Vestea bună, care va fi o mare bucurie

Chiar și din perspectivă lumească, viața muritoare a lui Isus din Nazaret a avut un impact asupra acestei lumi și istoriei sale mai mare decât oricare viață trăită vreodată. El a fost subiectul principal al profeților și poeților de-a lungul a mii de ani. Cele mai mărețe opere de artă și partituri muzicale ale lumii occidentale au fost dedicate celebrării nașterii, vieții și misiunii lui Isus Hristos. Folosofii și teologii și-au petrecut viețile studiind învățăturile Sale. Acele învățături au inspirat nenumărate acțiuni de caritate, manifestări ale dragostei pure a lui Hristos.

Nimeni nu are mai multe monumente dedicate vieții și învățăturilor Sale decât Domnul Isus Hristos. Acestea includ, desigur, catedralele mărețe care se remarcă în peisajul Europei și Americilor, construirea multora dintre ele necesitând mai mult de un secol. Mai recent, Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă are 171 de temple dedicate și în funcțiune și alte 129 în renovare, în construcție, în etapa de proiectare sau doar anunțate de președintele Russell M. Nelson în cadrul recentei conferințe generale din octombrie. Aceste case ale Domnului se află pe fiecare continent și în 74 de națiuni ale lumii. În ele, noi ne nedicăm viața urmării lui Isus Hristos.

Milioane de oameni și-au dat viața – și, ce este mai important, și-au modelat viața după cea a Domnului Dumnezeu al lui Israel, Iehova, Isus Hristos, Salvatorul nostru. Președintele Gordon B. Hinckley nu a supraestimat aceasta când a proclamat: „Exemplul Său inegalabil [a avut] cea mai mare putere de a aduce bunătatea și pacea în toată lumea”¹.

Putem vedea un scop important și un simbol în anunțarea divină a nașterii Singurului Fiu Născut al lui Dumnezeu. Învățăm din relatările din Noul Testament că nașterea pruncului Hristos în emisfera estică a fost anunțată de trei ori, unui număr de trei grupuri de oameni, fiecare având caracteristici diferite. Cei cărora le-a fost anunțată din cer nașterea au fost cei mai umili, cei mai sfinți și cei mai înțelepți.

Primul anunț a fost făcut păstorilor de pe dealurile de lângă Betleem. Un înger și un cor ceresc au proclamat „o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul… un Mântuitor care este Hristos, Domnul”.² Păstorii au fost, probabil, aleși să primească această veste bună pentru că erau blânzi și umili. Astfel, ei au fost în mod unic receptivi la mesajul din cer, pe care l-au verificat vizitându-L pe noul născut. Apoi, scriptura spune că ei „au istorisit ce li se spusese despre Prunc”.³ Munca lor de păstori și mieii de care se îngrijeau au anticipat exemplele pe care Salvatorul le-a folosit în învățăturile Sale. De asemenea, când Isus a mers la Ioan Botezătorul, la începutul păstoririi Sale, profetul a declarat: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii”⁴.

Al doilea anunț despre nașterea lui Mesia a fost făcut, în templul din Ierusalim, celor doi lucrători sfinți ale căror vieți evlavioase i-au făcut demni de a primi mărturia de la Duhul Sfânt. Când Maria și Iosif L-au adus pe pruncul Isus la templu pentru jertfa cerută pentru întâiul născut, Simeon și Ana au depus amândoi mărturie că El era Mesia. Scriptura consemnează că Simeon a luat copilul în brațe și L-a binecuvântat pe Dumnezeu că îi permisese să vadă „mântuirea”, „lumina care să lumineze neamurile și slava poporului Tău Israel”. Iar Ana, „o prorociță”, „a venit și ea în acelaș ceas, și a început să laude pe Dumnezeu, și să vorbească despre Isus tuturor celor ce așteptau mîntuirea Ierusalimului”⁵.

Un al treilea grup a aflat despre această remarcabilă naștere. Biblia, ușor îmbunătățită de Joseph Smith, spune că au venit înțelepți din Răsărit la Ierusalim spunând „Unde este Pruncul care S-a născut, Mesia al iudeilor, căci noi I-am văzut steaua la răsărit și am venit să-L preaslăvim”⁶.

Din întrebarea lor, noi nu ne putem îndoi de faptul că au fost conduși de Domnul în scopurile Sale sacre. Biblia ne învață că „niciun om nu cunoaște lucrurile lui Dumnezeu, afară de cel care are Spiritul lui Dumnezeu”⁷. Acești înțelepți erau din altă țară și cultură, așa încât mărturia depusă lor reamintea că Mesia S-a născut pentru toți oamenii. În plus, poate că a existat și un alt scop. Valoarea darurilor aduse de înțelepți poate i-au ajutat pe Maria și Iosif să facă grabnica lor călătorie în Egipt și să rămână acolo pentru a salva pruncul Hristos când viața Sa a fost amenințată de ordinul ticălos al împăratului Irod.⁸

Nu este interesant că evenimentul miraculos al nașterii lui Hristos și ceva despre însemnătatea acestui eveniment a fost făcut cunoscut doar celor foarte umili, foarte sfinți și foarte înțelepți? Vârstnicul James E. Talmage ne-a învățat în Jesus the Christ (Isus Hristosul): „Adevărat, Dumnezeu a ridicat martori ai Lui Însuși pentru toate clasele și condițiile sociale – mărturia îngerilor pentru cei săraci și blânzi; mărturia înțelepților pentru împărații aroganți și preoții mândri din Iudea”⁹.

Când ne gândim la Simeon și Ana, noi putem fi inspirați să fim ca ei și să ne adăugăm mărturia despre nașterea sacră și scopul ei în această perioadă a Crăciunului.

Pentru noi nu există nimic nou în celebrarea nașterii lui Hristos. Mesajul este nemuritor și simplu. A fost propovăduit lui Adam. A fost predicat copiilor lui Israel. A fost revelat urmașilor tatălui Lehi. Din nou și din nou, profeții au declarat adevărurile pe care s-au concentrat învățăturile și ispășirea lui Isus Hristos. Din nou și din nou, ei au declarat misiunea Sa și au propovăduit porunca Sa: copiii lui Dumnezeu să-L iubească și să-I slujească lui Dumnezeu și unul altuia. Repetate de-a lungul secolelor, aceste declarații sunt cele mai importante mesaje din toată veșnicia. Pentru cei care Îl urmează pe Hristos, aceste declarații nu trebuie să fie revizuite. Ele trebuie să fie reînnoite în fiecare dintre viețile noastre.

Crăciunul trezește în noi dorința de a ajunge dincolo de legăturile noastre obișnuite de dragoste și prietenie. Proclamația cerească, „pace pe pământ între oameni”¹⁰, nu se limitează la cei față de care avem deja sentimente de dragoste și afecțiune. Aceasta îndreaptă bunăvoința către prieteni ocazionali, către străini și chiar către dușmani. Crăciunul este, de asemenea, timpul pentru a ierta, timpul pentru a vindeca răni vechi și reface relații care s-au deteriorat.

Crăciunul este timpul de a elimina aroganța și provocarea, de a renunța la critică, de a pune în practică răbdarea și de a nu mai accentua diferențele dintre oameni. Simțim împulsul de a ne înfrăți sincer cu toți oamenii, cei care sunt și cei care nu sunt de credința noastră, respectând porunca pe care Dumnezeu i-a cerut profetului Moise să o dea copiilor lui Israel:

„Dacă un străin vine să locuiască împreună cu voi în țara voastră, să nu-l asupriți.

Să vă purtați cu străinul care locuiește între voi ca și cu un băștinaș din mijlocul vostru; să-l iubiți ca pe voi înșivă”¹¹.

Crăciunul este perioada în care să ne amintim că noi, toți, suntem copii ai unui Tată din Cer care și-a dat Singurul Său Fiu Născut pentru ca toți să fie mântuiți de la moarte și care a oferit binecuvântările salvării și exaltării întregii omeniri cu aceleași condiții.

Ca ucenici ai lui Hristos, noi trebuie să fim cei mai prietenoși și mai amabili dintre toți oamenii de pretutindeni. Trebuie să ne învățăm copiii să fie buni și amabili cu fiecare persoană. Trebuie, desigur, să evităm felul de asocieri și activități care ne compromit conduita sau ne afectează credința și preaslăvirea. Dar aceasta nu trebuie să ne împiedice să cooperăm cu oameni de toate convingerile – credincioși și necredincioși.

Cu câteva decenii în urmă, președintele Thomas S. Monson a rostit aceste cuvinte:

„Păstorii din vechime L-au căutat pe copilul Isus. Însă noi Îl căutăm pe Isus Hristosul, Fratele nostru mai mare, Mijlocitorul nostru la Tatăl, Mântuitorul nostru, Autorul salvării noastre, Cel care a fost la început cu Tatăl, Cel care a luat asupra Sa păcatele lumii și a murit de bunăvoie ca noi să putem trăi pentru totdeauna. Acesta este Isus pe care Îl căutăm noi”¹².

Sfinții din zilele din urmă au pregătirea unică de a celebra mesajul salvator al lui Isus Hristos întregul an. Noi avem darul Duhului Sfânt, a Cărui misiune este să depună mărturie despre Tatăl și Fiul.¹³ Noi suntem copii ai Tatălui din Cer care a declarat: „Aceasta este lucrarea Mea și slava mea – să realizez nemurirea și viața veșnică a omului”¹⁴. Și profeții Salvatorului nostru, Isus Hristos, care este Domnul Dumnezeu al lui Israel, au declarat Evanghelia Sa:

„El a venit pe lume, chiar Isus, pentru a fi răstignit pentru lume, și pentru a purta păcatele lumii, și pentru a sfinți lumea, și a o curăța de toate nedreptățile;

Pentru ca, prin intermediul Său, să poată fi salvați toți aceia pe care Tatăl i-a pus în puterea Sa și care au fost creați prin El;

Care Îl slăvesc pe Tatăl și salvează toate lucrările mâinilor Sale.”¹⁵

De aceea, în Biserica Sa restaurată, noi declarăm „că, prin ispășirea lui Hristos, toți oamenii pot fi salvați supunându-se legilor și rânduielilor Evangheliei”¹⁶. Aceasta este mărturia mea, în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.