Aduceți-vă aminte, aduceți-vă aminte

Acolo unde locuiesc, începând cu luna noiembrie, natura din jurul meu pare să cadă într-o adormire în care totul se estompează. Foșnetul frunzelor verzi, care odată fluturau cu blândețe și îmi cântau în lunile de primăvară și vară, face loc copacilor goi și sunetului frunzelor uscate care cad și se sfărâmă sub picioarele mele. Păsările odată voioase rămân tăcute și mireasma dulce a petalelor și florilor pare să dispară din aer. Lucrurile din natură pe care le asociez cu pofta de viață se retrag pentru un timp și în toată liniștea și toată vastitatea lăsată în urmă – pe măsură ce anul se încheie și chiar înainte de a uita să rămân bucuroasă – sosește darul Crăciunului.

Și, în colțul meu din lumea măreață a lui Dumnezeu, îmi aduc aminte. Îmi aduc aminte să acord atenție copacilor care rămân mereu verzi, răspândind miresme de lemn, înțepătoare și de pământ. Îmi aduc aminte să caut flori și fructe de pădure care sunt de un roșu aprins sau de un alb izbitor și să ascult colinde familiare purtate în inimi, cămine și case de preaslăvire, proclamând „bucurie în lume”, în timp ce caut simboluri ale Crăciunului pe care „cerul și natura le cântă” împreună cu mine și care mă invită să mi le aduc aminte.

Una dintre minunile acestei perioade este aceea că se pare că întreaga lume creștină și mulți alții dincolo de granițele noastre petrec această perioadă căutând și umplându-și viața în mod intenționat cu simboluri de aducere aminte legate de Crăciun.

Crăciunul este podul pe care călătorim pentru a ne conduce în noul an. Și, în timp ce traversăm, suntem invitați să ne gândim la miracolul „[Dumnezeului celui] Veșnic, Domnul [care] a făcut marginile pământului”¹, care S-a născut în circumstanțe umile în cetatea lui David, „înfășat în scutece și culcat într-o iesle”². În timp ce facem acest pelerinaj de Crăciun, poate că ne putem considera magi din zilele noastre, bărbați și femei, uitându-ne, poate, la stelele din vârful copacilor mereu verzi și la luminile strălucind peste tot în jurul nostru, „[nemaiputând] de bucurie”³ văzând semnele puse înaintea noastră pentru a ne îndruma și călăuzi călătoria către Isus Hristos, către Cel care este „Lumina lumii”⁴. Dacă simțim o anumită mireasmă plutind în aer în această perioadă, poate că aceasta este pentru a ne aduce aminte să aducem cu noi daruri pe care să le oferim „[Hristosului, Fiului] Dumnezeului celui Viu”⁵, nu „aur, tămâie și smirnă”⁶, ci un sacrificiu pentru preaslăvire constând dintr-o „inimă frântă și un spirit smerit”⁷. Iar aceia dintre noi care iubesc și au grijă de copii, poate că suntem asemănători unor păstori din zilele noastre, „[făcând] de strajă… împrejurul turmei [noastre]”⁸, ascultând îngeri pământești trimiși de Domnul cu invitații de a nu ne teme, deoarece ei oferă îndrumări pentru a ne arăta unde poate fi găsit Salvatorul nostru.⁹ Nu ne aducem aminte să șoptim această „veste bună, care va fi o mare bucurie” la urechile copiilor noștri ca mărturie? Astfel ca, atunci când ei, cu mirarea unui copil, observă culorile de Crăciun, roșu și verde, auriu și alb, să-și aducă aminte de sacrificiul ispășitor pur și perfect al Mântuitorului lor, Isus Hristos, care le oferă darul salvării și al vieții noi și eterne.

Crăciunul ne permite să facem o călătorie spirituală la Betleem pentru a dobândi o mărturie pentru noi înșine despre Salvatorul nostru, Isus Hristos, și, apoi, să ducem acea mărturie înainte și cu limba dezlegată și picioarele și mâinile pregătite să „[istorisim]”¹⁰ și să depunem mărturie despre tot ceea ce am ajuns să cunoaștem despre El. Putem face acel pelerinaj la Salvator aducându-ne aminte.

Dumnezeu ne oferă darul de a ne aduce aminte, astfel încât să nu-L uităm pe Cel care dăruiește, astfel încât să ajungem să simțim dragostea Sa nelimitată pentru noi și să învățăm să-L iubim în schimb. Profetul Moroni din vechime ne îndeamnă să ne amintim că „fiecare dar bun vine de la Hristos”¹¹. Salvatorul nostru nu oferă daruri așa cum oferă lumea – temporare, parțiale și predispuse la eroziunea timpului. Isus Hristos oferă daruri de durată, chiar daruri esențiale, dintre care fac parte:

• daruri ale Spiritului, cum ar fi cunoașterea, înțelepciunea, mărturia și credința;¹²

• darul Duhului Sfânt;

• darul vieții eterne.

Și, pe măsură ce reflectăm de-a lungul întregii vieți asupra „[darurilor] bune”, mari și mici, pe care le-am primit în viața noastră, putem vedea mâna Domnului salvându-ne, întărindu-ne și oferindu-ne alinare?

În timp ce, uneori, mintea și inima noastră s-ar putea să rătăcească și să se îndepărteze de El, statornicia Sa ne asigură că Domnul nu ne uită – de Crăciun sau în orice altă perioadă. Domnul a proclamat că suntem gravați pe palmele mâinilor Sale.¹³ Promisiunile Sale sunt ținute întotdeauna. El Își aduce aminte de legămintele pe care le-a făcut cu noi și cu strămoșii noștri. El aude și Își aduce aminte rugăciunile noastre către Tatăl Ceresc, fie că îngenunchem, fie că implorăm din odăițele noastre, fie că avem rugăminți în inimă. El Își amintește, așa cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson, să „intervină în viața celor care cred în El”¹⁴. El Își amintește să ne ierte ori de câte ori ne pocăim. El Își amintește să ne vorbească prin intermediul scripturilor și al profeților pentru a ne ajuta să găsim mereu drumul înapoi spre casă – indiferent cât de departe am rătăcit și de cât timp. Și Își amintește să trimită Spiritul Său pentru a continua să se străduiască cu noi când facem eforturi să ne ținem promisiunea sacră de a ne „[aminti] totdeauna de El”¹⁵.

Președintele Spencer W. Kimball ne-a învățat: „Când căutați în dicționar cel mai important cuvânt… [acesta] ar putea fi a-și aminti. Pentru că noi, toți, am făcut legăminte… cea mai mare nevoie a noastră este să ne amintim”. El a continuat spunând: „De aceea, toată lumea merge la adunarea de împărtășanie în fiecare zi de sabat – pentru a lua din împărtășanie și a-i asculta pe preoți rugându-se ca ei «să-și amintească totdeauna de El și, să țină poruncile pe care El le-a dat lor»… A-și aminti este cuvântul. A-și aminti este calea”¹⁶.

Faptul de a ne aduce aminte de Dumnezeu ne inspiră să aprindem puterea avântului nostru spiritual și ne invită să acționăm în moduri divine. Gândiți-vă la aceste învățături pe care președintele Nelson ne-a invitat să ni le aducem aminte:

• „Lăsați-L pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră” și „acordați-I o parte echitabilă din timpul dumneavoastră”.

• „Căutați miracole și așteptați-vă la ele!”

• „Încheiați conflictul din viața personală”¹⁷ și fiți împăciuitori¹⁸.

Crăciunul poate fi o ocazie de a acționa potrivit acestor invitații și de a ne bizui profund pe înclinațiile noastre firești de a ne aduce aminte să ne gândim mai mult la Isus Hristos, să fim dispuși să cugetăm asupra miracolului nașterii Sale și să simțim și să acționăm potrivit unui sentiment mai puternic de înfrățire cu fiii și fiicele lui Dumnezeu. Simbolurile de aducere aminte care sunt caracteristice perioadei Crăciunului sunt, deseori, recunoscute pe măsură ce:

• ne aducem aminte să transmitem urări de Crăciun prietenilor, membrilor familiei și străinilor;

• ne aducem aminte să oferim daruri care exprimă dragostea;

• ne aducem aminte să fim generoși cu cei aflați la nevoie și ospitalieri față de cei care intră în căminele noastre;

• ne aducem aminte să subliniem importanța adunărilor și tradițiilor de familie care fac Crăciunul diferit.

Pentru mulți, în această perioadă a anului, dragostea noastră profundă față de a pregăti aceleași mese, a spune din nou povestiri de familie consecvente și a decora pomii noștri de Crăciun cu ornamente pe care le expunem în fiecare an se manifestă prin aceste activități importante care ne păstrează dorința firească de a ne aduce aminte experiențe care sunt importante pentru noi. Mesele speciale, anumite povestiri și decorațiunile de sărbători pot fi mementouri pentru amintirile pe care le-am adunat. Chiar și dorința noastră fermă de a fi mai caritabili în această perioadă a anului poate atrage atenția asupra intenției noastre de a ne aminti să fim recunoscători. Dragostea specială care ne însoțește odată cu sosirea Crăciunului este, de asemenea, o ocazie care ne este pusă înainte pentru a ne concentra aspirațiile și faptele asupra lui Isus Hristos: „Aduceți-vă aminte, aduceți-vă aminte că pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiți voi temelia voastră”¹⁹. Aduceți-vă aminte că, pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul anului și facem călătoria de-a lungul podului spre noul an – în calitate de magi, bărbați și femei, în calitate de păstori vigilenți – facem acest lucru prin puterea mâinii Domnului²⁰.

Așadar, oriunde locuiți în lume, aduceți-vă aminte să fiți atenți la diversitatea simbolurilor care vă invită să-L căutați pe Hristos. În tot ceea ce accentuăm în această perioadă a anului, cu fiecare salut pe care îl transmitem, pentru fiecare persoană la care ne gândim, să nu eșuăm să ne aducem aminte de Cel care dăruiește cu adevărat – El care nu ne uită niciodată și ne dă puterea să ne aducem aminte de El prin Spiritul Său, în perioada Crăciunului și tot timpul. El aduce „bucurie în lume” și ne invită inima să „se [pregătească]”²¹ pentru a-L primi pe Regele nostru. El este temelia sigură pe care călătorim. El este Lumina lumii și Fiul Dumnezeului celui Viu. Depun mărturie în numele Său, chiar Isus Hristos, amin.