar prețios celor muritori dat

Pentru noi moștenirea din cer El a câștigat!”⁸

Salvatorul Însuși a depus mărturie despre darul pe care El ni l-a făcut: „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea”⁹.

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”¹⁰

Ce dar extraordinar; ce dar sublim!

„Perioada Crăciunului este o perioadă pentru a reflecta la binecuvântările și ocaziile pe care le avem datorită nașterii, vieții, ispășirii și învierii Salvatorului nostru Isus Hristos și a acționa în consecință.”¹¹

Mă gândesc la binecuvântarea de a găsi pace și speranță, chiar și în mijlocul provocărilor și încercărilor¹²; la binecuvântarea îndrumării divine atât în vremurile de triumf, cât și în cele de disperare¹³; la binecuvântarea unei perspective și scop mai mărețe, știind și crezând că există mai mult după această experiență a vieții muritoare¹⁴; la binecuvântarea de a fi recunoscători chiar și atunci când avem mai puțin decât ne sunt nevoile; la binecuvântarea de a fi alinați când ne simțim singuri¹⁵; și la binecuvântarea de a fi capabili să dăm chiar și când nu avem mult.

Avem aceste binecuvântări și multe altele datorită lui Isus Hristos! Da, datorită pruncului Isus, pe care eu așteptam cu atâta nerăbdare să fie pus în iesle în ziua de Crăciun în reprezentarea noastră a scenei nașterii! El, care este cel mai măreț dar al nostru, ne-a dat binecuvântări atât de prețioase prin viața și învățăturile Sale și exemplul și sacrificiul Său.

De aceea întreb: Nu ar trebui noi să folosim aceste binecuvântări pentru a ridica poverile altora, a-i ajuta și încuraja să se conecteze la spiritul acestei perioade sfinte și să sărbătorim vestea cea bună anunțată păstorilor în timpul primului Crăciun?

Hristos poate transforma Crăciunul nostru, dincolo de panglici, bunătate și afecțiune, și ne poate îmbrăca sărbătoarea în caritate, care este „dragostea pură a lui Hristos și care rabdă în vecii vecilor”¹⁶. „Deși sentimentele noastre vin și pleacă, dragostea Sa pentru noi nu.”¹⁷ Dragostea Sa continuă de-a lungul anului și de-a lungul vieții noastre.

Faptul de a-L pune din nou pe Hristos în centrul atenției noastre în perioada Crăciunului ne va crea o imagine mai exactă a dimensiunii dragostei Sale și ne va da o capacitate mai mare de a-i iubi pe alții și a le sluji.

Când ținem spiritul Crăciunului, ținem Spiritul lui Hristos. În această perioadă, fie ca noi să ne concentrăm asupra lui Isus Hristos, Lumina lumii, și fie ca noi să lăsăm lumina noastră să strălucească împărtășind altora dragostea, compasiunea și slujirea noastră.

Pentru că El a venit, existența noastră are însemnătate. Pentru că El a venit, există speranță. El este Salvatorul lumii și El este cel mai mare dar al nostru; despre aceasta depun mărturia mea. În numele lui Isus Hristos, amin.