Azi Hristos S-a născut

Dragi frați și surori, Crăciun fericit!

Suntem recunoscători să ne adunăm împreună cu draga noastră Primă Președinție pentru această adunare de devoțiune desfășurată cu prilejul Crăciunului. Oriunde v-ați afla în această perioadă de Crăciun, fie ca dumneavoastră să simțiți dragostea lui Dumnezeu în timp ce-L sărbătorim pe Isus Hristos, asupra Căruia ne concentrăm în perioada Crăciunului!

Crăciunul este o perioadă a muzicii, aromelor și gusturilor, a așteptării cu nerăbdare și a generozității. O perioadă a reuniunilor, indiferent dacă locuim aproape sau departe.

Deseori, Crăciunul devine Crăciun când, în mod discret, aducem altora bucuria Crăciunului. Multe familii îl ajută pe Moșul. Multe persoane luminează lumea cu lumina lui Isus Hristos.

O amintire legată de Crăciun de care ne amintim este o amintire legată de Crăciun înnoită. Așternute în timp, amintirile legate de Crăciun devin tradiții, care ne pot mări dragostea față de Isus Hristos – Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui Etern, Salvatorul lumii.¹

Dacă aveți amintiri preferate legate de Crăciun, fie ca dumneavoastră să vă bucurați din plin de ele în această perioadă! Dacă încă vă creați tradiții de Crăciun, fie ca ele să vă mărească dragostea față de Isus Hristos și să vă binecuvânteze în fiecare an!

Îmi permiteți să vă împărtășesc trei tradiții preferate de Crăciun ale familiei Gong?

Prima, în fiecare an, surorii Gong și mie ne place să vedem din nou decorațiunile de Crăciun care spun povestea familiei noastre.

Când eram un cuplu proaspăt căsătorit, sora Gong și cu mine eram la studii postuniversitare în Anglia. Locuiam într-un apartament mic, având un buget de studenți. Ne socoteam fiecare bănuț înainte de a cumpăra un brăduț de Crăciun fără prea multe ramuri de care chiar și lui Charlie Brown i-ar fi fost milă.

Mereu creativă, sora Gong folosea cârlige de rufe pentru a face decorațiuni mici sub formă de soldăței britanici pentru bradul nostru de Crăciun. Ea îi făcea fiecăruia câte o căciulă neagră de lână și un zâmbet.

Timp de 43 de ani, acești soldăței britanici din cârlige de rufe au stat în poziție de drepți în bradul nostru de Crăciun. Ei ne aduc aminte de primul nostru Crăciun ca soți – departe de casă – și de fiecare Crăciun care a urmat.

Familia fiului nostru a făcut aceste „figurine cu formă umană” din cârlige de rufe. Ele îi înfățișează pe misionarii din întreaga lume. Le puteți vedea zâmbetele? Portul popular? Ecusoanele cu nume? Mi s-a spus că unul a fost făcut să arate ca mine.

Decorațiunile noastre de Crăciun reînnoiesc amintiri plăcute despre prieteni și experiențe din multe locuri. Parada veselă, eclectică a amintirilor legate de Crăciun din fiecare an ne face să zâmbim.

Profetul Alma depune mărturie că pământul care se mișcă în felul lui regulat indică faptul că există un Dumnezeu. Crăciunul marchează un moment familiar în cele 365 de zile și un sfert ale mișcării anuale a Pământului în jurul Soarelui. Pe măsură ce această rotație anuală ne readuce în fiecare an la prețioasa perioadă de Crăciun, mă gândesc la ce a scris autorul E. B. White despre „The Ring of Time (Inelul timpului)”².

El sugerează că doar dobândind experiență înțelegem că „timpul nu se mișcă deloc în cerc”. Inelul timpului poate părea „perfect format, neschimbat, previzibil, fără început sau sfârșit”. Dar doar atunci când suntem tineri ne imaginăm că putem să parcurgem un cerc complet și să terminăm nu mai bătrâni decât atunci când am început.

Mie, faptul că de fiecare Crăciun sunt cumva la fel și oarecum diferit îmi sugerează cum timpul (și spațiul) pot fi simultan atât liniare, cât și circulare. Cum „o cărare strâmtă și îngustă”³ și „un cerc veșnic”⁴ pot fi descrieri complementare ale unei realități bazate pe legăminte care au fost făcute posibile prin Hristos, Pruncul născut la Betleem.

În acest fel, pentru mine, o parte a magiei Crăciunului este aceea de a fi copil și adult în același timp. Ca adulți, ne bucurăm de ceea ce, acum, îi place copilului care am fost odată. Și ne bucurăm alături de un copil pe măsură ce creăm și recreăm amintiri și tradiții împreună.

O a doua tradiție preferată de Crăciun a familiei Gong este aceea de a expune machetele familiei noastre – ilustrări ale nașterii lui Hristos, Pruncul cel Sfânt.

Nu vă place cum machetele cu scena nașterii se concentrează asupra lui Isus Hristos, invitându-ne și pe noi să facem la fel? Un misionar întors recent din misiune a spus: „Înainte de misiunea mea, Isus Hristos era o parte a vieții mele. Acum, El este viața mea”.

Machetele familiei noastre sunt de toate dimensiunile și în toate aranjamentele imaginabile, realizate din toate materialele imaginabile, din toate locurile imaginabile. Fiecare machetă depune mărturie despre Isus Hristos și despre faptul că El binecuvântează fiecare națiune, neam, limbă și popor.

Îndrăgim cum copii ai lui Dumnezeu de pretutindeni îi înfățișează pe pruncul Isus, pe Maria, pe Iosif, pe magi, pe păstori și pe animale în cadre și cu particularități și detalii care sunt familiare, cunoscute. De asemenea, aceste machete ne aduc aminte că Dumnezeu îi iubește pe toți copiii Săi; vedem dragostea lui Dumnezeu în particularitățile machetelor noastre, indiferent de unde provin.

O a treia tradiție preferată a familiei Gong, pe lângă faptul de a citi împreună relatările scripturale despre nașterea Salvatorului nostru, este aceea de a citi, cu glas tare, ca familie, Poveste de Crăciun, scrisă de Charles Dickens.

Dacă mi-aș pune un fular și un joben, v-ați putea imagina, pentru o clipă, că sunt Ebenezer Scrooge din Poveste de Crăciun?

În unii ani, familia noastră citește Poveste de Crăciun de la început până la sfârșit. Ne amestecăm ciocolata caldă cu acadele în formă de bastonașe și râdem când citim expresiile „Norfolk biffins (mere din Norfolk)” și „smoking bishop (băutura «episcopul fumător»)”. Tremurăm când fantoma lui Jacob Marley își zornăie lanțurile. Ne simțim încurajați când spiritul Crăciunului trecut, cel al Crăciunului prezent și cel al Crăciunului viitor îl ajută pe Ebenezer Scrooge să devină un om nou.

În alți ani, familia noastră citește o versiune prescurtată a Poveștii de Crăciun, prescurtare făcută de nora și fiul nostru pentru a se potrivi cu capacitatea de concentrare mai mică a membrilor mai mici ai familiei.

Și, în alți ani, cu zâmbete și umor bun, familia noastră citește autocolantul Poveste de Crăciun de pe bara de protecție a mașinii. Conține doar două replici: „Pff! O mare prostie!” și „Dumnezeu să ne binecuvânteze pe toți”.

Charles Dickens a început să scrie Poveste de Crăciun în luna octombrie și a terminat-o la începutul lunii decembrie a anului 1843 – o perioadă de doar șase săptămâni. Primul tiraj de 6.000 de exemplare a fost publicat la Londra în data de 19 decembrie 1843. S-a epuizat până în seara de Ajun.

Cei care au documentat istoricul cărții Poveste de Crăciun explică faptul că Charles Dickens scria într-o perioadă în care Anglia din epoca victoriană reconsidera semnificația Crăciunului. Ce rol ar putea sau ar trebui să aibă în societate perioada de Crăciun, brazii de Crăciun, urările de Crăciun, reuniunile de familie de Crăciun, felicitările de Crăciun și chiar și colindele de Crăciun?

Într-o perioadă în care mulți oameni se simțeau neliniștiți, izolați și singuri, Povestea de Crăciun a lui Dickens a abordat dorința profundă de prietenie, dragoste și valori creștine care duc la stabilitate și siguranță, tot așa cum Ebenezer Scrooge a găsit pace și vindecare în trecutul, prezentul și viitorul său.

Atunci, ca și acum, adevărata semnificație a Crăciunului ne apropie mai mult de Isus Hristos, născut ca prunc într-o iesle. Isus Hristos știe, în ce privește trupul, cum să ne ajute cu inima inundată de milă. Atunci, ca și acum, Crăciunul celebrează apartenența, comuniunea și comunitatea prin legăminte făcute cu Isus Hristos și unii cu ceilalți.

Permiteți-mi să vă adresez o întrebare diferită legată de Poveste de Crăciun. De ce, atunci când ne gândim la Scrooge, ne gândim în primul rând la un bătrân zgârcit și morocănos, la cineva care își bate joc de Crăciun ca fiind o mare prostie?

De ce nu-l recunoaștem mai mult pe noul Scrooge? Noul Scrooge, cel care a trimis cu generozitate curcanul cel mare ca surpriză de Crăciun? Noul Scrooge, cel care s-a împăcat cu Freddie, nepotul său cel vesel? Noul Scrooge, cel care i-a mărit salariul lui Bob Cratchit și care are grijă de Tiny Tim (Micuțul Tim)?

Să-i lăsăm pe sceptici să-și bată joc. Noul Scrooge „a făcut totul și infinit mai mult”. El a devenit un om atât de bun și un prieten atât de bun pe cât putea cunoaște buna lume veche.

Așadar, de ce nu ne aducem aminte de acel domn Scrooge? Există oameni în jurul nostru, poate chiar noi înșine, care ar putea fi o persoană diferită dacă am înceta să îi mai catalogăm sau să îi stereotipăm în funcție de vechiul lor sine?

Nicio persoană și nicio familie nu sunt perfecte. Noi, fiecare în parte, avem metehne și defecte – lucruri pe care ne dorim să le facem mai bine. De acest Crăciun, poate că putem primi – și oferi – darurile prețioase ale lui Isus Hristos reprezentate de schimbare și pocăință, de iertare și uitare, de faptul de a oferi acele daruri altora și nouă înșine.

Fie ca noi să facem pace cu anul care a trecut! Fie ca noi să lăsăm deoparte anxietatea și tulburările emoționale, fricțiunile și supărările care ne răvășesc viața! Fie ca noi să ne acordăm unii altora noile noastre posibilități în loc să rămânem fixați asupra limitărilor noastre din trecut! Fie ca noi să-i oferim noului Scrooge din fiecare dintre noi șansa de a se schimba!

Salvatorul nostru a venit de Crăciun pentru a-i elibera pe robi – și nu doar pe cei din închisoare. El ne poate elibera de fantomele trecutului nostru, ne poate dezlega de regretele cauzate de păcatele noastre și ale altora. El ne poate mântui de eul nostru egoist și egocentric prin renașterea în El.

„Astăzi… vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.”⁵

Așadar, Crăciun fericit!

Fie ca tradițiile și amintirile dumneavoastră de Crăciun să fie unele fericite și luminoase!

Fie ca noi să ne bucurăm în Isus Hristos, de Crăciun și în fiecare zi!

Cu bucurie, depun mărturie despre El în numele Său sacru și sfânt, Isus Hristos, amin.